Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 941 din 23 septembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140 alin. 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 696 din 13 octombrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Silvia Clopotar, Andrei Becherliu, Rozalia Becherliu, Ileana Romanta Clopotar, Constanţa Clopotar, Caslaro Bucuresteanu, Teofil Clopotar şi Sevastian Caldararu în Dosarul nr. 329/1.372/2006 al Tribunalului pentru minori şi familie Braşov.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 aprilie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 329/1.372/2006, Tribunalul pentru minori şi familie Braşov a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 140 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Silvia Clopotar, Andrei Becherliu, Rozalia Becherliu, Ileana Romanta Clopotar, Constanţa Clopotar, Caslaro Bucuresteanu, Teofil Clopotar şi Sevastian Caldararu în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (1), (5) şi (11), deoarece, dacã în cursul urmãririi penale mãsura arestãrii preventive nu poate depãşi termenul rezonabil de 180 de zile, în cursul judecãţii este posibil ca mãsura privativã de libertate sã se întindã pe o perioadã foarte mare; în speţã, autorii excepţiei au fost arestaţi de aproximativ 600 de zile, respectiv din data de 4 septembrie 2006. Aşa fiind, se instituie un tratament inegal între durata arestãrii preventive din prima fazã a procesului penal comparativ cu faza de judecatã. De asemenea, prin stabilirea unor tratamente diferenţiate în materia încetãrii de drept a mãsurii arestãrii preventive, în cele douã faze ale procesului se aduce atingere principiului libertãţii individuale consacrat de art. 23 alin. (1) din Constituţie. În sfârşit, prin menţinerea mãsurii arestãrii preventive pe perioade extrem de îndelungate, care depãşesc cu mult termenul de 180 de zile, este afectat şi principiul prezumţiei de nevinovãţie, mãsura pierzându-şi caracterul preventiv şi transformându-se efectiv în pedeapsã înainte de pronunţarea unei hotãrâri judecãtoreşti.
Tribunalul pentru minori şi familie Braşov opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece mãsurile preventive reprezintã instituţii de drept procesual cu caracter de constrângere, având drept scop asigurarea unei bune desfãşurãri a procesului penal. Ele vizeazã starea de libertate a învinuitului sau a inculpatului şi au drept efect fie privarea de libertate, fie restrângerea libertãţii de mişcare, reglementarea lor reflectând principiile înscrise în art. 23 din Constituţie. Instituirea unor limite diferite în raport cu fazele procesului penal, respectiv urmãrire penalã sau curs de judecatã, la care arestarea preventivã înceteazã de drept, nu reprezintã o încãlcare a principiului libertãţii individuale, ci, dimpotrivã, acestea sunt stabilite pentru îndeplinirea scopului mãsurilor preventive prevãzute în art. 136 alin. 1 din Codul de procedurã penalã. Caracterul rezonabil al mãsurii arestãrii preventive este apreciat prin raportare la gravitatea infracţiunii sãvârşite, complexitatea şi specificul cauzei, astfel încât prin durata sa sã permitã realizarea scopului pentru care a fost instituitã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 140 alin. 2 din Codul de procedurã penalã cu denumirea marginalã Încetarea de drept a mãsurilor preventive, care au urmãtorul conţinut: "Mãsura arestãrii preventive înceteazã de drept şi atunci când, înainte de pronunţarea unei hotãrâri de condamnare în primã instanţã, durata arestãrii a atins jumãtatea maximului pedepsi prevãzute de lege pentru infracţiunea care face obiectul învinuirii, fãrã a se putea depãşi, în cursul urmãririi penale, maximele prevãzute în art. 159 alin. 13, precum şi în alte cazuri anume prevãzute de lege."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de contencios constituţional prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 531 din 13 octombrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 942 din 21 octombrie 2005, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140 alin. 2 din Codul de procedurã penalã.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Silvia Clopotar, Andrei Becherliu, Rozalia Becherliu, Ileana Romanta Clopotar, Constanţa Clopotar, Caslaro Bucuresteanu, Teofil Clopotar şi Sevastian Caldararu în Dosarul nr. 329/1.372/2006 al Tribunalului pentru minori şi familie Braşov.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 septembrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
