Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 94 din 7 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 176 din 23 februarie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Mircea Laurenţiu Onea în Dosarul nr. 3.506/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei personal şi asistat de domnul avocat Gheorghiţã Mateuţ, cu delegaţie la dosar.
Apãrãtorul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia arãtând cã, deşi textul legal criticat a mai fost supus controlului de contencios constituţional, ar trebui reanalizat şi prin prisma dispoziţiilor din Legea fundamentalã şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate în aceastã cauzã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 noiembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 3.506/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Mircea Laurenţiu Onea în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unui recurs în materie penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã, de vreme ce atât în doctrinã, cât şi în jurisprudenţã s-a recunoscut cã, în materie penalã, liberul acces la justiţie se rezumã la garantarea dreptului la apãrare al inculpatului în tot cursul procesului, inclusiv dreptul de a se folosi de toate cãile de atac, nu existã argumente suficient de convingãtoare care sã justifice, potrivit textului legal criticat, exceptarea de la calea de atac a recursului a deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedurã penalã nu vine în contradicţie cu dispoziţiile din Legea fundamentalã invocate ca fiind încãlcate. Decizia prin care instanţa de apel desfiinţeazã sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea cauzei de aceeaşi instanţã ori de instanţa competentã nu este o soluţie prin care se soluţioneazã fondul cauzei. Este, astfel, fireascã opţiunea legiuitorului de a nu prelungi durata procedurii judiciare penale în situaţia în care instanţa de control a dispus rejudecarea cauzei de prima instanţã, aceasta fiind cea care va lua o hotãrâre asupra fondului cauzei, hotãrâre ce este apoi supusã cãilor de atac prevãzute de lege.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, cum ar fi cele referitoare la hotãrârile judecãtoreşti supuse recursului, astfel încât accesul la justiţie nu înseamnã accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac. De asemenea, noţiunea de proces echitabil nu implicã în mod imperios existenţa mai multor grade de jurisdicţie şi nici posibilitatea exercitãrii cãilor de atac de cãtre toate pãrţile din proces. Prin instituirea caracterului irevocabil al deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor nu se aduce atingere dreptului la un proces echitabil, ci, dimpotrivã, se oferã tuturor pãrţilor interesate exercitarea acestui drept în condiţii de echitate, întrucât, de vreme ce se procedeazã la o nouã judecatã asupra fondului, partea interesatã are posibilitatea sã-şi valorifice toate drepturile şi interesele sale legitime, fãrã nici un fel de limitãri.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedurã penalã, cu urmãtorul conţinut:
"Pot fi atacate cu recurs:
e) deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curţi de apel şi Curtea Militarã de Apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor. [...]"
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind dreptul oricãrei persoane de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor legitime, art. 129 privind folosirea cãilor de atac, art. 11 alin. (1) şi (2) privind obligativitatea statului de a îndeplini cu bunã-credinţã obligaţiile ce-i revin prin tratatele ratificate de Parlament, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauzã şi cu motivãri similare. Astfel, de exemplu, prin <>Decizia nr. 481 din 9 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.143 din 2 decembrie 2004, şi <>Decizia nr. 35 din 25 ianuarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 22 februarie 2005, Curtea Constituţionalã a respins aceste excepţii de neconstituţionalitate ca neîntemeiate, pentru considerentele acolo arãtate.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin decizia menţionatã îşi pãstreazã valabilitatea.
De altfel, şi Curtea de la Strasbourg a constatat prin Hotãrârea Kreuz contra Poloniei (19 iunie 2001) cã, în conformitate cu jurisprudenţa sa anterioarã, liberul acces la justiţie nu este un drept absolut, el pretându-se la anumite limitãri implicit admise, statului revenindu-i sarcina de a reglementa exerciţiul acestui drept.
Cu privire la existenţa unei a doua cãi de atac (recurs) în materie penalã, Curtea de la Strasbourg a reamintit în cauza Krombach contra Franţei din 13 februarie 2001 cã statele dispun, în principiu, de o largã marjã de apreciere pentru a decide modalitãţile de exerciţiu al dreptului prevãzut de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Totuşi, limitãrile aduse de cãtre legislaţiile interne dreptului la recurs trebuie, prin analogie cu liberul acces la justiţie consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţie, sã urmãreascã un scop legitim şi sã nu aducã atingere substanţei dreptului. Or, aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, aceste cerinţe au fost respectate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Mircea Laurenţiu Onea în Dosarul nr. 3.506/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 februarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
