Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 94 din 30 aprilie 1997 privind exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Decretului nr. 176/1948 pentru trecerea in proprietatea statului a bunurilor bisericilor congregatiilor, comunitatilor sau particularilor, ce au servit pentru functionarea si intretinerea institutiilor de invatamant general, tehnic sau profesional
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 264 din 3 octombrie 1997
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Parohia Romano-Catolica I Targu Mures impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 134 din 31 octombrie 1996 .
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 22 aprilie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa celorlalte pãrţi, legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 30 aprilie 1997.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 134 din 31 octombrie 1996 Curtea Constituţionalã a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Decretului nr. 176/1948 , invocatã de Parohia Romano-Catolica I Targu Mures, reclamanta în Dosarul nr. 120/1995 al Judecãtoriei Targu Mures. Pentru a pronunţa aceasta soluţie, Curtea a reţinut ca, în drept, subzistã în cauza motivele care au fundamentat soluţia de respingere a excepţiilor de neconstituţionalitate privind prevederile <>Decretului nr. 92/1950 - Decizia nr. 3/1993 - şi ale <>Decretului nr. 134/1949 - deciziile nr. 134/1994 şi nr. 48/1996. În esenta, se motiveaza ca, potrivit <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , neconstituţionalitatea unei legi preconstitutionale, având ca efect abrogarea acesteia în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie, se poate constata doar cu referire la raporturile juridice stabilite dupã intrarea în vigoare a Constituţiei din anul 1991. Aceasta regula face inaplicabile dispoziţiile art. 150 din Constituţie în cazul imobilelor naţionalizate prin <>Decretul nr. 176/1948 , deoarece, în ceea ce priveşte aceste imobile, dreptul subiectiv de proprietate al statului s-a constituit anterior Constituţiei. Exercitarea dreptului de proprietate al statului, astfel constituit, este supusã prevederilor constituţionale actuale, ca urmare a aplicãrii imediate a noii legi asupra regimului juridic al acestui drept, dar nu şi în ceea ce priveşte constituirea dreptului de proprietate al statului, care este supusã regimului constituţional de la data la care dreptul respectiv a fost stabilit.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, Parohia Romano-Catolica I Targu Mures, sustinand, în esenta, ca s-a interpretat greşit actul dedus judecaţii şi, în consecinta, ca completul de fond a fãcut o aplicare eronatã a legii. Se susţine ca prin decizia criticata s-a reţinut nejustificat ca imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului, potrivit <>Decretului nr. 176/1948 , şi ca dispoziţiile Constituţiei din anul 1991 nu se pot aplica, întrucât s-ar incalca principiul neretroactivitatii legii - art. 15 alin. (2).
Deoarece imobilul nu a fost menţionat expres în anexa la <>Decretul nr. 176/1948 , considera ca este şi în prezent în proprietatea tabularã a Parohiei Romano-Catolice I Targu Mures, proprietate care nu se pierde prin neuz, astfel ca evacuarea s-a fãcut arbitrar, iar supravietuirea unui act abuziv şi chiar validarea acestuia contravin regimului constituţional al dreptului de proprietate privatã, instituit prin Constituţia din anul 1991. Se solicita admiterea recursului şi, pe fond, admiterea exceptiei de neconstituţionalitate.
Întrucât judecata în fond s-a fãcut fãrã citarea pãrţilor, în temeiul <>art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare, decizia pronunţatã şi recursul au fost transmise Camerei Deputaţilor, Senatului şi Guvernului, pentru a comunica punctele lor de vedere asupra exceptiei.
În punctul de vedere al Guvernului, transmis de cãtre ministrul delegat pe lângã primul-ministru pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului şi a Departamentului pentru Administraţie Publica Localã, se considera ca decizia atacatã este temeinica şi legalã, prin excepţie urmãrindu-se repararea în natura a daunelor suferite prin aplicarea <>Decretului nr. 176/1948 , în condiţiile în care repararea unor asemenea daune este o problema rezervatã legii, potrivit prevederilor <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 şi ale <>art. 77 din Legea nr. 58/1991 . Se apreciazã însã ca aceste dispoziţii legale nu pot îngrãdi accesul la justiţie, astfel încât instanta investitã cu acţiunea în revendicare ar urma sa examineze cauza sub aspectul legalitãţii modului de aplicare a <>Decretului nr. 176/1948 .
Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
având în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile <>Decretului nr. 176/1948 , raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale <>Legii nr. 47/1992 , retine:
Din examinarea recursului se constata ca, în realitate, se reitereaza argumentele invocate în susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate, precum: imobilul în litigiu nu a fost cuprins în anexa <>Decretului nr. 176/1948 şi deci nu a trecut în proprietatea statului, proprietatea nu se pierde prin neuz, iar evacuarea s-a fãcut arbitrar.
Recursul nu este întemeiat.
Deşi recurenta pretinde ca imobilul în cauza nu a fost nationalizat, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a <>Decretului nr. 176/1948 , temeiul acestei nationalizari. Potrivit practicii sale jurisdicţionale constante, Curtea Constituţionalã se poate pronunţa numai asupra constituţionalitãţii actului normativ cu care a fost sesizatã, fãrã a putea lua în cercetare situaţii de fapt. În rezolvarea problemei de constitutionalitate, avându-se în vedere ca se solicita declararea ca neconstitutional a unui act normativ preconstitutional prin care s-a constituit un drept de proprietate, trebuie distins, pe de o parte, între constituirea dreptului şi efectele sale, sub imperiul actelor normative anterioare şi care sunt atacate, şi efectele dreptului constituit anterior care se produc, în continuare, sub regimul Constituţiei din anul 1991, pe de alta parte.
Legea posterioarã, deci Constituţia din anul 1991, nu poate atinge dreptul nãscut sub imperiul legii anterioare, deoarece ar insemna ca ea sa fie aplicatã retroactiv, ceea ce interzice art. 15 alin. (2) din Constituţie. Noua lege poate modifica regimul juridic anterior, poate suprima acest drept sau îl poate înlocui cu un alt drept, care astfel se naşte, cum ar fi cazul reconstituirii dreptului abolit de legea anterioarã. Dar, fãrã retroactivitate, noua lege nu poate desfiinta modalitatea în care legea anterioarã a constituit dreptul respectiv. Aceasta concluzie nu este infirmata de faptul ca dreptul de proprietate al statului, constituit pe baza decretului atacat, reprezintã o situaţie juridicã în curs, deoarece, în acest caz, nu mai suntem în domeniul neretroactivitatii, ci în acela al aplicãrii imediate a legii noi, astfel încât dreptului de proprietate constituit anterior Constituţiei îi sunt aplicabile prevederile regimului constituţional actual.
Prin excepţia invocatã se urmãreşte repararea, în natura, a daunelor suferite prin aplicarea actului normativ atacat. Dar <>art. 77 din Legea nr. 58/1991 prevede ca reparaţiile pentru bunurile preluate de stat în mod abuziv se vor reglementa printr-o lege specialã, iar <>art. 26 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 stabileşte ca repararea daunelor suferite anterior intrãrii în vigoare a Constituţiei din anul 1991 se reglementeazã prin lege. Deci repararea unor asemenea daune este rezervatã legii şi nici un organ de jurisdicţie nu poate, fãrã încãlcarea acestor prevederi şi a principiului separarii puterilor în stat, sa se substituie legiuitorului în soluţionarea problemei respective. Asa fiind, în situaţia în care ar fi sesizatã cu ilegalitati şi abuzuri, cu încãlcãri ale ordinii constituţionale, sãvârşite înainte de intrarea în vigoare a Constituţiei din anul 1991, Curtea Constituţionalã nu este competenta sa le rezolve. Dacã ar face un asemenea lucru, Curtea Constituţionalã însãşi ar incalca Constituţia şi principiile dreptului, pentru ca ar inlatura un abuz, o ilegalitate, printr-o arogare abuzivã de competenta, ceea ce este, evident, în afarã ideii de justiţie constituţionalã. Clarificarea şi rezolvarea unor asemenea situaţii revin numai autoritãţilor publice competente, deoarece, potrivit art. 123 alin. (1) din Constituţie, justiţia se înfãptuieşte în numele legii, deci prin aplicarea ei, nu prin ignorarea unor dispoziţii legale.
În sensul acestor considerente, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat şi prin alte decizii, precum: deciziile nr. 3/1993, nr. 5/1993, nr. 14/1993, nr. 27/1993, nr. 134/1994, nr. 3/1995, nr. 5/1995 şi nr. 48/1996. Chiar dacã ele se referã la alte acte normative anterioare Constituţiei, cum ar fi: <>Decretul nr. 92/1950 , H.C.M. nr. 606/1959 , <>Decretul nr. 223/1974 , <>Decretul nr. 134/1949 , <>Legea nr. 119/1948 , <>Decretul nr. 218/1960 şi <>Decretul nr. 712/1966 , motivele care au fundamentat soluţiile respective sunt pe deplin valabile şi în cauza de fata şi deci nu justifica îndepãrtarea Curţii de la practica sa.
Asa fiind, din moment ce decizia atacatã nu face decât sa reia din considerentele unor decizii anterioare, pentru a evoca astfel conceptia şi practica constanta a jurisdicţiei constituţionale în situaţii similare, se constata ca recursul este neîntemeiat şi urmeazã a fi respins.
Fata de considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi al <>art. 26 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Parohia Romano-Catolica I Targu Mures impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 134 din 31 octombrie 1996 .
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 30 aprilie 1997.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Constantin Burada
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
