Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 937 din 7 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul in regim de taxi si in regim de inchiriere
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 600 din 25 august 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Gya&Bogdan" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 1.255/111/CA/2008-R al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.255/111/CA/2008-R, Curtea de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Gya&Bogdan" - S.R.L. din Oradea într-o cauzã de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea unei cereri de anulare a unui act administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã prevederile de lege criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 41 privind munca şi protecţia socialã a muncii, ale art. 45 privind libertatea economicã, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 135 privind economia, deoarece, prin interzicerea transmiterii autorizaţiilor taxi între transportatorii autorizaţi, se îngrãdeşte dreptul la muncã şi totodatã se limiteazã accesul la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora.
Restrângerea acestui drept la muncã şi limitarea liberei iniţiative şi a dreptului de acces la o activitate economicã nu se realizeazã în condiţiile impuse de art. 53 din Constituţie, întrucât nu are în vedere scopurile menţionate la alin. (1) al art. 53 şi nu este necesarã într-o societate care funcţioneazã pe baza principiilor democratice.
În plus, prin imposibilitatea transmiterii autorizaţiilor taxi între transportatori autorizaţi se limiteazã şi concurenţa, fiind afectatã libertatea comerţului, ceea ce contravine art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Curtea de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, raportat la textele invocate din Constituţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, raportat la dispoziţiile art. 41 din Constituţie, observã cã prin aplicarea unei sancţiuni de naturã contravenţionalã nu se îngrãdeşte dreptul la muncã, alegerea profesiei, a meseriei, a ocupaţiei, precum şi a locului de muncã.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportatã la dispoziţiile art. 53 din Constituţie, apreciazã cã nici aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece legiuitorul a stabilit reguli stricte în ceea ce priveşte faptul cã "autorizaţia taxi sau orice copie conformã este unicã şi netransmisibilã de la un transportator autorizat la alt transportator sau persoanã fizicã, asociaţie familialã, precum şi de la un autovehicul la altul. Se interzice transportatorului autorizat cãruia i s-a atribuit în gestiune executarea serviciului de transport în regim de taxi sau de transport în regim de închiriere sã transmitã autorizaţiile taxi sau copiile conforme, sub orice formã, altui transportator autorizat, transportator sau oricãrei alte persoane, pentru a fi utilizate în executarea transportului respectiv." Prin urmare, textul legal indicat stabileşte sancţiunea retragerii acestor documente, fãrã a fi contrar regulilor constituţionale privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi fundamentale.
Referitor la critica de neconstituţionalitate raportatã la dispoziţiile art. 45 şi ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, constatã cã dispoziţiile de lege criticate sunt conforme cu normele constituţionale care stabilesc cã accesul liber al persoanei la exercitarea unei activitãţi economice bazate pe libera iniţiativã se realizeazã în condiţiile legii. Totodatã, prevederile de lege criticate dau expresie preocupãrii statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 28 ianuarie 2003, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 11 din Legea nr. 265/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 3 august 2007.
Textul de lege criticat are, în prezent, urmãtorul conţinut: "Autorizaţia taxi sau orice copie conformã este unicã şi netransmisibilã de la un transportator autorizat la alt transportator sau persoanã fizicã, asociaţie familialã, precum şi de la un autovehicul la altul. Se interzice transportatorului autorizat cãruia i s-a atribuit în gestiune executarea serviciului de transport în regim de taxi sau de transport în regim de închiriere sã transmitã autorizaţiile taxi sau copiile conforme, sub orice formã, altui transportator autorizat, transportator sau oricãrei alte persoane, pentru a fi utilizate în executarea transportului respectiv."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 privind munca şi protecţia socialã a muncii, ale art. 45 privind libertatea economicã, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 135 privind economia.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
Potrivit dispoziţiilor de lege criticate, autorizaţia taxi sau orice copie conformã este unicã şi netransmisibilã de la un transportator autorizat la alt transportator sau persoanã fizicã, asociaţie familialã, precum şi de la un autovehicul la altul, ceea ce, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, îngrãdeşte dreptul la muncã şi totodatã limiteazã accesul la o activitate economicã şi la libera iniţiativã.
Curtea constatã cã susţinerea autorului excepţiei referitoare la încãlcarea dreptului la muncã este neîntemeiatã, deoarece transportul în regim de taxi sau transportul în regim de închiriere se poate executa numai de transportatori autorizaţi, iar autorizaţia de transport se elibereazã de cãtre autoritatea de autorizare pe duratã nedeterminatã, pe baza unei documentaţii care trebuie sã conţinã, printre altele, dovada îndeplinirii condiţiei de capacitate profesionalã. Or, în aceste condiţii, este firesc ca autorizaţia obţinutã sã nu poatã fi transmisibilã, deoarece, în mod contrar, s-ar ajunge la eludarea dispoziţiilor de lege referitoare la îndeplinirea cerinţelor obligatorii pentru obţinerea autorizaţiei. În consecinţã, dispoziţiile de lege criticate nu restrâng dreptul la muncã astfel cum este acesta consacrat de dispoziţiile cuprinse în art. 41 din Constituţie, întrucât libertatea alegerii profesiei, a meseriei şi a locului de muncã nu înseamnã cã orice persoanã, oricând şi în orice condiţii, poate exercita profesia sau meseria pe care o doreşte. Alegerea profesiei şi a meseriei presupune, înainte de toate, pregãtirea şi calificarea corespunzãtoare în vederea exercitãrii acestora, iar aceastã libertate este condiţionatã de îndeplinirea unor criterii legale justificate de specificul profesiei, meseriei ori al locului de muncã.
Cu privire la pretinsa limitare a accesului la o activitate economicã, prevãzut de art. 45 din Constituţie, Curtea reţine cã, potrivit acestei norme constituţionale, este garantatã exercitarea "în condiţiile legii" a accesului liber al persoanelor la o activitate economicã, iar textul de lege criticat impune o asemenea cerinţã legalã. Accesul liber la o activitate economicã nu exclude, ci, dimpotrivã, implicã stabilirea unor limite de exercitare a libertãţii economice. Prin urmare, statul, în temeiul art. 135 din Legea fundamentalã, are obligaţia sã impunã reguli de disciplinã economicã, iar legiuitorul are competenţa sã stabileascã sancţiunile corespunzãtoare pentru nerespectarea acestora.
În final, Curtea nu poate reţine nici pretinsa încãlcare a prevederilor art. 53 din Constituţie, deoarece, astfel cum s-a arãtat mai sus, nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertãţi fundamentale şi, prin urmare, norma constituţionalã invocatã nu are aplicabilitate în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Gya&Bogdan" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 1.255/111/CA/2008-R al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iulie 2011.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
