Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 93 din 4 martie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 15 aprilie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 64 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Laura Francisca Gaman în Dosarul nr. 25/2002 al Curţii Supreme de Justiţie - Completul de 9 judecãtori.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, apreciind ca dispoziţiile criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 21, invocand în acest sens şi jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie (Decizia nr. 340 din 5 decembrie 2002).
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 noiembrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 25/2002, Curtea Suprema de Justiţie - Completul de 9 judecãtori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 64 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Laura Francisca Gaman într-o cauza având ca obiect plângerea formulatã de autoarea exceptiei impotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii de a propune Preşedintelui României numirea acesteia în funcţie ca procuror la Parchetul de pe lângã Judecãtoria Piatra-Neamt.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autoarea exceptiei susţine ca dispoziţiile criticate creeazã o situaţie discriminatorie între cele doua categorii de candidaţi la examenul de capacitate susţinut de judecãtorii şi procurorii stagiari, conform <>Legii nr. 92/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, deoarece textul criticat se referã numai la candidaţii admişi, nu şi la cei respinsi, aceştia din urma fiind în imposibilitate de a se adresa unei instanţe pentru apãrarea drepturilor lor, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2) şi ale art. 21 din Constituţia României, precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea Suprema de Justiţie - Completul de 9 judecãtori apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, dispoziţiile legale criticate fiind în concordanta cu prevederile constituţionale invocate de autoarea exceptiei.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã ca pentru magistraţii respinsi de doua ori la examenul de capacitate opereazã de drept încetarea din funcţie în momentul celei de-a doua respingeri, iar pentru cei admişi încetarea opereazã tot de drept, dar numai dacã nu au fost propuşi de Consiliul Superior al Magistraturii pentru a fi numiţi magistraţi definitivi în termenul prevãzut de lege. Dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, întrucât ele instituie tocmai posibilitatea de a ataca în justiţie refuzul Consiliului Superior al Magistraturii de a propune numirea magistraţilor în funcţie de cãtre Preşedintele României, printr-o plângere suspensivã de executare. Referitor la presupusa încãlcare a art. 16 alin. (1) din Constituţie, apreciazã ca dispoziţiile criticate nu creeazã discriminãri între cetãţeni pe criteriile stabilite de art. 4 alin. (2) din Constituţie şi de art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale (de exemplu, Decizia Plenului nr. 1/1994 şi Decizia nr. 135/1996).
Avocatul Poporului apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile criticate nu instituie un tratament discriminatoriu între candidaţii admişi şi candidaţii respinsi la examenul de capacitate, iar, asa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţionalã, principiul egalitãţii nu înseamnã uniformitate, astfel încât, la situaţii diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Cu privire la accesul liber la justiţie, apreciazã ca dispoziţiile criticate prevãd posibilitatea candidaţilor declaraţi admişi la examenul de capacitate de a se adresa cu plângere Curţii Supreme de Justiţie impotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii de a propune Preşedintelui României numirea lor în funcţie, însã nu ingradesc posibilitatea candidaţilor respinsi de a sesiza justiţia pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime. Totodatã apreciazã ca reglementarea procedurii de judecata aparţine în exclusivitate legiuitorului, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, astfel cum a statuat în mod constant Curtea Constituţionalã.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 64 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, având urmãtorul conţinut: "Impotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii de a propune Preşedintelui României numirea în funcţie a magistratului, acesta se poate adresa cu plângere Curţii Supreme de Justiţie, în termen de 30 de zile de la expirarea termenului prevãzut la alin. 1. Plângerea este suspensivã de executare. Curtea Suprema de Justiţie judeca plângerea în complet format din 9 judecãtori. Hotãrârea pronunţatã este irevocabilã."
În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia apreciazã ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate urmãtoarele prevederi constituţionale:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 20 alin. (2): "Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."
De asemenea, autoarea exceptiei susţine ca dispoziţiile criticate contravin şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care au urmãtorul cuprins: "Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã prin lege [...]"
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca <>Legea nr. 92/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, reglementeazã în art. 58-64 examenul de capacitate pe care trebuie sa îl susţinã magistraţii stagiari - judecãtori şi procurori - pentru a fi numiţi în funcţie, prin decret al Preşedintelui României, potrivit art. 47 din aceeaşi lege, examen care se susţine în fata unei comisii în compunerea prevãzutã de lege şi ale cãrui rezultate sunt validate de Consiliul Superior al Magistraturii.
În conţinutul sau excepţia de neconstituţionalitate vizeazã omisiunea legiuitorului de a permite şi candidaţilor respinsi la examenul de capacitate posibilitatea de a se adresa cu plângere Curţii Supreme de Justiţie.
Dispoziţiile criticate nu se referã la validarea examenului de capacitate, ci la situaţia în care, dupã validarea examenului, Consiliul Superior al Magistraturii refuza sa propunã Preşedintelui României numirea în funcţie a magistratului care a fost declarat reuşit la examen. Numai în acest caz expres prevãzut de lege magistratul se poate adresa cu plângere Curţii Supreme de Justiţie.
Curtea constata ca dispoziţiile criticate nu contravin principiului constituţional al egalitãţii cetãţenilor în fata legii, întrucât prevederile pe care le cuprind se aplica în mod egal tuturor persoanelor pe care le vizeazã, şi anume candidaţilor declaraţi admişi la examenul de capacitate, care însã - din motive a cãror temeinicie poate fi apreciatã de justiţie - nu au fost propuşi de Consiliul Superior al Magistraturii pentru a fi numiţi de Preşedintele României.
De asemenea, Curtea retine ca, în cadrul procedurii prevãzute de <>art. 64 din Legea nr. 92/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, candidaţii declaraţi nereusiti la examenul de capacitate nu se afla în aceeaşi situaţie juridicã cu cei declaraţi reusiti la examenul de capacitate, astfel ca tratamentul diferenţiat ce li se aplica - în ceea ce priveşte folosirea cãilor de atac în justiţie - nu incalca prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, fiind justificat în mod obiectiv şi raţional.
Pe de alta parte, Curtea observa ca dispoziţiile art. 21 din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale au în vedere accesul la justiţie pentru apãrarea drepturilor şi a intereselor legitime, adicã a acelor drepturi şi interese care sunt reglementate prin lege.
Or, posibilitatea de a ataca rezultatele unui examen sau ale unui concurs nu constituie un drept de sine statator, reglementat ca atare prin lege, ci un mijloc de realizare a dreptului de a obţine funcţia pentru care s-a organizat examenul sau concursul, prin intermediul procedurilor de examen sau de concurs pe care legea le reglementeazã.
A decide altfel ar insemna sa se recunoascã organelor de justiţie competenta de a se substitui examinatorilor, de a invalida evaluarile fãcute de aceştia şi de a le înlocui cu evaluarile proprii ale judecãtorilor, ceea ce ar excede în mod evident atribuţiilor instanţelor judecãtoreşti.
Ca atare, Curtea constata ca textul criticat nu contravine prevederilor art. 21 din Constituţie şi nici ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece nu conţine norme restrictive privind accesul la justiţie al persoanelor la care se referã ci, dimpotriva, stabileşte dreptul acestora de a se adresa cu plângere Curţii Supreme de Justiţie.
Cu privire la dispoziţiile legale criticate, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 340 din 5 decembrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 4 martie 2003, respingând excepţia de neconstituţionalitate. Neintervenind elemente noi de natura a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia acestei decizii rãmân valabile şi în prezenta cauza.
Fata de cele mai sus arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 64 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Laura Francisca Gaman în Dosarul nr. 25/2002 al Curţii Supreme de Justiţie - Completul de 9 judecãtori.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 4 martie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiva
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
