Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 93 din 27 martie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea si completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, excepţie ridicatã de Ofelia Luiza Gh. Bercea în Dosarul nr. 5.696/2000 al Curţii de Apel Pitesti - Secţia civilã. La apelul nominal rãspund autorul exceptiei, prin mandatarul sau, Gheorghe Bercea, precum şi Societatea Comercialã "Montanã" - S.A. din Campulung Muscel, prin consilier juridic Carmen Istratescu. Mandatarul autorului exceptiei arata ca solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate pentru motivele invocate în fata instanţei de judecata. Reprezentantul Societãţii Comerciale "Montanã" - S.A. din Campulung Muscel pune concluzii de respingere a exceptiei, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate în susţinerea acesteia. Reprezentantul Ministerului Public arata ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 cuprinde norme procedurale de aplicare imediata care nu contravin principiului neretroactivitatii legii şi nici celui al accesului liber la justiţie. De asemenea, se considera ca prin dispoziţiile legale criticate nu sunt instituite discriminãri sau privilegii şi nu sunt infrante prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil. În final se solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 21 decembrie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 5.696/2000, Curtea de Apel Pitesti - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã. Excepţia a fost ridicatã de Ofelia Luiza Gh. Bercea într-un litigiu de munca. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca <>art. IV alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 "contravine art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 21 coroborat cu art. 128 din Constituţia României, în mãsura în care aceasta dispoziţie nu reglementeazã în mod legal modul de soluţionare a recursurilor declarate impotriva deciziilor tribunalului pronunţate în apel cu respectarea <>art. 17 alin. 3, nemodificat, din Legea nr. 92/1992 , republicatã [...]". În continuare se arata ca pe baza dispoziţiilor legale criticate se resping, ca fiind inadmisibile, recursurile declarate în cauzele în care hotãrârile instanţei de fond au fost date cu drept de apel anterior intrãrii în vigoare a <>art. I pct. 6 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 , ceea ce înseamnã ca acele dispoziţii legale produc efecte retroactive, contrar dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Se susţine ca textul de lege criticat, prin asimilarea apelului cu recursul, contravine "ordinii constituţionale prin încãlcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie". De asemenea, se apreciazã ca împiedicarea soluţionãrii recursului potrivit dispoziţiilor legii vechi, în baza cãrora litigiul a fost soluţionat pe fond şi în apel, ingradeste accesul liber la justiţie, ceea ce contravine art. 21 coroborat cu art. 128 şi cu art. 125 alin. (3) din Constituţie, precum şi prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Curtea de Apel Pitesti - Secţia civilã, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia ridicatã este neîntemeiatã, întrucât textul <>art. IV alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul exceptiei. Se mai arata ca intrarea în vigoare a dispoziţiilor legale criticate nefiind prorogata, aceasta se aplica de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, în mod egal pentru toţi cetãţenii, fãrã încãlcarea accesului liber la justiţie. Astfel se considera ca problemele ridicate sunt probleme de interpretare şi de aplicare a dispoziţiei legale, iar nu de constitutionalitate a acesteia. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, apreciazã ca dispoziţiile <>art. IV alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 sunt constituţionale, întrucât "se vor aplica de la data publicãrii ordonanţei în Monitorul Oficial al României, [...] cu excepţia prevederilor pct. 6 al art. I, care se aplica dupã 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a acesteia". Se mai arata ca accesul liber la justiţie, în sensul art. 21, raportat la art. 128 din Constituţie, este asigurat prin exercitarea de cãtre pãrţile interesate a cãilor legale de atac. Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca dispoziţiile art. IV alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului sunt norme de procedura care nu retroactiveaza şi nici nu ultrctiveaza, ci sunt de imediata aplicare. Se mai arata ca "situaţia care face obiectul exceptiei de fata nu reprezintã o problema de constitutionalitate, ci una ce tine de corecta interpretare şi aplicare a legii în situaţii tranzitorii". Pentru aceste motive, se apreciazã ca excepţia ridicatã nu este intemeiata. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. IV alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, text care are urmãtorul conţinut: "Recursurile declarate sau aflate în curs de judecata vor fi trecute la secţiile care judeca conflicte de munca şi litigii de munca din cadrul tribunalelor." Autorul exceptiei considera ca aceste dispoziţii legale contravin urmãtoarelor norme constituţionale: - Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile."; - Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. (2) Nimeni nu este mai presus de lege."; - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."; - Art. 125 alin. (3): "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege."; - Art. 128: "Impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii." De asemenea, este invocatã nerespectarea prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prevederi potrivit cãrora: "Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzatii în materie penalã îndreptate impotriva sa. Hotãrârea trebuie sa fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţa poate fi interzis presei şi publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanta atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducã atingerea intereselor justiţiei." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca <>art. IV alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 nu conţine nici o dispoziţie cu aplicare sau cu efect retroactiv, astfel ca nu contravine prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. În temeiul dispoziţiilor art. 78 din Constituţie "Legea se publica în Monitorul Oficial al României şi intra în vigoare la data publicãrii sau la data prevãzutã în textul ei". Conform principiului constituţional al neretroactivitatii legii, "data prevãzutã în textul" legii pentru intrarea acesteia în vigoare, alta decât cea a publicãrii, nu poate fi decât ulterioara publicãrii. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege". Asadar, intra în atributia exclusiva a legiuitorului stabilirea instanţelor judecãtoreşti competente sa judece anumite litigii, precum şi a modului de constituire a completelor de judecata. Aceste reglementãri, având caracter de norme procedurale, sunt de imediata aplicare, asadar, de la data intrãrii în vigoare a legii. Curtea retine, de asemenea, ca dispoziţiile legale criticate nu instituie nici un fel de privilegii sau discriminãri şi nu lezeaza principiul constituţional al egalitãţii cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, prevãzut la art. 16 alin. (1) din Constituţie. Aceste dispoziţii legale se aplica deopotrivã tuturor cetãţenilor aflaţi într-o situaţie identicã, în raport cu natura litigiilor lor şi cu faza în care se afla soluţionarea cauzelor. Totodatã Curtea constata ca este neîntemeiatã şi susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile legale criticate ar aduce atingere sau ingradire prevederilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, raportate la cele ale art. 128 din Constituţie, conform cãrora, "Impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii". Într-adevãr, principiul accesului liber la justiţie nu are semnificatia ca acest acces trebuie sa fie asigurat la toate structurile judecãtoreşti, deoarece reglementarea competentei şi a cãilor de atac intra în atributia exclusiva a legiuitorului, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii deosebite, cu condiţia de a nu se aduce atingere unor norme sau principii constituţionale. În ceea ce priveşte raportarea textului de lege criticat la prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea observa ca acestea nu sunt incidente în cauza, întrucât stabilirea competentei diferitelor instanţe judecãtoreşti şi a cãilor de atac impotriva hotãrârilor acestora nu lezeaza dreptul persoanei "la judecarea în mod echitabil, în mod public, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege", a cauzelor sale. De altfel, problemele ridicate de autorul exceptiei nu sunt în esenta probleme de control al constituţionalitãţii, ci sunt probleme de interpretare şi de aplicare a dispoziţiilor legale determinante în soluţionarea litigiului, probleme ce aparţin competentei exclusive a instanţei de judecata. În acest sens, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, excepţie ridicatã de Ofelia Luiza Gh. Bercea în Dosarul nr. 5.696/2000 al Curţii de Apel Pitesti - Secţia civilã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 27 martie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Doina Suliman
────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
