Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE Nr. 93 din 17 septembrie 1996 privind constitutionalitatea dispozitiilor art. 15 alin. (2) partea finala din Legea fondului cinegetic si a protectiei vinatului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL NR. 235 din 27 septembrie 1996
Curtea Constituţionalã a fost sesizatã, la data de 28 iunie 1996, de cãtre 28 senatori, respectiv de domnii Haydu Menyhert Gabor, Matei Boila, Tanase-Pavel Tavala, Florin Buruiana, Ioan-Paul Popescu, Dumitru Calueanu, Tiberiu Vladislav, Szabo Karoly Ferenc, Mihail Buracu, Nistor Badiceanu, Kozsokar Gabor, Petre Constantin Buchwald, Tiberiu Ştefan Incze, Iosif Csabo, Bela Marko, Denes Seres, Hosszu Zoltan, Magyari Lajos, Ştefan-Traian Mocuta, Gheorghe Catuneanu, Sabin Ivan, Andrei Potcoava, Ştefan Popa (Ştefan Augustin Doinas), Ioan Manea, Ioan Lup, Ion Barbus, Radu Vasile şi Mihail Iurcu, asupra neconstitutionalitatii art. 15 alin. (2) partea finala din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vinatului.
Dispoziţia din legea sus-menţionatã la care se referã sesizarea prevede urmãtoarele: "Rãspunderea civilã pentru pagubele cauzate de vinat revine gestionarului fondului de vinatoare şi, pentru cele cauzate de vinatul din speciile strict protejate, autoritãţii publice centrale care rãspunde de silvicultura, în mãsura în care nu şi-au îndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea producerii acestora şi numai în condiţiile în care deţinãtorul bunurilor astfel prejudiciate face dovada îndeplinirii obligaţiilor ce îi revin pentru paza acestora".
În sesizare se considera ca partea finala a acestui text de lege, potrivit cãreia rãspunderea civilã pentru pagubele cauzate de vinat revine gestionarului fondului de vinatoare sau, dupã caz, autoritãţii centrale din domeniul silviculturii "numai în condiţiile în care deţinãtorul bunurilor astfel prejudiciate face dovada îndeplinirii obligaţiilor ce îi revin pentru paza acestora", este contrarã prevederilor art. 41 şi art. 135 alin. (1) din Constituţie.
În acest sens, se arata ca aceasta condiţie "îi impune proprietarului sa asigure paza eficienta a bunurilor expuse la prejudicierea din partea vinatului", incalcindu-se astfel art. 41 din Constituţie care, în legatura cu garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate, nu prevede ca "Proprietatea este ocrotitã numai dacã proprietarul îşi îndeplineşte obligaţia de a asigura paza bunurilor sale".
De asemenea, se considera ca dispoziţiile art. 135 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora statul ocroteşte proprietatea, implica "repararea justa a pagubelor cauzate prin distrugerea sau deteriorarea bunurilor care formau obiectul proprietãţii".
În temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizarea a fost transmisã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului spre a comunica punctele lor de vedere.
În punctul sau de vedere, preşedintele Senatului considera ca sesizarea este neîntemeiatã, iar dispoziţiile art. 15 alin. (2) din lege sînt constituţionale, condiţionarea despãgubirii de luarea unor mãsuri de prevenire, necesare pazei bunurilor, fiind "conformã regulilor generale şi fundamentale în materia rãspunderii delictuale civile". Aceasta concluzie este intemeiata pe principiul solidaritãţii sociale, pe "contribuţia tuturor la respectarea legii, la prevenirea încãlcãrii ei, la prevenirea faptelor vãtãmãtoare", pe caracterul coercitiv şi reciproc al reflectãrii raporturilor sociale sub aspect juridic, pe faptul ca atît titularul fondului de vinatoare, cît şi deţinãtorul bunurilor "trebuie sa concure la realizarea prevenirii producerii de pagube". De asemenea, se arata ca rãspunderea priveşte atît proprietarul, cît şi deţinãtorul bunurilor ce ar putea suferi degradari, ceea ce corespunde unei orientãri moderne în materia rãspunderii delictuale, ce se regaseste şi "în alte sectoare de activitate socialã, în care exista interferari de relaţii, de sarcini şi obligaţii, de interese şi, de aici, de obligaţii".
În nota prezentatã de Camera Deputaţilor, provenind de la cabinetul preşedintelui, se arata ca obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile art. 15 alin. (2) din lege, ce fac obiectul sesizãrii, "nu instituie o rãspundere delictuala, ci una legalã, izvorita direct din lege". De aceea se considera ca în speta sînt aplicabile prevederile art. 1.080 din Codul civil "referitoare la obligaţiile reale, izvorite din raportul de vecinãtate". De altfel prevederile art. 1.001 din Codul civil, invocate în sesizare, nu sînt aplicabile, deoarece gestionarul sau administratorul fondului de vinatoare "nu este nici proprietarul unui animal şi nici nu se serveşte de dinsul", întrucît, potrivit art. 2 alin. (2) din lege, "Vinatul este bun public de interes naţional". Potrivit art. 41 alin. (6) din Constituţie, "Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului", ceea ce implica, avînd în vedere noua reglementare, sarcina proprietarului de a proteja bunurile sale de acţiunea vinatului. În consecinta, "proprietarul care va lasa vraiste proprietatea sa, la discretia vinatului, nu va beneficia de despãgubiri (...) spre deosebire de alţi proprietari care - în raport direct cu diligenta de buni proprietari manifestatã - le va obţine şi culege, potrivit dispoziţiilor legale".
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, ţinînd seama de prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate privatã sînt stabilite de lege. În acest sens se arata ca "prin textul legal atacat în sesizare se consacra implicit ideea potrivit cãreia deţinãtorii unor bunuri aflate în zone în care exista vinat au obligaţia de a lua mãsuri destinate pazei acestor bunuri impotriva prejudiciilor ce ar putea fi produse de vinat. În acest context, art. 15 alin. (1) din lege este şi mai clar, dispunind ca autoritatea publica centrala care rãspunde de silvicultura, împreunã cu Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei vor elabora norme privind protecţia culturilor agricole, silvice şi a animalelor domestice impotriva pagubelor ce pot fi cauzate de vinat". Constituţionalitatea prevederilor ce face obiectul sesizãrii rezulta şi din dispoziţiile art. 41 alin. (6) din Constituţie, potrivit cãrora dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi a celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. Condiţionarea obţinerii despãgubirilor de dovada îndeplinirii mãsurilor impuse de lege pentru paza bunurilor deţinãtorului de terenuri prejudiciat se considera ca este "o concretizare a dispoziţiei sus-citate" şi da expresie "principiului conform cãruia toţi participanţii la circuitul civil (care, în mod potenţial, sînt persoane pagubite şi persoane care rãspund civil) sînt obligaţi sa acţioneze astfel încît, împreunã, sa evite producerea pagubei". De asemenea, se considera ca, chiar dacã s-ar face aplicarea art. 1.001 din Codul civil, deţinãtorul bunului prejudiciat, care nu a luat mãsurile necesare pentru asigurarea bunurilor sale, nu poate pretinde sa fie despãgubit, întrucît paguba este consecinta faptei "victimei însãşi", adicã a pasivitatii sale. În ce priveşte art. 135 alin. (1) din Constituţie, se arata ca statul ocroteşte proprietatea, dar "numai cu luarea în considerare a circumstantierilor operate în art. 41 alin. (1) şi alin. (6) din legea fundamentalã".
În temeiul art. 53 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, s-a solicitat opinia domnului prof. univ. dr. Liviu Pop, decanul Facultãţii de Drept a Universitatii "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca.
În opinia sa, domnul prof. univ. dr. Liviu Pop apreciazã ca obiecţia de neconstituţionalitate formulatã de grupul de senatori este neîntemeiatã deoarece, în esenta, prevederea ce face obiectul sesizãrii nu incalca dispoziţiile art. 41 din Constituţie, instituind o mãsura generalã, ce nu are caracter discriminatoriu, intemeiata pe obligaţia deţinãtorului de terenuri pentru paza materialã a bunurilor distruse sau avariate de vinat, care, în funcţie de scopul ocrotirii vinatului ca bogatie de interes naţional, constituie o obligaţie propter rem. Temeiul rãspunderii îl reprezintã o prezumţie de culpa, pe care cel pagubit o poate rasturna numai dovedind ca şi-a îndeplinit obligaţia de paza. De aceea, considera ca, deşi constituţionalã, reglementarea este criticabila, fiind "contrarã orientarii actuale a jurisprudenţei şi doctrinei de specialitate, care tind sa interpreteze reglementãrile care alcãtuiesc sistemul rãspunderii civile delictuale în interesul victimei, ca instituind prezumţii de culpa în sarcina persoanei rãspunzãtoare sau incearca sa fundamenteze rãspunderea pe temeiuri obiective, în afarã culpei".
CURTEA,
avînd în vedere sesizarea grupului de senatori, punctul de vedere al preşedintelui Senatului, nota prezentatã de Camera Deputaţilor provenind de la cabinetul preşedintelui, punctul de vedere al Guvernului, opinia domnului prof. univ. dr. Liviu Pop, raportul judecãtorului-raportor şi dispoziţiile art. 15 alin. (2) partea finala din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vinatului raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
În temeiul prevederilor art. 144 lit. a) din Constituţie şi ale art. 17 şi urmãtoarele ale Legii nr. 47/1992, Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate supusã jurisdicţiei sale.
În legatura cu primul motiv de neconstituţionalitate invocat, referitor la încãlcarea prevederilor art. 41 din Constituţie, este de reţinut ca, potrivit alin. (1) al acestui articol, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin lege, ceea ce corespunde prevederilor art. 480 din Codul civil, iar, potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol 41, dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.
Potrivit art. 2 alin. (2) din lege, vinatul este bun public de interes naţional, astfel încît nu constituie proprietatea deţinãtorilor de terenuri pe care el se afla şi nici a gestionarilor fondurilor de vinatoare sau a statului, prin autoritatea publica centrala ce rãspunde de silvicultura.
Pentru prevenirea pagubelor cauzate de vinat, potrivit alin. (1) al art. 15 din lege, coroborat cu prevederile art. 8 lit. i), autoritatea publica centrala care rãspunde de silvicultura, împreunã cu ministerul de resort, este autorizata sa stabileascã norme privind protecţia culturilor agricole, silvice şi a animalelor domestice. Ţinînd seama de principiul proportionalitatii, prevãzut de art. 49 din Constituţie, aceste norme sînt constituţionale numai în mãsura în care obligaţiile pe care le instituie sînt rezonabile. Respectarea normelor de protecţie astfel stabilite revine deţinãtorilor de terenuri atît în virtutea dreptului lor asupra terenurilor pe care le deţin şi a pazei materiale pe care o implica acest drept, cît şi în considerarea sarcinilor ce le revin, în scopul protecţiei vinatului, potrivit art. 16 din lege. De aceea, neluarea acestor mãsuri de cãtre deţinãtorii terenurilor nu poate avea decît semnificatia încãlcãrii unei obligaţii legale, instituite, în condiţiile de mai sus, în temeiul art. 8 lit. i) şi art. 15 alin. (1) al legii, asa încît paguba produsã este consecinta neîndeplinirii din culpa a obligaţiei respective.
Deci, cu referire la proprietarul terenului, acesta suporta paguba numai dacã nu a luat, pentru terenul pe care îl deţine, mãsurile de paza a proprietãţii sale impotriva daunelor ce ar putea fi provocate de vinat, întrucît, fiind consecinta culpei sale, despãgubirea nu poate fi pusã în sarcina altuia, ceea ce nu contravine prevederilor art. 41 din Constituţie. Desigur ca stabilirea culpei implica şi aprecierea asupra posibilitãţilor efective ale proprietarului de a realiza mãsurile de paza, deoarece, altminteri, paguba produsã nu-i poate fi imputatã.
În legatura cu cel de-al doilea motiv de neconstituţionalitate, dedus din prevederile art. 135 alin. (1) din Constituţie, susţinerea ca ocrotirea proprietãţii de cãtre stat implica despãgubirea proprietarului pentru paguba cauzatã este intemeiata numai dacã, pentru dãuna produsã, urmeazã sa rãspundã o alta persoana decît proprietarul. În caz contrar, paguba urmeazã a fi suportatã de proprietar, potrivit principiului res perit domino. De aceea, neluarea de cãtre proprietar a mãsurilor de paza impotriva daunelor ce ar putea fi provocate de vinat nu poate avea alta semnificatie decît aceea a asumarii de cãtre acesta a riscului producerii pagubelor respective. În asemenea condiţii, suportarea de cãtre proprietar a pagubei nu este contrarã principiului constituţional al ocrotirii de cãtre stat a proprietãţii, prevãzut de art. 135 alin. (1), ci consecinta încãlcãrii unei sarcini ce îi revine în considerarea regimului de protecţie a vinatului.
Problema stabilirii culpei proprietarului pagubit, precum şi, dacã este cazul, a culpei gestionarului fondului de vinatoare sau a autoritãţii publice centrale care rãspunde de silvicultura, este de competenta exclusiva a instanţei judecãtoreşti, în caz de litigiu, potrivit alin. (6) al art. 15 din lege. În cadrul unui asemenea litigiu, dovada îndeplinirii obligaţiilor ce revin gestionarului fondului de vinatoare sau, dupã caz, autoritãţii publice centrale care rãspunde de silvicultura este în sarcina acestora, potrivit principiului onus probandi incumbit qui dicit, non qui negat.
Avînd în vedere considerentele expuse şi dispoziţiile art. 41, ale art. 135 alin. (1) şi ale art. 144 lit. a) din Constituţie, precum şi prevederile art. 20 şi urmãtoarele din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Constata ca prevederile art. 15 alin. (2) partea finala din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vinatului sînt constituţionale, sub rezerva interpretarilor date prin prezenta decizie.
Decizia se comunica Preşedintelui României.
Deliberarea a avut loc la data de 17 septembrie 1996 şi la ea au participat: Ioan Muraru, preşedinte, Costica Bulai, Mihai Constantinescu, Ioan Deleanu, Florin Bucur Vasilescu şi Romul Petru Vonica, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
-------------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
