Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 926 din 14 decembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 42 din 19 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Agricolã Brãila în Dosarul nr. 6.509/2006 al Judecãtoriei Brãila.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 iunie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 6.509/2006, Judecãtoria Brãila a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Agricolã Brãila într-o cauzã civilã având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare şi a unei cereri de suspendare a executãrii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã obligaţia plãţii cauţiunii, prevãzutã de textul de lege criticat, constituie "un impediment insurmontabil" în calea apãrãrii drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei interesate şi îi îngrãdesc nepermis accesul liber la justiţie.
Judecãtoria Brãila apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul aratã cã asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat în numeroase rânduri, respingând-o ca neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã textul de lege criticat este constituţional, invocând, în sprijinul acestei opinii, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, astfel cum au fost modificate prin <>art. I pct. 156 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, având urmãtorul cuprins: "Pânã la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silitã, instanţa competentã poate suspenda executarea, dacã se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţã, în afarã de cazul în care legea dispune altfel."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã contravine urmãtoarelor dispoziţii din Legea fundamentalã: art. 16 alin. (1) care garanteazã egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, art. 21 alin. (1) şi (2) referitor la accesul liber la justiţie, art. 52 alin. (1) care reglementeazã dreptul persoanei vãtãmate într-un drept al sãu ori într-un interes legitim de o autoritate publicã de a obţine recunoaşterea acestuia, anularea actului şi repararea pagubei, art. 53 alin. (1) şi (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 124 alin. (2) potrivit cãruia justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate au mai format, în numeroase rânduri, obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentalã ca şi în prezenta cauzã şi cu motivãri asemãnãtoare, Curtea constatând constituţionalitatea acestora.
Astfel, de exemplu, prin <>Decizia nr. 108 din 22 februarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 22 martie 2005, Curtea Constituţionalã a statuat cã plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci este instituitã de legiuitor exclusiv pentru a se putea solicita suspendarea executãrii silite, astfel încât nu poate fi calificatã ca o modalitate de a restrânge accesul liber la justiţie.
De asemenea, în ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, Curtea a reţinut, prin <>Decizia nr. 289 din 1 iulie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 6 octombrie 2004, cã dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare. Pentru aceleaşi motive, nu poate fi reţinutã nici critica din cauza de faţã, prin raportare la prevederile art. 124 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi.
În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei referitoare la nesocotirea dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Constituţie, privind dreptul persoanei vãtãmate într-un drept al sãu ori într-un interes legitim de o autoritate publicã de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei, Curtea constatã cã textul constituţional menţionat nu prezintã relevanţã în soluţionarea prezentei excepţii, nefiind incident în cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Agricolã Brãila în Dosarul nr. 6.509/2006 al Judecãtoriei Brãila.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 decembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
