Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 923 din 16 septembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 si art. 257 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Puskas Valentin Zoltan - judecãtor Augustin Zegrean - judecãtor Simona Ricu - procuror Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 şi <>art. 257 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Consiliul Local Braşov - Direcţia fiscalã în Dosarul nr. 1.995/62/2008 al Tribunalului Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 23 aprilie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 1.995/62/2008, Tribunalul Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 şi <>art. 257 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Consiliul Local Braşov - Direcţia fiscalã în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni de anulare a unui act administrativ. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece - contrar principiului autonomiei locale - legea obligã autoritãţile administrative locale ca în anumite situaţii sã nu stabileascã taxe şi impozite pentru terenurile situate în raza lor teritorialã. Tribunalul Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi-a exprimat opinia în sensul cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 250 alin. (1) pct. 9 şi <>art. 257 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. Art. 250 a fost modificat prin Legea nr. 343/2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 1 august 2006. În prezent, dispoziţiile criticate au urmãtorul conţinut: - Art. 250 (Scutiri) alin. (1) pct. 9: "Clãdirile pentru care nu se datoreazã impozit, prin efectul legii, sunt, dupã cum urmeazã: [...] 9. clãdirile din parcurile industriale, ştiinţifice şi tehnologice, potrivit legii."; - Art. 257 (Scutiri) alin. (1) lit. l): "Impozitul pe teren nu se datoreazã pentru: [...] l) terenurile parcurilor industriale, ştiinţifice şi tehnologice, potrivit legii." Excepţia de neconstituţionalitate se raporteazã la prevederile constituţionale ale art. 120 alin. (1) privind principiile descentralizãrii, autonomiei locale şi deconcentrãrii serviciilor publice. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã prin <>Decizia nr. 154 din 30 martie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004, s-a pronunţat asupra dispoziţiilor art. 250 alin. (1) pct. 11 lit. l) şi n), precum şi ale <>art. 257 lit. j) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Deşi obiectul excepţiei se referea la alte prevederi ale art. 250 şi 257 din Codul fiscal, criticile de neconstituţionalitate erau asemãnãtoare celor din prezenta cauzã, susţinându-se cã textele de lege ce formau obiectul excepţiei de neconstituţionalitate erau contrare principiului autonomiei locale prevãzut de art. 120 alin. (1) din Constituţie. Curtea a constatat prin decizia amintitã cã principiul autonomiei locale nu presupune totala independenţã şi competenţa exclusivã a autoritãţilor publice din unitãţile administrativ-teritoriale, acestea fiind obligate sã se supunã reglementãrilor legale general valabile pe întreg teritoriul ţãrii, adoptate pentru protejarea intereselor naţionale. În acest sens, s-au invocat prevederile art. 121 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Consiliile locale şi primarii funcţioneazã, în condiţiile legii, ca autoritãţi administrative autonome şi rezolvã treburile publice din comune şi din oraşe". Ca atare, Curtea a constatat cã autoritãţile administraţiei publice locale nu au totalã independenţã nici în privinţa stabilirii impozitelor şi taxelor locale. Astfel, potrivit art. 139 alin. (2) din Constituţie, impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii. Aceastã prevedere constituţionalã obligã legiuitorul sã determine, la modul general, domeniile, activitãţile şi veniturile pentru care consiliile locale sau judeţene sunt competente sã stabileascã impozite şi taxe locale. În acelaşi sens, legea poate prevedea domeniile, activitãţile, veniturile sau categoriile de persoane scutite de la plata impozitelor ori taxelor locale. Stabilirea obligaţiei de platã a impozitelor şi taxelor locale, precum şi scutirea de la plata unor impozite sau taxe pentru anumite bunuri ori venituri sau pentru anumite categorii de contribuabili se întemeiazã pe principiul aşezãrii juste a sarcinilor fiscale, prevãzut de art. 56 alin. (2) din Constituţie. Curtea a mai reţinut şi faptul cã <>Legea nr. 571/2003 prevede la art. 249 alin. (2) şi la art. 256 alin. (2), ca o regulã generalã, în conformitate cu principiile constituţionale ale art. 120, cã impozitul şi taxa pe clãdirile ori pe terenul amplasat în România se datoreazã cãtre bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului în care este amplasatã clãdirea, iar în cazul municipiului Bucureşti, impozitul şi taxa pe clãdiri se datoreazã cãtre bugetul local al sectorului în care este amplasatã clãdirea. Faptul cã dispoziţiile legale criticate stabilesc scutiri de la plata acestor taxe şi impozite constituie o excepţie de la regula instituitã de cãtre cele douã texte de lege şi se justificã prin importanţa strategicã, prevãzutã de lege, pentru îndeplinirea sarcinilor statului consfinţite la art. 135 alin. (2) lit. c) şi d) din Constituţie, şi anume stimularea cercetãrii ştiinţifice şi tehnologice naţionale, precum şi exploatarea resurselor naturale, în concordanţã cu interesul naţional. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 şi <>art. 257 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Consiliul Local Braşov - Direcţia fiscalã în Dosarul nr. 1.995/62/2008 al Tribunalului Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 septembrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
