Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 923 din 14 decembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1), art. 8 alin. (3), art. 31 alin. (1) si art. 42 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 50 din 23 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 7, art. 8 alin. (3), art. 36 alin. (1) şi ale <>art. 46 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Rompack" - S.A. din Piatra Neamţ în Dosarul nr. 1.570/F/2004 al Tribunalului Neamţ - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 mai 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 1.570/F/2004, Tribunalul Neamţ - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7, art. 8 alin. (3), art. 36 alin. (1) şi <>art. 46 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Rompack" - S.A. din Piatra Neamţ, având calitatea de debitor în cadrul procedurii falimentului.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 7 şi <>art. 8 alin. (3) din Legea nr. 64/1995 , care prevãd cã citarea pãrţilor se face prin publicitate şi instituie un termen de 30 de zile pentru soluţionarea recursului, creeazã discriminãri faţã de ceilalţi justiţiabili, citaţi conform normelor Codului de procedurã civilã, încalcã dreptul de apãrare şi dreptul la un proces echitabil. În acest sens, aratã cã, în cazul citãrii prin publicitate, pãrţile ar trebui sã verifice zilnic la arhiva instanţei de judecatã dacã procedura de citare a fost sau nu îndeplinitã, ceea ce reprezintã un risc permanent ca pãrţile sã nu afle în timp util ziua judecãrii cauzei şi sã nu-şi poatã pregãti temeinic apãrarea. De asemenea, considerã cã termenul de 30 de zile "nu este realist şi, în mod practic, nu poate fi respectat, din cauza altor dispoziţii legale în materie". În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 36 alin. (1) şi ale <>art. 46 din Legea nr. 64/1995 , care instituie prezumţia de insolvenţã a debitorului în cazul încetãrii plãţilor faţã de creditor timp de cel puţin 30 de zile, respectiv interzic înstrãinarea acţiunilor, a pãrţilor sociale sau de interes, ca şi indisponibilizarea acestora, încalcã principiul garantãrii şi ocrotirii proprietãţii private şi restrâng exerciţiul dreptului de proprietate.
Tribunalul Neamţ - Secţia comercialã şi de contencios administrativ considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã textele de lege criticate nu împiedicã liberul acces la justiţie sau exercitarea de cãtre pãrţi a dreptului de apãrare. De asemenea, considerã cã debitorul cu privire la care opereazã prezumţia legalã de insolvenţã se aflã într-o situaţie diferitã faţã de debitorii chemaţi în judecatã în procedura dreptului comun, astfel cã se justificã tratamentul juridic diferit.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 7, art. 8 alin. (3), art. 36 alin. (1) şi <>art. 46 din Legea nr. 64/1995 sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã textele de lege criticate se aplicã, fãrã discriminãri, tuturor debitorilor aflaţi în stare de insolvenţã. De asemenea, aratã cã este de competenţa exclusivã a organului legislativ sã instituie regulile de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti şi modalitãţile de exercitare a cãilor de atac, iar principiul accesului liber la justiţie presupune tocmai posibilitatea celor interesaţi de a le exercita în condiţiile legii. În sfârşit, considerã cã legiuitorul este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstitu-ţionalitate.
Conform încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7, art. 8 alin. (3), art. 36 alin. (1) şi <>art. 46 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004. Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, la 20 iulie 2006, a intrat în vigoare <>Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care, prin <>art. 156 alin. (3), a abrogat expres şi în întregime Legea nr. 64/1995 . Curtea observã, însã, cã dispoziţiile criticate din <>Legea nr. 64/1995 au fost preluate, unele cu modificãri, altele aproape identic, în art. 7 alin. (1), art. 8 alin. (3), art. 31 alin. (1) şi <>art. 42 din Legea nr. 85/2006 , în prezent obiectul excepţiei de neconstituţionalitate constituindu-l aceste texte de lege, potrivit cãrora:
- Art. 7 alin. (1): "Citarea pãrţilor, precum şi comunicarea oricãror acte de procedurã, a convocãrilor şi notificãrilor se efectueazã prin Buletinul procedurilor de insolvenţã. Comunicarea citaţiilor, a convocãrilor şi notificãrilor faţã de participanţii la proces, al cãror sediu, domiciliu sau reşedinţã se aflã în strãinãtate, este supusã dispoziţiilor Codului de procedurã civilã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Buletinul procedurilor de insolvenţã va fi realizat şi în formã electronicã.";
- Art. 8 alin. (3): "Recursul va fi judecat de completuri specializate, în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel. Citarea pãrţilor se face prin Buletinul procedurilor de insolvenţã. În vederea soluţionãrii recursului, se trimit la curtea de apel, în copie certificatã de grefierul-şef al tribunalului, numai actele care intereseazã soluţionarea cãii de atac, selectate de judecãtorul-sindic. În cazul în care instanţa de recurs considerã necesare şi alte acte din dosarul de fond, va pune în vedere pãrţilor interesate sã le depunã în copie certificatã.";
- Art. 31 alin. (1): "Orice creditor îndreptãţit sã solicite deschiderea procedurii prevãzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvenţã poate introduce o cerere introductivã, în care va preciza:
a) cuantumul şi temeiul creanţei;
b) existenţa unei garanţii reale, constituite de cãtre debitor sau instituite potrivit legii;
c) existenţa unor mãsuri asigurãtorii asupra bunurilor debitorului;
d) declaraţia privind eventuala intenţie de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui sã precizeze, cel puţin la nivel de principiu, modalitatea în care înţelege sã participe la reorganizare.";
- Art. 42: "(1) Dupã ce s-a dispus deschiderea procedurii potrivit art. 33, este interzis administratorilor debitorilor, persoane juridice, sub sancţiunea nulitãţii, sã înstrãineze, fãrã acordul judecãtorului-sindic, acţiunile ori pãrţile lor sociale sau de interes deţinute de debitorul care face obiectul acestei proceduri.
(2) Judecãtorul-sindic va dispune indisponibilizarea acţiunilor ori a pãrţilor sociale sau de interes, potrivit alin. (1), în registrele speciale de evidenţã ori în conturile înregistrate electronic."
În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate încalcã urmãtoarele prevederi constituţionale:
- art. 16 alin. (1) şi (2), privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri;
- art. 20, referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului;
- art. 21, privind dreptul de acces liber la justiţie;
- art. 24, referitor la dreptul la apãrare;
- art. 31, privind dreptul la informaţie;
- art. 44 alin. (1) şi (2), privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate şi a proprietãţii private;
- art. 52, referitor la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã;
- art. 53, privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi;
- art. 124, referitor la înfãptuirea justiţiei;
- art. 127, privind caracterul public al şedinţelor de judecatã.
De asemenea, considerã cã sunt încãlcate şi urmãtoarele dispoziţii din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale:
- art. 6, referitor la dreptul oricãrei persoane la judecarea cauzei sale în mod echitabil;
- art. 13, privind dreptul persoanei ale cãrei drepturi şi libertãţi recunoscute de Convenţie au fost încãlcate de a se adresa unei instanţe naţionale;
- art. 17, referitor la interdicţia de a se desfãşura o activitate sau de a îndeplini un act în scopul distrugerii ori limitãrii mai ample a drepturilor şi libertãţilor recunoscute de Convenţie;
- art. 18, privind aplicarea restrângerii exerciţiului drepturilor şi libertãţilor numai în scopul în care au fost prevãzute restricţiile.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã procedura insolvenţei este o procedurã specialã, instituitã în scopul reîntregirii cât mai repede posibil a activului debitorului aflat în incapacitate de platã şi al recuperãrii în cât mai mare mãsurã a creanţelor creditorilor. Specificul procedurii a impus adoptarea unor reguli de procedurã speciale, care derogã de la normele dreptului comun, ceea ce legiuitorul, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, avea toatã libertatea sã facã.
<>Art. 7 din Legea nr. 64/1995 prevedea citarea pãrţilor conform dispoziţiilor Codului de procedurã civilã, iar, prin excepţie, în cazurile expres prevãzute de lege, citarea prin publicitate. Art. 8 alin. (3) din aceeaşi lege dispunea ca în recurs citarea pãrţilor sã se facã în toate cazurile prin publicitate.
În urma preluãrii cu modificãri substanţiale a acestor texte de lege în art. 7 alin. (1) şi <>art. 8 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 , a încetat principalul motiv de neconstitu-ţionalitate susţinut de autorul excepţiei, anume acela cã, întrucât citarea se face prin publicitate, nu existã suficiente garanţii cã toate pãrţile vor afla în timp util ziua judecãrii cauzei, cã îşi vor putea pregãti temeinic apãrarea şi cã vor putea beneficia de un proces echitabil.
Conform noilor reglementãri, în cadrul procedurii insolvenţei citarea pãrţilor şi comunicarea oricãror acte de procedurã, a convocãrilor şi notificãrilor se efectueazã prin Buletinul procedurilor de insolvenţã, publicaţie editatã de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, realizat şi în formã electronicã. Prin excepţie, comunicarea actelor de procedurã anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii se vor face conform normelor Codului de procedurã civilã.
Prin urmare, datã fiind noua reglementare ce au primit-o textele de lege privind procedura citãrii, Curtea constatã cã acestea nu sunt de naturã sã aducã atingere dispoziţiilor constituţionale privind egalitatea în drepturi, dreptul de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil, dreptul la apãrare şi înfãptuirea justiţiei.
Curtea constatã, însã, cã <>art. 8 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 preia termenul de 30 de zile în care trebuie soluţionat recursul, termen despre care autorul excepţiei afirmã cã este prea scurt, neasigurând respectarea dreptului la apãrare şi dreptul la un proces echitabil.
Faţã de aceste susţineri, Curtea reţine cã aceste dispoziţii de lege nu fac altceva decât sã rãspundã caracterului specific al procedurii insolvenţei, care presupune o celeritate sporitã în vederea reîntregirii activului debitorului şi satisfacerii creanţelor creditorilor. De altfel, respectarea termenului rezonabil de soluţionare a cauzelor vizeazã, aşa cum se desprinde şi din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, necesitatea sporirii celeritãţii procedurilor, iar nu prelungirea acestora.
În ceea ce priveşte <>art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , acesta este criticat de autorul excepţiei pentru faptul cã permite oricãrui creditor care are o creanţã de o anumitã valoare sã introducã cerere pentru deschiderea procedurii falimentului, pe baza prezumţiei cã debitorul este în insolvenţã. Noua reglementare, prin <>art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 , pãstreazã soluţia legislativã, fãrã condiţionarea exercitãrii dreptului de a solicita deschiderea procedurii insolvenţei de valoarea creanţei. Creditorul îndreptãţit sã solicite deschiderea procedurii este definit de art. 3 pct. 6 din lege ca fiind cel "a cãrui creanţã împotriva patrimoniului debitorului este certã, lichidã şi exigibilã de mai mult de 30 de zile".
Curtea constatã cã aceastã reglementare nu aduce nicio atingere dreptului de proprietate şi principiului ocrotirii în mod egal prin lege a proprietãţii private, care se aplicã atât în privinţa proprietãţii debitorului, cât şi în privinţa proprietãţii, inclusiv a creanţelor, creditorilor. Astfel, creditorul este îndreptãţit sã acţioneze pe orice cale legalã pentru valorificarea creanţelor sale, iar debitorul, dacã în realitate nu este în insolvenţã, îşi poate lichida oricând datoria, prevenind deschiderea ori determinând închiderea procedurii insolvenţei.
Referitor la dispoziţiile <>art. 46 din Legea nr. 64/1995 , preluate de <>art. 42 din Legea nr. 85/2006 , acestea sunt criticate pentru faptul cã interzic vânzarea şi indisponibilizarea acţiunilor, pãrţilor sociale sau de interese ale persoanei juridice debitoare, autorul excepţiei considerând cã astfel se aduce o restrângere a exerciţiului dreptului de proprietate, fãrã întrunirea condiţiilor prevãzute de art. 53 din Constituţie.
Curtea constatã, în acord cu cele statuate în mod constant în jurisprudenţa sa, cã, potrivit prevederilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate şi ale dreptului de creanţã asupra statului sunt stabilite de lege, situaţie în care legiuitorul este în drept ca, în considerarea unor situaţii deosebite şi în scopul protejãrii interesului general, sã limiteze exerciţiul unor atribuţii ale dreptului de proprietate. În speţa de faţã, interdicţia vânzãrii, respectiv indisponibilizarea acţiunilor, pãrţilor sociale şi de interese ale debitorului sunt prevãzute pentru protejarea activelor persoanei juridice supuse procedurii insolvenţei, în scopul preîntâmpinãrii creşterii pasivului şi al satisfacerii creanţelor legale ale creditorilor. Aşadar, restrângerea exerciţiului dreptului se întemeiazã pe dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, fãrã sã fie necesarã întrunirea condiţiilor prevãzute de art. 53 din Legea fundamentalã.
În continuare, Curtea observã cã prevederile art. 31, ale art. 52 şi ale art. 127 din Constituţie nu au incidenţã în cauzã.
În sfârşit, Curtea apreciazã cã aceleaşi argumente reţinute mai sus, care susţin constituţionalitatea textelor de lege criticate, în raport cu dispoziţiile art. 21 şi art. 53 din Legea fundamentalã, constituie temeiul respingerii criticilor raportate la art. 6, art. 13, art. 17 şi art. 18 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1), art. 8 alin. (3), art. 31 alin. (1) şi ale <>art. 42 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Rompack" - S.A. din Piatra Neamţ în Dosarul nr. 1.570/F/2004 al Tribunalului Neamţ - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 decembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
