Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 920 din 7 iulie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 158 alin. 3 si art. 306 alin. 1 din Codul de procedura civila    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 920 din 7 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 158 alin. 3 si art. 306 alin. 1 din Codul de procedura civila

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 16 septembrie 2011

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 şi art. 306 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Asigurare - Reasigurare ARDAF" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 46596./3/2007 (numãr în format vechi 2.639/2009) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã.
    La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei, avocat Ana Demşorean, cu împuternicire avocaţialã depusã la dosar, constatându-se lipsa celeilalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul avocatului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care depune note scrise la dosarul cauzei şi solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, expunând, pe larg, considerentele care fundamenteazã temeinicia acesteia.
    Reprezentantul Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale. De asemenea, menţioneazã modificãrile aduse art. 158 din Codul de procedurã civilã prin Legea nr. 202/2010 şi apreciazã cã acestea sunt aspecte ce ţin de aplicarea şi interpretarea legii.

                          CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 29 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 46596./3/2007 (numãr în format vechi 2.639/2009), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 158 alin. 3 şi art. 306 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Asigurare - Reasigurare ARDAF" - S.A. din Bucureşti cu ocazia soluţionãrii recursului formulat împotriva Sentinţei comerciale prin care a admis excepţia de necompetenţã generalã a instanţelor de judecatã din România.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (1)-(3), art. 24 şi art. 53 alin. (1) din Constituţie, precum şi art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece instituie obligaţia pãrţilor de a-şi exercita dreptul de a ataca hotãrârea de declinare a competenţei într-un termen de 5 zile de la pronunţare, fãrã a li se da posibilitatea sã cunoascã motivele hotãrârii instanţei. Mai mult, art. 306 alin. 1 din Codul de procedurã civilã prevede sancţiunea nulitãţii recursului dacã nu a fost motivat în termenul legal, ceea ce prejudiciazã grav partea, aceasta fiind privatã de dreptul la apãrare şi de cel la un proces echitabil, în speţa de faţã, admiterea excepţiei de necompetenţã având un caracter peremptoriu.
    Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã opineazã în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate, faţã de dispoziţiile constituţionale invocate.
    Astfel, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 158 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, considerã cã dispoziţiile legale la care se face referire prevãd posibilitatea pãrţilor de a ataca, în condiţiile legii, hotãrâri judecãtoreşti prin care instanţele s-au declarat sau nu competente sã soluţioneze acţiunea principalã, astfel încât legiuitorul a asigurat toate garanţiile necesare desfãşurãrii unui proces echitabil, într-un termen rezonabil.
    Referitor la prevederile art. 306 alin. 1 din acelaşi cod, instanţa aratã cã legiuitorul a instituit, în considerarea unor situaţii speciale, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procedurale, în speţa de faţã fiind o situaţie specialã datã de modul în care instanţa a înţeles sã soluţioneze cererea prin admiterea excepţiei de necompetenţã generalã a instanţelor româneşti, potrivit art. 157 din Legea nr. 105/1992.
    Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

                            CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 158 alin. 3 şi art. 306 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut:
    - Art. 158 alin. 3: "Dacã instanţa se declarã necompetentã, împotriva hotãrârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunţare. Dosarul va fi trimis instanţei competente sau, dupã caz, altui organ cu activitate jurisdicţionalã competent, de îndatã ce hotãrârea de declinare a competenţei a devenit irevocabilã.";
    - Art. 306 alin. 1: "Recursul este nul dacã nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevãzute în alin. 2."
    Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 158 alin. 3 din Codul de procedurã civilã au fost modificate prin art. I pct. 20 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, dispoziţiile modificatoare au urmãtorul conţinut: "Dacã instanţa se declarã necompetentã, hotãrârea nu este supusã niciunei cãi de atac, dosarul fiind trimis de îndatã instanţei competente sau, dupã caz, altui organ cu activitate jurisdicţionalã competent."
    Potrivit art. XXII alin. (1) şi (2) din Legea nr. 202/2010, "(1) Procesele în materie civilã în curs de judecatã la data schimbãrii, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua sã fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţã sunt aplicabile.
    (2) Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedurã civilã, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplicã numai proceselor, cererilor şi sesizãrilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate dupã intrarea în vigoare a prezentei legi."
    Având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, nepublicatã încã la data pronunţãrii prezentei decizii, şi dispoziţiile art. XXII alin. (1) şi (2) din Legea nr. 202/2010, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate sunt aplicabile raportului juridic stabilit în cauza de faţã, astfel încât urmeazã sã verifice constituţionalitatea prevederilor criticate în forma avutã la data încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale.
    În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apãrare şi art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
    Dispoziţiile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu critici similare, formulate chiar de autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate.
    Astfel, prin Decizia nr. 1.138 din 23 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 5 noiembrie 2011, Curtea a constatat cã, potrivit dispoziţiilor art. 158 din Codul de procedurã civilã, instanţa judecãtoreascã se pronunţã asupra problemelor privind competenţa ei de judecatã, în situaţia în care, în cadrul judecãrii litigiului cu care a fost învestitã, se pun în discuţie astfel de aspecte. Asupra excepţiei de necompetenţã, instanţa se pronunţã înainte de a se aborda fondul litigiului şi înainte de a se soluţiona alte excepţii, dupã caz, printr-o încheiere, dacã se declarã competentã, sau printr-o altã hotãrâre, dacã instanţa se declarã necompetentã. Textul de lege criticat de autorul excepţiei, respectiv art. 158 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, are în vedere cea de-a doua ipotezã, şi anume admiterea excepţiei de necompetenţã şi implicit declinarea competenţei instanţei de judecatã. Având în vedere cele de mai sus, este evident faptul cã singurul motiv pe care instanţa îl poate reţine în hotãrârea de declinare este propria necompetenţã materialã, personalã sau teritorialã.
    De asemenea, Curtea a constatat cã instanţa de judecatã, dând expresie dreptului la apãrare şi principiului contradictorialitãţii, este obligatã sã punã în discuţia prealabilã a pãrţilor excepţia de necompetenţã, discuţie ce are loc în prezenţa pãrţilor sau chiar în lipsa lor, dar când toate pãrţile au fost legal citate.
    Aşa fiind, Curtea nu poate reţine critica autorului excepţiei potrivit cãreia partea interesatã nu are posibilitatea cunoaşterii motivelor hotãrârii de declinare a competenţei pe care urmeazã sã o atace şi, ca urmare, declararea nulitãţii recursului promovat.
    De altfel, prin Decizia nr. 246 din 4 martie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 14 aprilie 2008, Curtea a mai statuat cã hotãrârea prin care instanţa se declarã necompetentã se poate ataca separat cu recurs, întrucât aceastã hotãrâre are caracter de dezînvestire. Stabilirea unui termen derogatoriu mai scurt şi care curge de la data pronunţãrii hotãrârii, pentru declararea recursului, s-a impus pentru cã soluţionarea incidentului privind competenţa instanţei ţine pe loc judecarea fondului litigiului. Niciuna dintre pãrţi nu este împiedicatã în exercitarea cãii de atac în acest termen, având în vedere cã acestea, chiar dacã nu sunt prezente în urma îndeplinirii procedurii legale de citare, cunosc termenul de judecatã şi depinde doar de diligenţa lor aflarea soluţiei şi declararea recursului.
    Întrucât nu au apãrut împrejurãri noi, care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceastã materie, soluţia adoptatã în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.

    Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                  CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                     În numele legii
                         DECIDE:

    Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 şi art. 306 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Asigurare - Reasigurare ARDAF" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 46596./3/2007 (numãr în format vechi 2.639/2009) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iulie 2011.

                       PREŞEDINTELE
                  CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                     AUGUSTIN ZEGREAN

                    Magistrat-asistent,
                      Ioniţa Cochinţu

                        -----------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016