Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 92 din 30 aprilie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 si ale 330^1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 29 septembrie 1997
Ioan Muraru - preşedinte
Nicolae Popa - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Andrei Mihaela şi Dobrescu Anca Casandra-Gabriela impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 131 din 29 octombrie 1996 *).
-------------------
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 131 din 29 octombrie 1996 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 12 martie 1997.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 22 aprilie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa pãrţilor, legal citate, şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 30 aprilie 1997.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 131 din 29 octombrie 1996, Curtea Constituţionalã a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedura civilã. În motivarea soluţiei s-a reţinut ca asupra dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedura civilã Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rãmasã definitiva, statuand ca ele sunt constituţionale. De asemenea, cu privire la prevederile art. 330^1 din Codul de procedura civilã, s-a constatat ca prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitiva şi obligatorie, Curtea Constituţionalã a modificat Decizia nr. 73/1996, prin care se respinsese excepţia de neconstituţionalitate, şi a decis ca dispoziţiile art. 330^1 sunt neconstituţionale, în mãsura în care acestea se aplica hotãrârilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrãrii în vigoare a Legii nr. 59/1993.
Impotriva aceste decizii, Andrei Mihaela şi Dobrescu Anca Casandra-Gabriela au declarat recurs, sustinand, în esenta ca:
- s-a respins greşit excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedura civilã, deoarece acestea incalca principiile autoritãţii lucrului judecat şi stabilitatii hotãrârilor judecãtoreşti. Textul art. 330 din Codul de procedura civilã nu se coreleazã cu dispoziţiile din Codul de procedura penalã, unde termenul pentru declararea recursului în anulare este de un an. Stabilirea unui termen pentru introducerea recursului în anulare şi în civil nu ar fi o atingere adusã valorilor sociale ocrotite de aceasta reglementare, ci, dimpotriva, ar constitui un act de stimulare a organelor abilitate pentru a acţiona cu promptitudine;
- dispoziţiile art. 330 din Codul de procedura civilã sunt neconstituţionale, deoarece nu au în vedere art. 20 din Constituţie, potrivit cãruia, dacã exista neconcordanta între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale. Articolul 6 din Convenţia europeanã a drepturilor omului prevede ca "orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege, care va hotãrî asupra contestaţiei sale privind drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil";
- dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedura civilã incalca şi principiul justiţiei europene, numit al "egalitãţii armelor", care reclama o identitate de tratament procesual între pãrţile litigante, şi deci şi a Ministerului Public. În legislaţia trecutã, recursul extraordinar a fost limitat, prin lege, la termenul de un an, pentru a se asigura stabilitatea hotãrârilor judecãtoreşti.
CURTEA,
având în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedura civilã, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:
Motivul de recurs referitor la art. 330 din Codul de procedura civilã este nefondat şi urmeazã a fi respins, deoarece, asa cum în mod întemeiat s-a reţinut de cãtre completul de fond, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rãmasã definitiva, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, Curtea Constituţionalã a decis ca prevederile acestui articol sunt constituţionale, iar prin susţinerile fãcute de recurenti nu se aduc argumente noi de natura sa modifice soluţia respectiva.
Cu privire la motivul de recurs referitor la încãlcarea principiilor autoritãţii lucrului judecat şi al stabilitatii hotãrârilor judecãtoreşti se constata, de asemenea, ca este neîntemeiat. Într-adevãr, principiile invocate de recurenti nu sunt principii constituţionale, dar şi în situaţia în care s-ar face abstractie de acest lucru, este de observat ca hotãrârile definitive şi irevocabile pot fi atacate şi pe alte cai, cum ar fi contestaţia în anulare şi revizuirea.
Nici motivele de recurs în legatura cu încãlcarea art. 20 din Constituţie, a prevederilor art. 6 din Convenţia europeanã a drepturilor omului şi a principiului "egalitãţii armelor" nu sunt întemeiate.
Exercitarea recursului în anulare de cãtre procurorul general nu este de natura sa aducã atingere egalitãţii cetãţenilor în fata legilor şi a autoritãţilor publice, principiu înscris în art. 16 alin. (1) din Constituţie, şi nici principiul "egalitãţii armelor" pãrţilor litigante, adicã egalitatea de tratament în proces. Aceste principii, la care se referã recurentele, privesc egalitatea de tratament a cetãţenilor în fata legilor şi a autoritãţilor publice şi nu egalitatea de tratament juridic a cetãţenilor cu autoritãţile publice. Aplicarea acestor principii nu exclude, ci chiar implica un tratament diferenţiat, ţinând seama de natura autoritãţilor şi de atribuţiile acestora. Astfel, Ministerul Public este o autoritate care exercita atribuţii şi nu drepturi subiective, iar declararea de cãtre Ministerul Public a recursului în anulare se justifica exclusiv pe un interes public privind respectarea principiului separaţiei puterilor sau sãvârşirea de cãtre judecãtori a unei infracţiuni legate de hotãrârea atacatã, pe aceasta cale. În schimb, pãrţile, potrivit art. 41 şi urmãtoarele din Codul de procedura civilã, urmãresc realizarea unui drept subiectiv. Competenta Ministerului Public nu incalca principiul egalitãţii cetãţenilor şi dreptul pãrţilor la un proces echitabil, deoarece, asa cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 73 din 4 iunie 1996, aceasta nu implica necesitatea garantarii pentru pãrţile în proces a accesului la toate cãile de atac. Asa fiind, se retine ca dispoziţiile art. 330 din Codul de procedura civilã, potrivit cãrora numai procurorul general poate exercita recursul în anulare, sunt în concordanta cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi ale art. 128 din Constituţie, care dau în competenta legii stabilirea cãilor de atac şi a modului lor de exercitare. De asemenea, aceste prevederi nu contravin nici art. 20 din Constituţie şi nici textelor menţionate din actele internaţionale la care România este parte, întrucât recurentele au posibilitatea de a se adresa instanţelor judecãtoreşti pentru apãrarea drepturilor lor.
Cu privire la critica potrivit cãreia posibilitatea atacarii cu recurs în anulare a hotãrârilor judecãtoreşti "oricând" ar incalca şi prevederea art. 6 din Convenţia europeanã a drepturilor omului, referitoare la judecarea cauzei într-un termen "rezonabil", Curtea constata ca prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, prevederile art. 330^1 din Codul de procedura civilã au fost modificate, instituindu-se un termen de 6 luni pentru exercitarea recursului în anulare. În aceasta situaţie, urmeazã a se admite recursul şi, în temeiul art. 25 din Legea nr. 47/1992, ţinând seama de noua redactare a art. 330^1 din Codul de procedura civilã, a se modifica decizia atacatã, în sensul respingerii exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind lipsitã de obiect.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 şi ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Andrei Mihaela şi Dobrescu Anca Casandra-Gabriela impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 131 din 29 octombrie 1996 privind dispoziţiile art. 330 din Codul de procedura civilã.
Admite recursul declarat de Andrei Mihaela şi Dobrescu Anca Casandra-Gabriela privind dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedura civilã modifica Decizia Curţii Constituţionale nr. 131 din 28 octombrie 1996, în sensul ca respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 330^1 din Codul de procedura civilã ca fiind lipsitã de obiect.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 30 aprilie 1997.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Constantin Burada
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
