Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 92 din 11 mai 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 344 din 25 iulie 2000
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedura penalã, ridicatã de Said Solyman El Arwaky în Dosarul nr. 2.230/1999 al Judecãtoriei Constanta.
La apelul nominal se constata lipsa autorului exceptiei, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, apreciind ca textul de lege criticat este, în realitate, numai alin. 1 al art. 160^2 din Codul de procedura penalã, iar nu întregul art. 160^2 din acelaşi cod. Considera ca dispoziţiile menţionate nu contravin prevederilor art. 23 alin. (7) din Constituţie, deoarece inculpatul arestat preventiv are dreptul, potrivit art. 160^1 din Codul de procedura penalã, sa ceara în tot cursul procesului punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune, asa cum prevede textul constituţional invocat, dar competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege, conform art. 125 alin. (3) din Constituţie, legea fiind, în speta, Codul de procedura penalã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 noiembrie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 2.230/1999, Judecãtoria Constanta a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^2 din Codul de procedura penalã, ridicatã de Said Solyman El Arwaky, prin apãrãtor.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 160^2 din Codul de procedura penalã, care prevãd condiţiile în care poate fi acordatã liberarea provizorie sub control judiciar, sunt contrare art. 23 alin. (7) din Constituţie, în conformitate cu care "Persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune", fãrã sa se impunã condiţia ca, în cazul infracţiunilor intenţionate, legea sa prevadã pentru infracţiunea sãvârşitã pedeapsa închisorii care nu depãşeşte 7 ani. Se mai arata ca dispoziţiile criticate au fost introduse în Codul de procedura penalã anterior Constituţiei, astfel încât, potrivit art. 51 şi 150 din Constituţie, trebuie considerate ca nemaifiind în vigoare. Restrangerea dreptului la liberare provizorie nu este justificatã nici pe temeiul art. 49 din Legea fundamentalã, deoarece procesul penal a depãşit faza instrucţiei, la care se referã textul constituţional. Se invoca totodatã şi prezumţia de nevinovatie, înscrisã în art. 23 alin. (8) din Constituţie. În final autorul exceptiei susţine ca organele judiciare au dat o gresita încadrare juridicã faptei sale.
Judecãtoria Constanta, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, întrucât liberarea provizorie sub control judiciar se realizeazã potrivit unor reguli detaliate prevãzute de Codul de procedura penalã, fiind dreptul legiuitorului de a stabili condiţiile de acordare a liberãrii, inclusiv pe cele privitoare la gravitatea infracţiunii sãvârşite.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedura penalã, care impun condiţia ca pedeapsa prevãzutã de lege pentru infracţiunea sãvârşitã sa nu depãşeascã 7 ani, nu incalca prevederile art. 23 alin. (7) din Constituţie. Potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, procedura de judecata este stabilitã de lege, în speta de Codul de procedura penalã, care detaliazã principiul constituţional enuntat în art. 23. Guvernul considera, de asemenea, ca nu este încãlcat nici art. 51 din Constituţie întrucât textul de lege criticat este redactat cu respectarea Constituţiei. Se invoca în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 708 din 19 decembrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 25 martie 1998, prin care a fost respinsã excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect aceleaşi dispoziţii legale, Curtea stabilind conformitatea acestora cu prevederile constituţionale cuprinse în art. 23 alin. (7).
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Prin Încheierea din 18 noiembrie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 2.230/1999, Judecãtoria Constanta a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor întregului art. 160^2 din Codul de procedura penalã, însã din examinarea cererii scrise, prin care autorul acesteia, Said Solyman El Arwaky, a ridicat excepţia, Curtea constata ca obiectul exceptiei îl constituie, în realitate, numai dispoziţiile alin. 1 al art. 160^2 din Codul de procedura penalã, iar nu şi cele ale alin. 2 şi 3 ale aceluiaşi articol, cum, din eroare, se menţioneazã în încheierea de sesizare. Textul de lege criticat are urmãtorul cuprins: "Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor sãvârşite din culpa, precum şi al infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depãşeşte 7 ani." Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind contrare prevederilor constituţionale cuprinse la art. 23 alin. (7) şi la art. 51, iar, întrucât sunt anterioare Constituţiei, nu mai pot fi în vigoare, în temeiul art. 150 alin. (1) din Legea fundamentalã.
Textele constituţionale invocate au urmãtoarea redactare:
- art. 23 alin. (7): "Persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune."
- art. 51: "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate în raport cu prevederile constituţionale enunţate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã.
Textul de lege criticat (art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedura penalã) nu contravine art. 23 alin. (7) din Constituţie, deoarece nu impiedica persoana arestata preventiv sa ceara punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune. Acest drept îi este, de altfel, recunoscut inculpatului arestat preventiv, prin art. 160^1 din acelaşi cod, care prevede ca "În tot cursul procesului penal inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune". Condiţiile de acordare a acestei liberari provizorii sub control judiciar sunt stabilite însã la art. 160^2 din Codul de procedura penalã, în temeiul dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege", şi, prin urmare, sunt conforme Constituţiei. Dreptul de a cere luarea unei asemenea mãsuri procesuale se poate exercita numai în condiţiile prevãzute de lege, în speta Codul de procedura penalã, fiind atributul legiuitorului sa le stabileascã.
În acelaşi sens Curtea Constituţionalã s-a pronunţat, de altfel, şi prin Decizia nr. 708 din 19 decembrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 25 martie 1998, respingând excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect aceleaşi dispoziţii legale (art. 160^2 din Codul de procedura penalã).
Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine o schimbare a jurisprudenţei Curţii, soluţia şi considerentele deciziei amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauza.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedura penalã, ridicatã de Said Solyman El Arwaky în Dosarul nr. 2.230/1999 al Judecãtoriei Constanta.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 11 mai 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Marioara Prodan
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
