Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 92 din 10 iunie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 3 lit. a) si ale art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 352 din 26 iulie 1999
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 3 lit. a) şi ale <>art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995 , excepţie ridicatã de Iosif Balint şi Aurelia Balint în Dosarul nr. 7.310/C/1998 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 3 iunie 1999 în prezenta pãrţilor şi a reprezentantului Ministerului Public, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 10 iunie 1999.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 februarie 1999, Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 3 lit. a) şi ale <>art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicatã în Dosarul nr. 7.310/C/1998, prin avocat, de Iosif Balint şi Aurelia Balint.
În motivarea exceptiei se susţine ca dispoziţiile art. 7 alin. 3 lit. a) şi ale <>art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995 incalca mai multe prevederi constituţionale, şi anume:
- prevederile art. 4 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1), prin aceea ca promoveazã o discriminarea evidenta între diferite categorii de chiriaşi;
- prevederile art. 15 alin. (2), întrucât produce efecte retroactive, aplicând sancţiuni civile pentru fapte petrecute anterior intrãrii lor în vigoare;
- prevederile art. 41 alin. (1) şi (2), întrucât incalca principiul garantarii dreptului de proprietate, precum şi cel al ocrotirii în mod egal a proprietãţii private, indiferent de titular;
- prevederile art. 49 alin. (1), întrucât dispun restrangerea exerciţiului unor drepturi fãrã a fi întrunite condiţiile cerute de Constituţie pentru a putea opera o asemenea restrangere.
Instanta a admis cererea autorilor exceptiei de neconstituţionalitate pentru sesizarea Curţii Constituţionale, dar, contrar dispoziţiilor <>art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia ridicatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a putea formula şi trimite punctele lor de vedere.
În punctul de vedere transmis de Guvern se arata ca excepţia ridicatã este neîntemeiatã şi ca ambele texte de lege criticate sunt constituţionale. Pentru a ajunge la aceasta concluzie se retine ca "<>Legea nr. 112/1995 nu are caracter retroactiv, ea urmând sa reglementeze numai pentru viitor dreptul foştilor proprietari de a li se restitui bunurile respective sau, dupã caz, de a primi despãgubirile stabilite". În continuare, se justifica legitimitatea dreptului de proprietate dobândit de stat, care îi asigura şi dreptul de dispoziţie asupra locuinţelor dobândite. Se mai susţine ca "trebuie sa se recunoascã statului dreptul de a hotãrî neingradit asupra regimului juridic al bunurilor intrate în proprietatea sa în baza unor titluri conforme cu legislaţia existenta în momentul dobândirii dreptului sau de proprietate" ... În sprijinul acestor argumente se invoca şi jurisprudenta Curţii Constituţionale, care prin Decizia nr. 485/1997 a stabilit constituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 9 din Legea nr. 112/1995 , retinand ca "Posibilitatea vânzãrii cãtre chiriaşi a locuinţelor ce nu se restituie în natura foştilor proprietari constituie recunoaşterea, prin lege, a unui drept subiectiv, inlaturandu-se astfel discriminarea anterioarã când un asemenea drept era recunoscut numai chiriaşilor din locuinţe construite din fondurile statului". Art. 7 alin. 3 având un conţinut similar cu art. 9 alin. 6 - opineaza Guvernul - "şi art. 7 alin. 3 lit. a) i se poate aplica aceeaşi motivare cu cea referitoare la constituţionalitatea <>art. 9 din Legea nr. 112/1995 ".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Textele atacate din <>Legea nr. 112/1995 , care au fost criticate, au urmãtoarea redactare:
<>Art. 7. - "Contractele de închiriere încheiate în baza Legii nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ şi reglementarea raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi, pentru apartamentele din imobilele prevãzute la art. 1, se prelungesc, de drept, pe o perioada de 5 ani de la data rãmânerii definitive a hotãrârii comisiei prevãzute la art. 15 ultimul alineat.
Chiriaşii prevãzuţi la art. 5 alin. 3 vor beneficia, în perioada de prelungire a contractelor de închiriere, de prevederile legale în vigoare referitoare la construirea unei locuinţe proprii prin sprijinul statului sau de prioritate în atribuirea unei locuinţe din fondul locativ administrat de autoritãţile publice locale.
Nu beneficiazã de prevederile art. 1 şi 2 şi poate fi evacuat dupã trecerea unui an de la intrarea în vigoare a prezentei legi:
a) chiriaşul titular sau membrii familiei sale - soţ, sotie, copii minori - care au dobândit ori au înstrãinat dupã 1 ianuarie 1990, în localitatea de domiciliu, o locuinta corespunzãtoare normelor stabilite prin <>Legea nr. 5/1973 ".
[...]
Art. 9. - "Chiriaşii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natura foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora pot opta, dupã expirarea termenului prevãzut la art. 14, pentru cumpãrarea acestor apartamente cu plata integrala sau în rate a preţului".
[...]
Alin. 6. - "Fac excepţie de la prevederile alin. 1 chiriaşii titulari sau membrii familiei lor - soţ, sotie, copii minori - care au dobândit sau înstrãinat o locuinta proprietate personalã dupã 1 ianuarie 1990, în localitatea de domiciliu".
Criticile vizeazã lit. a) a alin. 3 al art. 7 şi alin. 6 al art. 9, potrivit cãrora sunt excluşi de la beneficiul prelungirii contractului de închiriere pe perioada de 5 ani, fiind pasibili de a fi evacuati, dupã trecerea unui an, precum şi de la opţiunea de a cumpara apartamentele ce nu se restituie în natura foştilor proprietari, chiriaşii titulari de contract sau membrii familiei lor care au dobândit sau înstrãinat o locuinta proprietate personalã dupã 1 ianuarie 1990.
Cu privire la excepţia ridicatã Curtea constata urmãtoarele:
Asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 9 din Legea nr. 112/1995 Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. a) din Constituţie, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, retinand ca acest text nu contravine art. 41 şi 135 alin. (6) din Constituţie. Posibilitatea vânzãrii cãtre chiriaşi a locuinţelor ce nu se restituie în natura foştilor proprietari constituie recunoaşterea prin lege a unui drept subiectiv, inlaturandu-se, astfel, discriminarea anterioarã când un asemenea drept era recunoscut numai chiriaşilor din locuintele construite din fondurile statului. Faptul ca prin dispoziţiile criticate este exclusa o categorie de chiriaşi nu contravine dispoziţiilor constituţionale, deoarece potrivit art. 49 alin. (1) din Constituţie exerciţiul unor drepturi sau libertãţi poate fi restrâns prin lege. Astfel reglementãrile cuprinse în art. 7 alin. (3) lit. a) şi <>art. 9 alin. (6) din Legea nr. 112/1995 reprezintã o asemenea limitare.
Nu poate fi primitã nici critica privind violarea art. 16 alin. (1) care stipuleazã ca "cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice fãrã privilegii şi discriminãri" deoarece potrivit <>art. 7 şi 9 din Legea nr. 112/1995 toţi chiriaşii titulari ai contractelor de închiriere a apartamentelor în care locuiesc au dreptul de a opta între a cumpara aceste apartamente dupã expirarea termenului prevãzut la art. 14 din lege sau de a rãmâne în continuare chiriaşi.
Nici argumentul privind caracterul retroactiv al acestor dispoziţii nu poate fi reţinut ca motiv de neconstituţionalitate, deoarece Curtea constata ca aceste reglementãri reprezintã vointa legiuitorului care a înţeles sa excludã anumite categorii de chiriaşi de la beneficiul prelungirii contractelor de închiriere sau al cumpãrãrii apartamentelor în care locuiesc.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 3 lit. a) şi ale <>art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Iosif Balint şi Aurelia Balint în Dosarul nr. 7.310/C/1998 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilã.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 10 iunie 1999.
p. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
OPINIE SEPARATĂ
Dispoziţiile art. 7 alin. 3 lit. a) şi cele ale <>art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, sunt neconstituţionale, incalcand doua principii constituţionale de baza, respectiv principiul egalitãţii cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, consacrat în art. 16 alin. (1) din Constituţie, şi principiul neretroactivitatii legilor, consacrat în art. 15 alin. (2) din Constituţie. Astfel:
1) Dreptul de proprietate, cu toate atributele sale, al statului asupra locuinţelor trecute în proprietatea sa, trebuie recunoscut, dacã trecerea în proprietate s-a fãcut pe baza unui titlu valabil în raport cu reglementãrile constituţionale şi legale în vigoare la data respectiva. Aceasta constatare se impune şi pentru cazurile în care trecerea în proprietatea statului s-a fãcut prin mãsuri contrare principiilor şi normelor constituţionale aplicabile în prezent.
Pe acest drept se bazeazã opţiunea libera a statului-proprietar, exprimatã prin vointa legiuitorului, de a stabili mãsuri reparatorii în favoarea foştilor proprietari deposedati, ca şi natura şi întinderea acelor mãsuri reparatorii. În aceleaşi condiţii statul poate sa opteze, fãrã a i se putea opune obiecţia de neconstituţionalitate, şi în privinta reglementãrii situaţiei juridice a locuinţelor respective: dacã le restituie în natura foştilor proprietari ori moştenitorilor acestora; dacã le menţine, în continuare, în proprietate şi le închiriazã; dacã le vinde şi în ce anume condiţii etc. Chiar dacã opteazã pentru vânzarea locuinţelor respective, are latitudinea, fãrã a infrange vreo norma constituţionalã, de a excepta de la vânzare anumite categorii de locuinţe, cum s-a procedat, spre exemplu, prin <>art. 10 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 112/1995 în privinta imobilelor declarate monumente istorice şi din patrimoniul naţional şi a locuinţelor cu dotãri speciale sau cu confort sporit etc. Curtea Constituţionalã a apreciat aceste exceptari ca fiind constituţionale (a se vedea în acest sens Decizia nr. 162 din 10 noiembrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 28 decembrie 1998).
<>Legea nr. 112/1995 prevede, ca regula generalã, vânzarea locuinţelor nerestituite în natura foştilor proprietari ori moştenitorilor acestora. Legea prevede şi anumite excepţii de la aceasta regula generalã, unele bazate pe natura sau caracterul unor categorii de imobile cu destinaţie de locuinţe, excepţii pe care, dupã cum am arãtat mai înainte, le consideram ca fiind constituţionale, iar altele bazate pe situaţia particularã a persoanelor care le deţin în chirie, a cãror constitutionalitate este, cel puţin, discutabila. Legea lasa la opţiunea chiriaşilor dacã doresc sa îşi pãstreze în continuare aceasta calitate sau vor sa cumpere locuintele deţinute.
Diferentierea între categoriile de chiriaşi în sensul de a acorda anumite drepturi doar pentru unele categorii şi de a excepta de la exerciţiul aceloraşi drepturi alte categorii constituie o discriminare nejustificatã care incalca principiul înscris în art. 16 alin. (1) din Constituţie.
<>Art. 7 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 112/1995 excepteazã de la beneficiul prelungirii de drept a contractului de închiriere, de la posibilitatea de a construi o locuinta proprie cu sprijinul statului şi de la beneficiul prioritatii în atribuirea unei locuinţe din fondul locativ administrat de autoritãţile publice locale "chiriaşul titular sau membrii familiei sale - soţ, sotie, copii minori - care au dobândit ori au înstrãinat dupã 1 ianuarie 1990, în localitatea de domiciliu, o locuinta corespunzãtoare normelor stabilite prin <>Legea nr. 5/1993 ", iar art. 9 alin. 6 din lege excepteazã aceeaşi categorie de chiriaşi, fãrã a mai prevedea ca locuinta dobandita ori instrainata trebuie sa fi fost corespunzãtoare normelor de spaţiu, de la dreptul de a opta pentru cumpãrarea locuinţelor deţinute în chirie.
Jurisprudenta Curţii Constituţionale este constanta în aprecierea ca "Principiul egalitãţii nu înseamnã uniformitate, asa încât, dacã la situaţii egale trebuie sa corespundã un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit" (Decizia nr. 49 din 10 martie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998), şi ca "Violarea principiului egalitãţii şi nediscriminarii exista numai atunci când se aplica un tratament diferenţiat fãrã sa existe o motivare obiectivã şi rezonabila sau dacã exista o disproportie între scopul urmãrit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite" (Decizia nr. 2 din 3 februarie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998).
În privinta dispoziţiilor art. 7 alin. 3 lit. a) şi ale <>art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995 nu se poate susţine, fãrã rezerve pe deplin justificate, ca tratamentul juridic diferit vizeazã doar cetãţenii aflaţi în situaţii diferite. Situaţia tuturor chiriaşilor trataţi, într-un fel sau altul, în art. 7 şi 9 din lege se caracterizeazã, în principal, prin calitatea lor de locatari ai imobilelor cu destinaţia de locuinţe trecute în proprietatea statului, care nu se restituie în natura foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora.
Trecând peste faptul ca data de 1 ianuarie 1990 a fost aleasã cu totul arbitrar şi fãrã nici o justificare legalã sau raţionalã, ca data de referinta în privinta efectelor dobândirii ori înstrãinãrii unei locuinţe proprietate personalã, trebuie observat ca toţi chiriaşii care nu deţin alta locuinta, în care s-ar putea muta cu familia, se afla într-o situaţie cu totul identicã, indiferent dacã au avut candva sau nu o asemenea locuinta. Este adevãrat ca exista şi chiriaşi ai locuinţelor proprietate de stat care au înstrãinat locuintele lor personale în scopuri speculative ori detineau în proprietate la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 112/1995 şi o alta locuinta corespunzãtoare, dar aceasta categorie trebuia determinata ca atare, prin circumstanţe caracteristice mult mai precise, pentru a nu priva de drepturi şi pe alţii care nu se afla în aceeaşi situaţie.
Nu se poate susţine nici existenta unei motivari obiective şi rezonabile tratamentului diferit prevãzut de textele de lege criticate. Dacã s-a urmãrit neacordarea unor drepturi chiriaşilor care se afla într-o situaţie mai favorabilã, trebuie observat ca tratamentul inegal şi mijloacele folosite au creat o disproportie vãditã între scopul urmãrit şi rezultatul obţinut. S-a creat, în acelaşi timp, şi o inechitate inadmisibila. Spre exemplu: chiriaşul care a dobândit o locuinta proprietate personalã anterior datei de 1 ianuarie 1990 şi a înstrãinat-o doar cu câteva zile anterior acelei date ori continua sa o detina şi în prezent beneficiazã de toate drepturile, pe când cel care a dobândit locuinta în aceeaşi perioada, dar a înstrãinat-o dupã data de 1 ianuarie 1990, chiar pentru motivul ca nu putea satisface nevoile familiei sale, este privat de acele drepturi.
2) Exceptarea de la beneficiul drepturilor prevãzute de <>art. 7 şi 9 din Legea nr. 112/1995 a unor categorii de chiriaşi apare şi ca o sancţiune civilã pentru fapte juridice anterioare intrãrii în vigoare a legii, respectiv dobândirea (chiar printr-o simpla acceptare, cum este cazul succesiunii) a unei locuinţe ori înstrãinarea locuinţei deţinute în proprietate, fãrã a cunoaşte sau a putea prevedea posibilele consecinţe ale acestor acte. Ţinând seama de acest caracter al excepţiilor prevãzute în art. 7 alin. 3 lit. a) şi în art. 9 alin. 6 din lege, trebuie observat ca dispoziţiile legale respective au efecte retroactive prin care incalca principiul înscris în art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Judecãtor-raportor,
Kozsokar Gabor
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
