Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 919 din 18 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 129 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 804 din 26 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Vasile Manole în Dosarul nr. 606/256/2007 al Judecãtoriei Medgidia.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 mai 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 606/256/2007, Judecãtoria Medgidia a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Vasile Manole.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate, prin faptul cã prevãd în sarcina pãrţilor obligaţia acestora de a îndeplini actele de procedurã în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecãtor, de a-şi exercita drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, precum şi de a-şi proba pretenţiile şi apãrãrile, contravin prevederilor art. 21 din Constituţie. Impunerea anumitor termene în care partea sã-şi prezinte probele, sub sancţiunea decãderii din dreptul de a mai administra acele probe, conduce la un formalism excesiv al procesului civil, anulându-se posibilitatea aflãrii adevãrului.
Judecãtoria Medgidia aratã cã instituirea unor condiţii, a unor termene legale sau judecãtoreşti, precum şi a sancţiunilor corespunzãtoare nerespectãrii acestora nu constituie o atingere a dreptului constituţional al accesului liber la justiţie şi nici al dreptului la apãrare.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul aratã cã textul de lege criticat traseazã principalele drepturi şi obligaţii ale pãrţilor şi ale instanţei judecãtoreşti în desfãşurarea unui proces civil, fãrã a se încãlca prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Departe de a îngrãdi drepturile consacrate constituţional, stabilirea unor condiţii, termene legale sau judecãtoreşti ori instituirea unor sancţiuni pentru nerespectarea acestora constituie tocmai o garanţie privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlãturãrii oricãror abuzuri din partea pãrţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificatã a soluţionãrii unui proces.
Avocatul Poporului aratã cã instituirea unor condiţii, a unor termene legale sau judecãtoreşti, precum şi a sancţiunilor corespunzãtoare nu sunt de naturã sã îngrãdeascã dreptul pãrţilor de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum şi de judecarea acestuia într-un termen rezonabil. Principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a utiliza regulile speciale de procedurã, în formele şi în modalitãţile instituite de lege.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 129 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, cu urmãtorul cuprins: "Pãrţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii, sã urmãreascã desfãşurarea şi finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligaţia sã îndeplineascã actele de procedurã în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecãtor, sã-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. 1, precum şi sã-şi probeze pretenţiile şi apãrãrile."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã exercitarea unui drept de cãtre titularul sãu nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prevãzut de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, între care şi stabilirea unor termene, dupã a cãror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilã. Neexercitarea dreptului în termenul stabilit de lege, datoritã lipsei de diligenţã sau relei-credinţe a titularului acestuia, nu poate fi consideratã consecinţa îngrãdirii liberului acces la justiţie al persoanelor care au pierdut posibilitatea valorificãrii dreptului.
Stabilirea unor condiţii sau a unor termene în raport de care pãrţile au obligaţia sã îndeplineascã actele de procedurã nu poate fi consideratã de naturã sã îngrãdeascã accesul liber la justiţie, finalitatea fiind, dimpotrivã, de a-l facilita prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitãrii în condiţii optime a acestui drept constituţional, prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilitãţii şi securitãţii raporturilor juridice civile.
De asemenea, instanţa de contencios constituţional reţine cã, în Cauza "Union Alimentaria Sanders SA contra Spaniei", 1989, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat cã "partea interesatã este, la rândul ei, ţinutã sã aducã la îndeplinire cu diligenţã actele procesuale care-i revin, sã nu uzeze de manevre dilatorii şi sã foloseascã posibilitãţile oferite de normele procesuale interne pentru reducerea timpului în care se deruleazã procedura de judecatã, sã nu întreprindã demersuri contrare realizãrii acestui scop."
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Vasile Manole în Dosarul nr. 606/256/2007 al Judecãtoriei Medgidia.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 octombrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
