Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 919 din 16 septembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 364 si art. 366 alin. 2 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 786 din 25 noiembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 364 şi art. 366 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vitol" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.487/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã.
La apelul nominal se prezintã avocatul pãrţii Faber Invest&Trade Inc. Bucureşti, Teodor Cuzino, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Avocatul prezent solicitã Curţii respingerea excepţiei, arãtând cã scopul în care a fost ridicatã aceasta îl reprezintã exclusiv tergiversarea soluţionãrii procesului aflat pe rolul instanţei de fond, împrejurare ce dovedeşte reaua-credinţã a autorului în exercitarea drepturilor procesuale. În acest sens, în temeiul art. 108^1 din Codul de procedurã civilã, solicitã aplicarea unei amenzi judiciare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în aceastã materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 aprilie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 3.487/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 364 şi art. 366 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vitol" - S.A. din Bucureşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã limitarea motivelor pentru care poate fi cenzuratã o hotãrâre arbitralã, pronunţatã în afara cadrului justiţiei, reprezintã o îngrãdire a atribuţiei constituţionale a instanţelor judecãtoreşti de "a înfãptui justiţia", respectiv de a analiza în mod complet motivele de fapt şi de drept pentru care este criticatã o hotãrâre arbitralã. Astfel, deşi este admisibil ca un litigiu sã fie soluţionat pe calea arbitrajului, aceastã metodã alternativã de soluţionarea a disputelor nu poate îngrãdi posibilitatea instanţelor judecãtoreşti de a se pronunţa în mod exhaustiv asupra tuturor aspectelor legate de litigiu. Cu alte cuvinte, pentru a fi conformã cu Constituţia, calea de atac a acţiunii în anularea hotãrârii arbitrale trebuie sã aibã un caracter pe deplin devolutiv, în sensul de a permite desfiinţarea sentinţei arbitrale pentru orice motiv de nelegalitate sau de netemeinicie.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal considerã excepţia ca fiind întemeiatã, în mãsura în care practica judiciarã nu a reuşit sã clarifice, pânã în prezent, regimul juridic al acţiunii în anularea hotãrârilor arbitrale. Instanţa apreciazã cã acţiunea în anulare ar trebui sã fie asimilatã apelului şi judecatã în complet de doi judecãtori, în condiţiile în care existã o judecatã pe fond a cererii de chemare în judecatã de cãtre o primã instanţã, respectiv tribunalul arbitral, a cãrui sentinţã formeazã obiectul acestei cãi de atac.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã textul de lege criticat este constituţional şi nu conţine prevederi contrare dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 364 şi art. 366 alin. (2) din Codul de procedurã civilã, texte de lege care au urmãtorul conţinut:
- Art. 364: "Hotãrârea arbitralã poate fi desfiinţatã numai prin acţiune în anulare pentru unul din urmãtoarele motive:
a) litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului;
b) tribunalul arbitral a soluţionat litigiul fãrã sã existe o convenţie arbitralã sau în temeiul unei convenţii nule sau inoperante;
c) tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenţia arbitralã;
d) partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile şi procedura de citare nu a fost legal îndeplinitã;
e) hotãrârea a fost pronunţatã dupã expirarea termenului arbitrajului prevãzut de art. 353^3;
f) tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
g) hotãrârea arbitralã nu cuprinde dispozitivul şi motivele, nu aratã data şi locul pronunţãrii, nu este semnatã de arbitri;
h) dispozitivul hotãrârii arbitrale cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire;
i) hotãrârea arbitralã încalcã ordinea publicã, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii.";
- Art. 366 alin. (2): "Hotãrârea instanţei judecãtoreşti cu privire la acţiunea în anulare poate fi atacatã numai cu recurs."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1), (2) şi (3), care garanteazã liberul acces la justiţie şi dreptul cetãţenilor la un proces echitabil, şi art. 24 alin. (1), referitoare la dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã a analizat în mai multe rânduri constituţionalitatea prevederilor din Codul de procedurã civilã referitoare la acţiunea în anulare a hotãrârii arbitrale, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale ca şi în prezenta cauzã. Astfel, prin <>Decizia nr. 8/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 31 ianuarie 2007, Curtea a reţinut cã "arbitrajul constituie o excepţie de la principiul potrivit cãruia înfãptuirea justiţiei se realizeazã prin instanţele judecãtoreşti şi reprezintã acel mecanism juridic eficient, menit sã asigure o judecatã imparţialã, mai rapidã şi mai puţin formalã, confidenţialã, finalizatã prin hotãrâri susceptibile de executare silitã.
Arbitrajul se organizeazã şi se desfãşoarã potrivit convenţiei arbitrale încheiate între pãrţi, cu respectarea principiului libertãţii de voinţã a acestora, sub rezerva respectãrii ordinii publice, a bunelor moravuri, precum şi a dispoziţiilor imperative ale legii, aşa cum prevede art. 341 din Codul de procedurã civilã. Prin urmare, pãrţile pot stabili, prin convenţia arbitralã sau printr-un act adiţional încheiat ulterior, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea şi înlocuirea arbitrilor, termenul şi locul arbitrajului, normele de procedurã pe care tribunalul arbitral trebuie sã le urmeze în judecarea litigiului şi, în general, orice alte norme privind buna desfãşurare a arbitrajului. În cazul în care pãrţile nu au convenit asupra unor asemenea norme, tribunalul arbitral va putea reglementa procedura ce urmeazã sã fie aplicatã.
Aşa fiind, Curtea observã cã incidenţa dispoziţiilor legale criticate este subsecventã acordului de voinţã intervenit între pãrţile care au încheiat convenţia arbitralã şi care au optat pentru soluţionarea litigiului de cãtre un tribunal arbitral. Împrejurarea cã autorul excepţiei a achiesat la soluţionarea litigiului pe aceastã cale, deşi cunoştea sau ar fi trebuit sã cunoascã dispoziţiile legale referitoare la judecarea litigiului de o asemenea instituţie, precum şi consecinţele juridice ale aplicãrii lor, nu îl îndreptãţeşte sã se prevaleze de necunoaşterea legii şi deci lipseşte de temei critica reglementãrii în cauzã."
În ceea ce priveşte critica referitoare la caracterul devolutiv pe care ar trebui sã îl aibã acţiunea în anulare a hotãrârii arbitrale, Curtea reţine cã specificul domeniului supus reglementãrii a impus adoptarea unor soluţii diferite faţã de cele din dreptul comun. Împrejurarea cã legiuitorul a instituit o cale de atac cu o fizionomie juridicã diferitã de aceea a cãilor de atac de drept comun, inclusiv sub aspectul admisibilitãţii acesteia, nu relevã niciun aspect de neconstituţionalitate, fiind în deplinã concordanţã cu prevederile art. 129 din Constituţie. Într-adevãr, în mãsura în care textul constituţional de referinţã foloseşte termenul generic de "cãi de atac", fãrã a le identifica şi caracteriza, respectiv fãrã a se referi in terminis la apel şi recurs, ipotezã în care respectarea acestor date de identificare ar fi fost convertitã într-un criteriu de constituţionalitate, legiuitorul ordinar este deplin îndreptãţit ca, în considerarea anumitor particularitãţi, sã opteze pentru o cale de atac cu o identitate proprie, alta decât a celei de drept comun. De altfel, Curtea constatã cã, în conformitate cu dispoziţiile art. 366 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, în cazul în care a admis acţiunea în anulare, instanţa se va pronunţa pe fondul litigiului, în limitele convenţiei arbitrale.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 366 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, Curtea reţine cã, potrivit <>Deciziei nr. 66/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 4 aprilie 2001, "stabilirea unei singure cãi ordinare de atac împotriva sentinţelor pronunţate în cauzele ce au ca obiect acţiuni în anulare nu contravine prevederilor art. 21 din Constituţie. În conformitate cu prevederile constituţionale ale art. 126 şi 129, stabilirea competenţei instanţelor judecãtoreşti, a procedurii de judecatã, precum şi a condiţiilor de exercitare a cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului. Totodatã, accesul liber la justiţie, prevãzut la art. 21 din Constituţie, nu poate avea semnificaţia cã acesta trebuie asigurat la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac."
Considerentele pe care s-au bazat soluţiile anterioare ale Curţii Constituţionale, pronunţate în cauze similare, sunt valabile şi în prezenta cauzã, neexistând niciun motiv pentru reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 364 şi art. 366 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vitol" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.487/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 septembrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
