Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 918 din 16 septembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 94 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 786 din 25 noiembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 94 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Stoian Ignat" - S.R.L. din Jidvei în Dosarul nr. 518/107/2006 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintã avocatul autorului excepţiei, Vasile Ghere, şi consilierul juridic, Mircea Ungurean, pentru partea Societatea Comercialã "Jidvei" - S.R.L. - Filiala Alba, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Avocatul autorului excepţiei susţine cã <>Legea nr. 85/2006 nu mai prevede posibilitatea administratorului special al societãţii debitoare de a promova un plan de reorganizare a acesteia, posibilitate reglementatã anterior de legea veche. Or, în condiţiile în care legea nouã, care restrânge sfera persoanelor îndreptãţite sã promoveze un astfel de plan, se aplicã şi cererilor introduse anterior, apare ca evidentã retroactivitatea ei. Mai mult, dispoziţia criticatã este de naturã a crea discriminãri între pãrţile implicate în proces, cu consecinţa împiedicãrii unora dintre ele sã acceadã la justiţie în vederea valorificãrii drepturilor consacrate constituţional.
Reprezentantul pãrţii prezente susţine netemeinicia excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã formularea criticii, pe de o parte, are ca scop ultrctivarea legii vechi şi, pe de altã parte, pleacã de la o premisã greşitã, şi anume cã legiuitorul nu ar avea dreptul sã limiteze activitatea unei persoane cu antecedente penale care desfãşoarã activitãţi comerciale sub aspectul actelor pe care aceasta poate sã le întocmeascã. În acest sens, sunt invocate dispoziţiile art. 53 din Constituţie, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, critica vizând, în principal, aspecte de interpretare şi aplicare în timp a legii de cãtre instanţele de judecatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 februarie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 518/107/2006, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 94 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Stoian Ignat" - S.R.L. din Jidvei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã textul de lege criticat încalcã prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie referitoare la neretroactivitatea legii, întrucât, la data la care a fost depusã la tribunal cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, erau în vigoare dispoziţiile <>Legii nr. 64/1995 , respectiv art. 91 alin. (1) lit. c), potrivit cãruia "vor putea propune un plan de reorganizare [...] reprezentantul membrilor sau, dupã caz, al asociaţilor/acţionarilor". Aceastã prevedere legalã nu se mai regãseşte în actuala reglementare - <>Legea nr. 85/2006 , care a abrogat dispoziţiile <>Legii nr. 64/1995 . Deşi societatea a formulat intenţia de reorganizare în termenul prevãzut de <>Legea nr. 64/1995 , planul de reorganizare i-a fost respins de judecãtorul-sindic, pe motiv cã, potrivit prevederilor art. 94 din noua reglementare, persoana care a propus planul de reorganizare nu mai are calitatea de a propune un astfel de plan. Prin urmare, dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale în mãsura în care sunt aplicabile şi cererilor de deschidere a procedurii insolvenţei înregistrate la tribunal anterior intrãrii lor în vigoare.
Autorul excepţiei considerã cã textul de lege criticat este contrar şi prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece creeazã discriminãri între asociatul - persoanã fizicã al unei societãţi comerciale aflate în procedura insolvenţei şi societatea comercialã debitoare - persoanã juridicã, sub aspectul interdicţiilor rezultate din comiterea faptelor penale, care în primul caz priveşte o sferã mult mai largã de infracţiuni.
De asemenea, se mai susţine cã norma criticatã este neconstituţionalã şi pentru faptul cã îngrãdeşte accesul liber al persoanei la o activitate economicã, planul de reorganizare reprezentând un prim pas spre redresarea şi continuarea activitãţii comerciale de cãtre debitor.
În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile <>art. 94 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 încalcã şi prevederile art. 44 alin. (2) din Constituţie, întrucât bunurile aflate în patrimoniul societãţii sunt, în realitate, proprietatea asociatului unic, iar prin planul de reorganizare acesta nu doreşte decât sã-şi apere acest drept consacrat constituţional.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal apreciazã excepţia ca fiind întemeiatã. Conform <>art. 94 din Legea nr. 85/2006 , toţi asociaţii sunt incluşi în rândul persoanelor cãrora urmeazã a li se aplica mãsura gravã a lichidãrii judiciare prin decãderea din dreptul de a propune un plan de redresare financiarã, deşi doar unele persoane membre ale organelor de conducere au suferit condamnãri penale pentru infracţiunile descrise expres. Restricţionând dreptul asociaţilor de a-şi proteja investiţia privatã, statul a depãşit limitele puterii sale şi a obstaculat dreptul acestora de a acţiona în justiţie în scopul evitãrii pierderii drepturilor de proprietate. O astfel de mãsurã reflectã violarea Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi a altor principii ale dreptului pozitiv, consecinţele produse de aplicarea dispoziţiilor <>art. 94 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 consacrând "supremaţia legii împotriva supremaţiei dreptului".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 94 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 , prin raportare la art. 16 şi art. 45 din Constituţie, ca fiind întemeiatã. Condamnarea penalã a unui asociat, administrator sau director al societãţii afecteazã dreptul societãţii debitoare de a propune un plan de reorganizare, astfel cã, prin aplicarea textului de lege criticat, se extind nejustificat consecinţele rãspunderii penale personale în domeniul activitãţilor comerciale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 94 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, text de lege care are urmãtorul conţinut: "Nu vor putea propune un plan de reorganizare debitorul care, într-un interval de 5 ani anteriori formulãrii cererilor introductive, a mai fost subiect al procedurii instituite în baza prezentei legi şi nici debitorul care a fost condamnat definitiv pentru falsificare sau pentru infracţiuni prevãzute în <>Legea nr. 21/1996 sau ai cãrui administratori, directori şi/sau asociaţi au fost condamnaţi definitiv pentru: bancrutã frauduloasã, gestiune frauduloasã, abuz de încredere, înşelãciune, delapidare, mãrturie mincinoasã, infracţiuni de fals ori infracţiuni prevãzute în <>Legea nr. 21/1996 , în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2), care consacrã principiul neretroactivitãţii legii, art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, art. 44 alin. (2) cu privire la dreptul de proprietate privatã şi art. 45, privitoare la libertatea economicã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate referitoare la pretinsa încãlcare a art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea constatã cã formula redacţionalã a textului legal dedus controlului nu oferã temei unei atari critici, întrucât nu conţine în sine nicio dispoziţie cu caracter retroactiv, textul urmând a-şi gãsi aplicarea exclusiv de la data intrãrii în vigoare a noii legi. Cât priveşte determinarea situaţiilor juridice care rãmân supuse vechii reglementãri, precum şi a celor care vor fi guvernate de noua reglementare, aceasta nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci de aplicare a legii în timp, de competenţa exclusivã a instanţelor judecãtoreşti.
În ceea ce priveşte critica întemeiatã pe prevederile art. 45 din Constituţie, Curtea reţine cã, potrivit acestor dispoziţii, coroborate cu cele ale art. 135 din Constituţie, economia ţãrii este economie de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã între agenţii comerciali. În aceste condiţii de organizare, statul este obligat sã asigure accesul liber al persoanei la o activitate economicã, precum şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Accesul liber la profesiunile comerciale cunoaşte anumite limite, stabilite prin lege, care au un fundament diferit. Astfel, legea stabileşte condiţiile speciale privind capacitatea persoanei fizice de a desfãşura o activitate economicã, instituind anumite incapacitãţi menite sã protejeze mediul economic, punându-l la adãpost de consecinţele grave care ar putea rezulta în lipsa lor. De asemenea, legea instituie incompatibilitãţi, decãderi şi interdicţii din dreptul de a face comerţ, precum şi anumite autorizaţii pentru a putea desfãşura anumite activitãţi comerciale. Prin urmare, dacã alegerea profesiei este liberã, nu înseamnã cã orice persoanã are libertatea deplinã de a exercita o profesie comercialã, în funcţie de interesele proprii, legea circumscriind într-un cadru strict posibilitatea de a iniţia şi desfãşura o activitate economicã. Restrângerea exerciţiului acestei libertãţi şi crearea cadrului amintit sunt impuse de protejarea interesului general, respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri.
Având în vedere aceste consideraţii principiale, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 94 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 stabilesc decãderea debitorului subiect al procedurii insolvenţei din dreptul de a propune un plan de reorganizare al cãrui scop este redresarea financiarã a societãţii şi acoperirea pasivului patrimonial al acesteia. În esenţã, planul de reorganizare este un document financiar-contabil, prin care se atestã posibilitãţile materiale ale societãţii debitoare, dar şi moralitatea şi conduita - buna-credinţã - ale celor care se angajeazã sã îl aplice. Aşa fiind, legea a instituit 3 condiţii în care debitorul nu poate sã promoveze un astfel de plan, şi anume: a mai fost supus procedurii insolvenţei, într-un interval de 5 ani, anteriori formulãrii cererilor introductive, a fost condamnat definitiv pentru falsificare sau pentru infracţiuni prevãzute în <>Legea nr. 21/1996 , respectiv administratorii, directorii şi/sau asociaţii debitorului au fost condamnaţi definitiv pentru anumite infracţiuni, în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii.
Or, în contextul în care debitorul se aflã deja într-o situaţie specialã - insuficienţa fondurilor bãneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile -, îndeplinirea oricãreia dintre cele 3 condiţii pune la îndoialã moralitatea lui şi ridicã serioase suspiciuni cu privire la capacitatea acestuia de a realiza planul de reorganizare.
Pe de altã parte, Curtea observã cã douã dintre condiţiile care atrag decãderea din dreptul de a propune un plan de reorganizare nu opereazã sine die, legiuitorul limitând în timp - ultimii 5 ani - perioada în care condamnarea definitivã a administratorilor, directorilor şi/sau asociaţilor debitorului, respectiv supunerea acestuia unei proceduri a insolvenţei poate produce efecte negative sub aspectul actelor pe care debitorul le poate promova.
Prin urmare, Curtea constatã cã dispoziţiile criticate respectã exigenţele constituţionale impuse de art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, şi anume mãsura este proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, este aplicabilã nediscriminatoriu tuturor persoanelor care se aflã în ipoteza normei şi nu aduce atingere existenţei dreptului sau libertãţii.
Cu privire la pretinsa încãlcare a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44, Curtea reţine cã societatea comercialã reprezintã un subiect de drept de sinestãtãtor, cu personalitate juridicã, titular de drepturi şi obligaţii, cu patrimoniu propriu, care nu se confundã cu cel al asociaţilor sãi. Prin urmare, susţinerea autorului excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit cãreia persoana care are calitatea de asociat al unei societãţi comerciale poate dispune de capitalul acesteia în virtutea dreptului sãu de proprietate asupra pãrţilor sociale sau a acţiunilor, dupã caz, apare ca neîntemeiatã, dispoziţiile art. 44 din Constituţie nefiind aplicabile în cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 94 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Stoian Ignat" - S.R.L. din Jidvei în Dosarul nr. 518/107/2006 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 septembrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
