Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 916 din 16 septembrie 2008  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 alin. 3 teza a doua din Codul de procedura civila    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 916 din 16 septembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 alin. 3 teza a doua din Codul de procedura civila

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 731 din 29 octombrie 2008

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 329 alin. 3 teza a doua din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Bogdan Şimon şi Natalia Alina Şimon în Dosarul nr. 517/117/2008 al Tribunalului Cluj - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a acesteia, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 aprilie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 517/117/2008, Tribunalul Cluj - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 329 alin. 3 teza a doua din Codul de procedurã civilã. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Bogdan Şimon şi Natalia Alina Şimon în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni de retrocedare în naturã a unui imobil.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece instanţele judecãtoreşti nu se pot substitui puterii legiuitoare adoptând reguli cu caracter general, iar deciziile date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, atunci când judecã recursuri în interesul legii, nu pot avea decât un caracter doctrinar, fãrã efecte juridice.
Tribunalul Cluj - Secţia civilã şi-a exprimat opinia în sensul cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 329 alin. 3 teza a doua din Codul de procedurã civilã, potrivit cãrora "[...] Dezlegarea datã problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe".
Excepţia de neconstituţionalitate se raporteazã la prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului şi ale art. 124 alin. (3) potrivit cãrora judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate Curtea reţine cã s-a pronunţat prin numeroase decizii asupra dispoziţiilor de lege criticate, constatând constituţionalitatea acestora. Astfel, prin <>Decizia nr. 1.014/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007, s-a reţinut cã scopul reglementãrii recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea şi aplicarea unitarã a legii pe întreg cuprinsul ţãrii. Pentru realizarea acestui scop, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se pronunţã asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluţionate de instanţele judecãtoreşti. Având ca obiect promovarea unei corecte interpretãri a normelor juridice în vigoare, iar nu elaborarea unor noi norme, nu se poate considera cã deciziile pronunţate de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în asemenea recursuri ar reprezenta o atribuţie care vizeazã domeniul legiferãrii, situaţie în care textul de lege amintit ar contraveni prevederilor art. 61 din Constituţie.
Prin textul de lege criticat de autorul excepţiei, legiuitorul, având în vedere poziţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în sistemul instanţelor judecãtoreşti, precum şi rolul sãu prevãzut în art. 329 din Codul de procedurã civilã, a instituit obligativitatea interpretãrii date de aceasta, în scopul aplicãrii unitare de cãtre instanţele judecãtoreşti a unui text de lege, fãrã ca astfel instanţa supremã sã se substituie Parlamentului, unica putere legiuitoare în stat.
Totodatã, Curtea a constatat cã textul de lege criticat este conform nu numai cu prevederile art. 61 din Constituţie, ci şi cu cele ale art. 1 alin. (3)-(5) din Legea fundamentalã, dând expresie îndatoririi fundamentale înscrise în alin. (5) al acestui text, potrivit cãruia: "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."
De asemenea, s-a reţinut cã organizarea judiciarã are ca obiectiv de bazã asigurarea respectãrii dreptului la un proces echitabil, prevãzut de art. 21 alin. (3) din Constituţia României, şi judecarea proceselor de cãtre instanţe judecãtoreşti în mod imparţial şi independent de orice influenţe extranee, în conformitate cu prevederile constituţionale ale art. 124 alin. (1) şi (3), astfel încât susţinerile referitoare la încãlcarea textelor constituţionale menţionate anterior nu pot fi reţinute. Principiul supunerii judecãtorului numai faţã de lege, potrivit art. 124 alin. (3) din Constituţie, nu are şi nu poate sã aibã semnificaţia aplicãrii diferite şi chiar contradictorii a aceleiaşi dispoziţii legale, în funcţie exclusiv de subiectivitatea interpretãrii aparţinând unor judecãtori diferiţi. O asemenea concepţie ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independenţei judecãtorilor, a unor soluţii ce ar putea reprezenta o încãlcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât, legea fiind aceeaşi, aplicarea ei nu poate fi diferitã, aşa încât intima convingere a judecãtorului nu poate justifica o asemenea consecinţã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În plus, în Cauza Moşteanu împotriva României, 2002, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, reţine - cu privire la obligaţia judecãtorilor de a se conforma jurisprudenţei stabilite de Secţiile Reunite ale Curţii Supreme de Justiţie - cã "reunirea camerelor sau secţiilor unei instanţe este menitã sã confere o autoritate specialã celor mai importante decizii de principiu pe care instanţa are datoria sã le pronunţe. Aceastã autoritate specialã - fiind vorba, ca în speţã, de o curte supremã - se impune secţiilor acestei instanţe în calitate de jurisdicţii inferioare, fãrã a aduce totuşi atingere dreptului şi datoriei lor de a examina în mod absolut independent cazurile concrete care le sunt supuse atenţiei".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 329 alin. 3 teza a doua din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Bogdan Şimon şi Natalia Alina Şimon în Dosarul nr. 517/117/2008 al Tribunalului Cluj - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 septembrie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
__________

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016