Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 914 din 23 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23 si art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 544 din 5 august 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 23 şi 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Alexandru I. Alexandrescu în Dosarul nr. 1.982/42/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 ianuarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.982/42/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 23 şi 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Alexandru I. Alexandrescu într-un litigiu referitor la dreptul la pensie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã, prin textele de lege criticate, nu se garanteazã controlul judecãtoresc al actelor administrative emise de autoritãţile publice pe calea contenciosului administrativ, întrucât este posibil ca, dupã ce un act administrativ a fost anulat ca nelegal de o instanţã judecãtoreascã, conducãtorul respectivei autoritãţi sã emitã, ulterior, un nou act administrativ care sã reia în totalitate vechea formulare şi sã îl repunã în circuitul actelor normative. Într-o asemenea situaţie, persoana care a declanşat procesul în urma cãruia actul administrativ a fost anulat trebuie sã porneascã un nou proces, fiind afectate securitatea şi garantarea drepturilor câştigate, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Autorul excepţiei criticã lipsa unei reglementãri care sã constrângã ducerea la îndeplinirea a dispoziţiilor hotãrârii judecãtoreşti prin care se anuleazã un act administrativ. Precizeazã cã "autoritãţile publice speculeazã aceastã lacunã a legii şi emit un nou act administrativ identic cu cel anulat". Susţine cã nu este asiguratã egalitatea în drepturi, fiind dezavantajaţi "cei care anuleazã un act, întrucât existã posibilitatea emiterii la infinit a unor acte administrative ilegale, cu acelaşi conţinut". În argumentarea acestor susţineri, invocã o serie de decizii pronunţate de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, prin care aceasta a statuat cã "diferenţa de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, atunci când se induc distincţii între situaţii analoage şi comparabile fãrã ca acestea sã se bazeze pe o justificare rezonabilã şi obiectivã", şi de Curtea de Justiţie a Comunitãţilor Europene, care a consacrat "principiul egalitãţii ca unul dintre principiile generale ale dreptului comunitar, principiu ce exclude ca situaţiile comparabile sã fie tratate diferit şi situaţiile diferite sã fie tratate similar, cu excepţia cazului în care tratamentul este justificat obiectiv".
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 23 şi 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificatã prin <>Legea nr. 262/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
"Art. 23. - Hotãrârile judecãtoreşti definitive şi irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Acestea se publicã obligatoriu dupã motivare, la solicitarea instanţelor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau, dupã caz, în monitoarele oficiale ale judeţelor ori al municipiului Bucureşti, fiind scutite de plata taxelor de publicare.";
"Art. 24. - (1) Dacã în urma admiterii acţiunii autoritatea publicã este obligatã sã încheie, sã înlocuiascã sau sã modifice actul administrativ, sã elibereze un alt înscris sau sã efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotãrârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevãzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rãmânerii irevocabile a hotãrârii.
(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplicã conducãtorului autoritãţii publice sau, dupã caz, persoanei obligate o amendã de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despãgubiri pentru întârziere.
(3) Neexecutarea din motive imputabile sau nerespectarea hotãrârilor judecãtoreşti definitive şi irevocabile pronunţate de instanţa de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la data aplicãrii amenzii prevãzute la alin. (2), constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã de la 2.500 lei la 10.000 lei."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin urmãtoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 52 - Dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, art. 124 - Înfãptuirea justiţiei şi art. 126 alin. (6) care garanteazã controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, pe calea contenciosului administrativ. De asemenea, se invocã şi prevederile din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale cuprinse la art. 6 - Dreptul la un proces echitabil şi la art. 14 - Interzicerea discriminãrii, cele ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la convenţia amintitã privind interzicerea generalã a discriminãrii, precum şi prevederile art. 1, 7 şi 8 din Declaraţia universalã a drepturilor omului, referitoare la egalitatea în drepturi a tuturor fiinţelor umane şi la dreptul de acces efectiv la instanţele judiciare naţionale competente.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã prevederile <>art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 consacrã, la nivelul legii organice, efectele erga omnes ale hotãrârilor judecãtoreşti definitive şi irevocabile prin care s-a anulat, în tot sau în parte, un act administrativ cu caracter normativ. Opozabilitatea acestui tip de hotãrâri faţã de toţi subiecţii de drept este asiguratã, în mod concret, prin publicarea în Monitorul Oficial al României a hotãrârilor judecãtoreşti referitoare la actele administrative normative emise de Guvern şi de celelalte organe centrale ale administraţiei publice, respectiv în monitoarele oficiale ale judeţelor a acelor hotãrâri privitoare la anularea unor acte ale organelor administraţiei publice locale, corespunzãtoare judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor. Utilitatea acestei publicãri este incontestabilã, ţinând cont de faptul cã, prin natura lor, actele administrative cu caracter normativ se adreseazã unui numãr nedeterminat de subiecte de drept.
Autorul excepţiei susţine cã acest text de lege nu garanteazã controlul judecãtoresc al actelor administrative pe calea contenciosului administrativ, întrucât, în opinia sa, este posibil ca, dupã ce un act administrativ a fost anulat ca nelegal de o instanţã judecãtoreascã, conducãtorul autoritãţii administrative sã emitã, ulterior, un nou act administrativ care sã reia în totalitate vechea formulare şi sã îl repunã în circuitul actelor normative. Or, publicitatea impusã prin dispoziţiile <>art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 constituie soluţia pe care legiuitorul a înţeles sã o adopte tocmai în scopul preîntâmpinãrii unor litigii repetitive purtând asupra aceluiaşi obiect. De aceea, cercul vicios pe care îl prefigureazã autorul excepţiei în critica sa nu are suport în realitate, întrucât autoritãţii de lucru judecat a hotãrârilor definitive şi irevocabile pronunţate de instanţele de contencios administrativ în ceea ce priveşte legalitatea actelor administrative cu caracter normativ i se dã eficienţã inclusiv prin textul de lege criticat. De altfel, Curtea observã cã autorul excepţiei porneşte, în argumentarea criticii de neconstituţionalitate, de la prezumţia relei-credinţe a conducãtorului autoritãţii administrative emitente a actului vizat şi de la premisa nerespectãrii de cãtre acesta a dispoziţiilor cuprinse în hotãrârea judecãtoreascã. Or, asemenea ipoteze nu pot fi luate în considerare în examinarea constituţionalitãţii textului de lege criticat, în condiţiile în care principiul supremaţiei dreptului, al statului de drept şi al respectãrii ordinii de drept reprezintã bazele funcţionãrii unei societãţi democratice, iar forţa obligatorie a dispoziţiilor impuse prin hotãrârile judecãtoreşti definitive şi irevocabile constituie una dintre consecinţele existenţei acestor principii constituţionale.
Textul <>art. 24 din Legea nr. 554/2004 are în vedere situaţia în care în sarcina unei autoritãţi publice a fost instituitã obligaţia de a face constând în încheierea, înlocuirea sau modificarea actului administrativ, eliberarea unui alt înscris ori efectuarea anumitor operaţiuni administrative. Prevederea criticatã introduce un mijloc de constrângere a conducãtorilor autoritãţilor publice în vederea executãrii hotãrârilor care dispun în acest sens, conferind, o datã în plus, eficacitate în ceea ce priveşte ducerea la îndeplinire a acestora.
Curtea constatã cã cele douã texte de lege ce formeazã obiect al excepţiei nu afecteazã egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fiind deopotrivã aplicabile tuturor celor aflaţi în situaţiile reglementate de normele juridice cuprinse în acestea, fãrã sã creeze vreun tratament juridic discriminatoriu aplicabil anumitor subiecte de drept. De aceea, textele de lege criticate sunt în concordanţã şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Comunitãţilor Europene invocate de autorul excepţiei.
Totodatã, Curtea constatã cã textele de lege criticate nu îngrãdesc în niciun mod accesul liber la justiţie şi nu sunt de naturã sã conducã la înfrângerea principiilor înscrise în art. 124 din Constituţie, ce stau la baza înfãptuirii justiţiei, fiind, în plus, o expresie a garanţiei consacrate de art. 126 alin. (6) din Legea fundamentalã în ceea ce priveşte controlul actelor administrative pe calea contenciosului administrativ, în condiţiile unui proces echitabil ce întruneşte exigenţele art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 şi <>art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Alexandru I. Alexandrescu în Dosarul nr. 1.982/42/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 iunie 2009.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
