Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 913 din 18 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 61 alin. 1 teza a doua si alin. 2 si art. 63 alin. 2 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 27 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 alin. 1 teza a doua şi alin. 2 şi art. 63 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Vasile Popa şi Lenuţa Popa în Dosarul nr. 9.172/302/2006 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 martie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 9.172/302/2006, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 alin. 1 teza a doua şi alin. 2 şi art. 63 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Vasile Popa şi Lenuţa Popa.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã textele de lege criticate îndreptãţesc reclamantul sã introducã o acţiune în chemare în garanţie în orice moment al procesului pânã la închiderea dezbaterilor, în vreme ce pârâtului i se impune sã se conformeze unui termen limitativ, cel mai târziu la prima zi de înfãţişare. Aşa fiind, dispoziţiile art. 61 alin. 2 din Codul de procedurã civilã sunt de naturã a crea un privilegiu reclamantului, oferindu-i o poziţie procesualã mai avantajoasã decât cea a pãrţii adverse, cu încãlcarea prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) şi (3).
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã considerã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã reglementarea diferitã a termenului pânã la care poate fi introdusã cererea de chemare în garanţie este justificatã, în ceea ce îl priveşte pe reclamant, de împrejurarea cã necesitatea chemãrii unei terţe persoane în garanţie poate sã rezulte din susţinerile pârâtului fãcute prin întâmpinare, cerere reconvenţionalã sau chiar în cursul judecãţii, deci într-un moment ulterior primei zile de înfãţişare. Sub acest aspect, art. 61 alin. 2 din Codul de procedurã civilã nu instituie privilegii sau discriminãri între pãrţile cu interese procesuale contrare.
Referitor la dispoziţiile art. 63 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, care prevãd posibilitatea disjungerii cererii principale de cererea privind chemarea în garanţie, instanţa apreciazã cã acestea sunt în concordanţã cu prevederile constituţionale care consacrã dreptul la un proces echitabil, judecat într-un termen rezonabil.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã instituirea unor prevederi legale diferite cu privire la drepturile unor categorii de cetãţeni care se aflã în situaţii diferite nu constituie o încãlcare a dispoziţiilor art. 16 constituţionale ale alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii. Pe de altã parte, stabilirea competenţei şi a procedurii de judecatã constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ţinut însã ca în procesul de legiferare sã se circumscrie cadrului constituţional.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate reprezentând norme de procedurã a cãror reglementare este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui reguli şi modalitãţi diferite de exercitare a drepturilor procesuale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 61 alin. 1 teza a doua şi alin. 2 şi art. 63 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 61: "Cererea va fi fãcutã în condiţiile de formã pentru cererea de chemare în judecatã. Cererea fãcutã de pârât se va depune o datã cu întâmpinarea; când întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai târziu la prima zi de înfãţişare.
Cererea de chemare în garanţie fãcutã de reclamant se poate depune, pânã la închiderea dezbaterilor, înaintea primei instanţe.";
- Art. 63 alin. 2: "Când judecarea cererii principale ar fi întârziatã prin chemarea în garanţie, instanţa poate dispune despãrţirea ei spre a fi judecate deosebit."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) care consacrã principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi ale art. 21 alin. (1) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
Examinând critica de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã excepţia formulatã este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, stabilirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a le utiliza, în formele şi în modalitãţile instituite de lege.
În consecinţã, prin reglementãrile cuprinse în art. 61 alin. 1 teza a doua şi alin. 2 din Codul de procedurã civilã, referitoare la termenele pânã la care reclamantul, respectiv pârâtul, poate depune cererea de chemare în garanţie, legiuitorul nu a înţeles sã stabileascã un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite. În aceste condiţii, pãrţilor interesate nu li se încalcã nici accesul liber la justiţie atâta vreme cât pot sesiza instanţele judecãtoreşti, în termenul legal, cu cererea de chemare în garanţie.
Mai mult, obligaţia pãrţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintã expresia aplicãrii principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului sãu în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrãri a justiţiei, precum şi necesitãţii aplicãrii şi respectãrii drepturilor şi garanţiilor procesuale ale pãrţilor.
În ceea ce priveşte critica referitoare la dispoziţiile art. 63 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, Curtea reţine cã acestea au în vedere soluţionarea procesului cu celeritate, în absenţa lor cererea de chemare în garanţie putând întârzia în mod nejustificat judecarea cererii principale, împrejurare care ar fi fost de naturã a contraveni prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 alin. 1 teza a doua şi alin. 2 şi art. 63 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Vasile Popa şi Lenuţa Popa în Dosarul nr. 9.172/302/2006 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 octombrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
