Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 911 din 5 decembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 55 din 24 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor <>art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cominco" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 26.001/3/2006 al Tribunalului Bucureşti Secţia a VI-a comercialã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 august 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 26.001/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cominco" - S.A. din Bucureşti într-un litigiu având ca obiect soluţionarea unei cereri de ordonanţã preşedinţialã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã textul legal criticat nu îndeplineşte condiţiile de claritate şi previzibilitate, astfel cum sunt ele consacrate de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi nu oferã criterii suficiente pentru obligarea reclamantului la plata cauţiunii. De asemenea, se aratã cã <>art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 acordã instanţei posibilitatea de a suspenda hotãrârea adunãrii generale a acţionarilor fãrã a obliga reclamantul la plata cauţiunii, or, dacã aceasta se stabileşte, nu are în vedere un criteriu legal, ci unul arbitrar, ceea ce este de naturã a încãlca dreptul de proprietate al acţionarilor majoritari. În opinia autorului excepţiei, se creeazã, astfel, un regim privilegiat acţionarilor minoritari, care pot exercita acest drept legal în scop pur şicanatoriu.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã cã procedura suspendãrii hotãrârii adunãrii generale este una contencioasã, fiind un mijloc simplu, rapid şi eficace aflat la îndemâna acţionarului prin care acesta poate cere suspendarea, în mod provizoriu, a activitãţii ilegale a adunãrii generale. Se mai considerã cã plata unei cauţiuni se impune numai în situaţia în care din hotãrârea adunãrii generale nu rezultã, în mod evident, nelegalitatea ei, aspect ce poate fi apreciat în concret numai de instanţa de judecatã. Totodatã, se mai susţine cã rolul cauţiunii este acela de a garanta plata eventualelor daune dacã acţiunea în anulare va fi respinsã, astfel încât textul de lege criticat nu lasã loc arbitrariului.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, se invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. Totodatã, se aratã cã prevederile art. 20 alin. (2) din Constituţie, invocate în susţinerea excepţiei, nu au incidenţã în cauzã.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004. Deşi instanţa de judecatã, dintr-o eroare materialã, a sesizat Curtea Constituţionalã cu dispoziţiile <>art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 , Curtea observã cã, astfel cum rezultã din motivarea excepţiei, precum şi din considerentele încheierii de sesizare, obiect al excepţiei, în realitate, îl constituie dispoziţiile <>art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 , care au urmãtorul cuprins:
"(2) Preşedintele, încuviinţând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauţiune."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, Curtea, prin deciziile nr. 209 din 14 aprilie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 22 iunie 2005, nr. 488 din 29 septembrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.000 din 10 noiembrie 2005, şi nr. 533 din 27 iunie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 9 august 2006, a statuat cã dispoziţiile <>art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 sunt constituţionale.
Prin aceste decizii, Curtea a reţinut cã reglementarea criticatã reprezintã o normã de procedurã a cãrei stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, de competenţa autoritãţii legiuitoare.
Totodatã, Curtea a constatat cã textul legal contestat permite instanţei de judecatã ca, ţinând seama de circumstanţele cauzei, sã aprecieze asupra caracterului eventual şicanatoriu al cererii de suspendare a hotãrârii adunãrii generale contestate şi sã stabileascã o cauţiune de naturã sã descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţã a drepturilor procesuale. Depunerea cauţiunii constituie o garanţie, în sensul cã, în urma respingerii acţiunii în anulare a hotãrârii luate de adunarea generalã a acţionarilor, partea interesatã va putea cere şi obţine despãgubiri pentru pagubele suferite datoritã întârzierii executãrii hotãrârii respective.
Soluţiile şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Cu privire la invocarea în susţinerea excepţiei a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Constituţie, Curtea constatã cã acestea nu au incidenţã în cauzã, nepunându-se problema, în acest caz, a aplicãrii prioritare a vreunui tratat internaţional privind drepturile omului faţã de dreptul intern.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cominco" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 26.001/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 decembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
