Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 91 din 4 martie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 494 alin. 3 teza finala din Codul civil
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Aurelia Popa - procuror Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 494 alin. 3 teza finala din Codul civil, excepţie ridicatã de Vasile Sterpu în Dosarul nr. 1.581/2002 al Judecãtoriei Ramnicu Sarat, judeţul Buzau. La apelul nominal se prezintã partea Mitica Hinta, personal şi asistat de avocat, lipsind autorul exceptiei, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecata, avocatul partii prezente pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, arãtând ca nu sunt incalcate dispoziţiile art. 41 din Constituţie referitoare la ocrotirea proprietãţii private, întrucât textele de lege criticate consacra protecţia constructorului de buna-credinţa în raporturile cu proprietarul terenului pe care s-a ridicat o construcţie. Reprezentantul Ministerului Public considera textul de lege criticat ca fiind constituţional, art. 494 din Codul civil reglementand drepturile şi obligaţiile corelative nãscute în considerarea bunei-credinţe a constructorului. Prin recunoaşterea dreptului acestuia la despãgubiri nu se aduce atingere dreptului de proprietate, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 11 iulie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 1.581/2002, Judecãtoria Ramnicu Sarat, judeţul Buzau, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 494 alin. 3 teza finala din Codul civil, excepţie ridicatã de Vasile Sterpu. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca textul de lege criticat contravine art. 41 alin. (3) din Constituţie, întrucât prin menţinerea plantaţiilor, clãdirilor sau lucrãrilor fãcute de cãtre o persoana de buna-credinţa se aduce atingere prerogativelor esenţiale ale dreptului de proprietate asupra fondului, ceea ce ar echivala cu o expropriere pentru cauza de utilitate privatã. Judecãtoria Ramnicu Sarat, exprimandu-şi punctul de vedere, considera excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Se apreciazã ca în speta nu este vorba despre o situaţie ce ar echivala cu o expropriere în interes privat, ci numai despre posibilitatea proprietarului terenului de a-l despãgubi într-o anumitã forma pe cel care, cu buna-credinţa, a construit pe terenul sau. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul arata ca art. 494 alin. 3 teza finala din Codul civil promoveazã, prin lege, efectele bunei-credinţe în raporturile juridice, prin recunoaşterea dreptului constructorului de buna-credinţa la despãgubiri reprezentând valoarea materialelor şi a muncii folosite la ridicarea construcţiei sau sporirea valorii fondului. Se mai arata ca, potrivit art. 15 alin. (1) din Constituţie, cetãţenii au drepturile, libertãţile şi obligaţiile prevãzute de lege, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate fiind, de asemenea, stabilite de lege, conform art. 41 alin. (1) din Legea fundamentalã, iar exercitarea drepturilor şi libertãţilor trebuie sa se facã cu buna-credinţa, fãrã sa se încalce drepturile şi libertãţile celorlalţi. În concluzie, excepţia de neconstituţionalitate este consideratã ca fiind neîntemeiatã. Avocatul Poporului apreciazã ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 41 alin. (3), întrucât nu poate fi pusã în discuţie exproprierea pentru cauza de utilitate privatã, cu lezarea atributelor proprietãţii, art. 494 alin. 3 teza finala din Codul civil reglementand situaţia specialã a constructorului de bunacredinta care are dreptul la despãgubiri din partea proprietarului fondului. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 494 alin. 3 teza finala din Codul civil, text de lege care are urmãtorul conţinut: - Art. 494 alin. 3 teza finala: "Cu toate acestea, dacã plantaţiile, clãdirile şi operele au fost fãcute de cãtre o a treia persoana de buna-credinţa, proprietarul pãmântului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantaţii, clãdiri şi lucrãri, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor şi preţul muncii, sau de a plati o suma de bani egala cu aceea a creşterii valorii fondului." Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (3) şi art. 150 alin. (1), conform cãrora: - Art. 41 alin. (3): "Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilitã potrivit legii, cu dreapta şi prealabilã despãgubire."; - Art. 150 alin. (1): "Legile şi toate celelalte acte normative rãmân în vigoare, în mãsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca textul de lege criticat este cuprins în capitolul din Codul civil referitor la "dreptul de accesiune asupra celor unite şi încorporate cu lucrul". Astfel, conform dispoziţiilor Codului civil, accesiunea reprezintã un mod de dobândire a proprietãţii şi consta în încorporarea materialã a unui lucru mai puţin important într-un lucru mai important, proprietarul celui din urma devenind proprietarul bunului incorporat, în ipoteza în care bunurile au aparţinut unor persoane diferite. Accesiunea se fundamenteazã pe principiul de drept "accessorium sequitur principale", în considerarea cãruia proprietatea unui lucru principal o atrage pe aceea a unui lucru accesoriu. Articolul 494 alin. 3 teza finala din Codul civil este aplicabil în cazul accesiunii imobiliare artificiale, atunci când o terta persoana realizeazã pe terenul altcuiva plantaţii, construcţii sau alte lucrãri, folosind propriile materiale. În aceasta situaţie proprietarul fondului pe care se afla construcţiile sau plantaţiile fãcute de altul datoreazã despãgubiri celui care a construit sau a plantat. Atunci când constructorul este de buna-credinţa, având convingerea eronatã ca acel teren este proprietatea sa, în mod obligatoriu, proprietarul terenului devine şi proprietarul construcţiei, cu obligaţia de a-l despãgubi pe constructor, fãrã a putea cere însã daramarea sau ridicarea lucrãrilor efectuate. Textul de lege criticat stabileşte întinderea obligaţiei de despãgubire, oferind posibilitatea proprietarului terenului de a opta între plata contravalorii materialelor şi a preţului muncii, pe de o parte, sau plata unei sume egale cu sporul de valoare dobândit de teren, pe de alta parte. Departe de a constitui o încãlcare a dreptului de proprietate, asa cum considera autorul exceptiei, textul de lege dedus controlului este în concordanta cu definitia data proprietãţii de art. 480 din Codul civil, care prevede ca "proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însã în limitele determinate de lege", şi oferã o soluţie rezonabila conflictului de interese legitime dintre proprietarul fondului şi constructorul de buna-credinţa pe terenul acestuia. Este adevãrat ca, având a alege între cele doua posibilitãţi de despãgubire, fãrã a putea pretinde constructorului de bunacredinta ridicarea lucrãrii, proprietarul terenului suferã o restrangere a prerogativei de dispoziţie asupra bunului sau, însã aceasta restrangere opereazã în condiţiile legii, în considerarea poziţiei subiective a constructorului - bunacredinta -, cu respectarea prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1) teza finala, conform cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Prin urmare, întrucât titularul dreptului de proprietate asupra terenului îşi pãstreazã în continuare titlul şi, prin accesiune, devine proprietar al plantaţiilor, construcţiilor sau al altor lucrãri efectuate de un constructor de buna-credinţa, nu poate fi pusã în discuţie exproprierea, astfel încât prevederile constituţionale invocate de autorul exceptiei nu au legatura cu cauza.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 494 alin. 3 teza finala din Codul civil, excepţie ridicatã de Vasile Sterpu în Dosarul nr. 1.581/2002 al Judecãtoriei Ramnicu Sarat, judeţul Buzau. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 4 martie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu
────────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
