Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) Definitiva prin nerecurare.
Viorel Mihai Ciobanu - preşedinte
Mihai Constantinescu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Valer-Vasilie Bica - magistrat-asistent
Pe rol, soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii şi ale <>art. 18 din Legea nr. 1/1970 , invocatã de Cornea Constantin Florin, recurent contestator în Dosarul nr. 1.432/R/1995 al Curţii de Apel Braşov.
Preşedintele declara şedinţa deschisã.
La apelul nominal fãcut de magistratul-asistent se constata lipsa pãrţilor legal citate.
Avînd cuvintul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate a art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, ca fãrã obiect, acesta fiind abrogat conform art. 150 alin. (1) din Constituţie, şi de admitere a exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 18 alin. 2 lit. a), b) şi c) din Legea nr. 1/1970 , acestea fiind contrare prevederilor art. 21 din Constituţie.
Preşedintele completului declara dezbaterile închise.
CURTEA,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine:
Prin Încheierea din 21 martie 1996, Curtea de Apel Braşov a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii şi ale <>art. 18 din Legea nr. 1/1970 , invocatã de recurentul contestator Cornea Constantin Florin în Dosarul nr. 1.432/R/1995 al acestei instanţe.
În motivarea exceptiei se susţine ca art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii şi <>art. 18 din Legea nr. 1/1970 sînt contrare prevederilor art. 21 din Constituţie, care consacra accesul liber la justiţie al oricãrei persoane.
Instanta apreciazã ca "excepţia este fondatã, avînd în vedere şi deciziile Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea prevederilor art. 175 alin. (1) lit. b) şi c) din Codul muncii".
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate punctele de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca "reglementarea cuprinsã în art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii şi <>art. 18 din Legea nr. 1/1970 releva intenţia evidenta a legiuitorului de a sustrage contestaţiile impotriva sancţiunilor disciplinare din competenta instanţelor judecãtoreşti" şi ca din analiza celor doua texte rezulta ca dispoziţiile lor sînt neconstituţionale "în funcţie de prevederile art. 21 şi 125 din Constituţie".
Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public şi avînd în vedere dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii şi ale <>art. 18 din Legea nr. 1/1970 raportate la Constituţie, precum şi prevederile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate, care a fost invocatã în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, întrucît se contesta constituţionalitatea unor dispoziţii legale anterioare Constituţiei, pe baza cãrora s-au stabilit raporturi dupã intrarea în vigoare a acesteia.
În ceea ce priveşte art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 90, pronunţatã la 4 octombrie 1995, rãmasã definitiva prin nerecurare şi publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 23 noiembrie 1995, a statuat ca art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, fiind contrar dispoziţiilor constituţionale, este implicit abrogat prin art. 150 alin. (1) din Constituţie. Ţinînd seama de Decizia Curţii Constituţionale nr. 107 din 2 noiembrie 1994, rãmasã definitiva prin nerecurare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 februarie 1995, prin care s-a stabilit ca o excepţie admisã nu mai poate fi reiterata, întrucît textul de lege declarat neconstitutional nu mai poate fi aplicat, rezulta ca reiterarea neconstitutionalitatii art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, prin sesizarea de fata, este lipsitã de obiect.
<>Legea nr. 1/1970 , prin art. 18, stabileşte la alin. 1 ca "impotriva sancţiunii disciplinare, cel sancţionat poate face plîngere, în scris, în termen de 15 zile de la comunicarea sancţiunii" şi la alin. 2 ca plîngerea "se soluţioneazã, în termen de 30 de zile, de cãtre:
a) persoana care ocupa funcţia ierarhica imediat superioarã celui care a aplicat sancţiunea;
b) organul colectiv de conducere, pentru sancţiunea aplicatã de conducãtorul unitãţii;
c) organul ierarhic imediat superior, pentru sancţiunea aplicatã de organul colectiv de conducere al unitãţii;
d) judecãtoriile, dacã sancţiunea consta în desfacerea disciplinarã a contractului de munca;". De asemenea, se prevede la alin. 3 ca hotãrîrile pronunţate sînt definitive.
Potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 excepţia de neconstituţionalitate nu poate privi decît o dispoziţie legalã de care depinde judecarea cauzei. Raportind aceasta prevedere legalã la conţinutul <>art. 18 din Legea nr. 1/1970 , rezulta ca în ceea ce priveşte litera d) a acestui articol, excepţia nu este pertinenta. Excepţia invocatã se întemeiazã pe încãlcarea principiului constituţional al liberului acces la justiţie, or, reglementarea de la lit. d) al <>art. 18 din Legea nr. 1/1970 priveşte tocmai posibilitatea adresarii instanţei judecãtoreşti, iar mãsura disciplinarã aplicatã contestatorului Cornea Constantin Florin, potrivit art. 18, era de competenta organului administrativ, cu excluderea jurisdicţiei instanţelor judecãtoreşti.
Pentru aceleaşi motive, nici alin. 1 şi 3 din art. 18 nu sînt relevante pentru judecarea cauzei, întrucît ele se referã la termenul în care mãsura disciplinarã poate fi atacatã, respectiv la caracterul definitiv al hotãrîrii date, aspecte ce nu privesc liberul acces la justiţie. În consecinta, Curtea urmeazã a se pronunţa numai asupra constituţionalitãţii prevederilor <>art. 18 alin. 2 lit. a), b) şi c) din Legea nr. 1/1970 .
Raportind dispoziţiile <>art. 18 alin. 2 lit. a), b) şi c) din Legea nr. 1/1970 la prevederile Constituţiei, se constata urmãtoarele:
1. Excluderea de la competenta instanţelor judecãtoreşti a contestaţiilor privind aplicarea unei sancţiuni disciplinare - alta decît desfacerea contractului individual de munca - este contrarã prevederilor art. 21 din Constituţie, potrivit cãrora orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor sale legitime, nici o lege neputind îngrãdi exerciţiul acestui drept.
2. Competenta exclusiva stabilitã prin art. 18 alin. 2 lit. a), b) şi c) este contrarã şi dispoziţiilor art. 125 din Constituţie, conform cãrora justiţia se realizeazã prin Curtea Suprema de Justiţie şi celelalte instanţe stabilite de lege.
3. Competenta organelor administrative nu poate fi asimilatã unei proceduri administrativ-jurisdicţionale, pentru ca nu oferã garanţia unei proceduri conforme prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia europeanã pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil, a cauzei sale de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege. Aceasta reglementare internationala privitoare la drepturile
omului are prioritate, în temeiul art. 20 alin. (2) din Constituţie, fata de reglementarea interna în discuţie.
Fata de cele arãtate şi vazind dispoziţiile art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 24 alin. (2) şi ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, invocatã de Cornea Constantin Florin în Dosarul nr. 1.432/R/1995 al Curţii de Apel Braşov, ca fiind lipsitã de obiect.
2. Admite excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18 alin. 2 lit. a), b) şi c) din Legea nr. 1/1970 , ridicatã de Cornea Constantin Florin în fata Curţii de Apel Braşov, în Dosarul nr. 1.432/R/1995, şi constata ca acestea sînt abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa publica din 11 septembrie 1996.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu
Magistrat-asistent,
Valer-Vasilie Bica
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
