Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 901 din 5 decembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 38 lit. a), art. 39 alin. (6) si ale art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 49 din 23 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 lit. a), art. 39 alin. (6) şi ale <>art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetãţenilor români în strãinãtate, excepţie ridicatã de Leontin Moldovan în Dosarul nr. 4.607/2006 al Tribunalului Hunedoara - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând cã asupra neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege Curtea s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 855/2006 , neexistând temeiuri pentru a fi modificatã jurisprudenţa în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 iunie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 4.607/2006, Tribunalul Hunedoara - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 lit. a), art 39 alin. (6) şi <>art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetãţenilor români în strãinãtate, excepţie ridicatã de Leontin Moldovan.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine urmãtoarele:
<>Art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 contravine prevederilor constituţionale ale art. 17, care consacrã protecţia de care se bucurã cetãţenii români aflaţi în strãinãtate, ale art. 25, care garanteazã dreptul la libera circulaţie, şi ale art. 53, care prevede posibilitatea restrângerii prin lege, în condiţii strict şi limitativ enumerate, a exerciţiului unor drepturi şi libertãţi. De asemenea, invocã nerespectarea art. 12 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi a art. 2 paragrafele 2 şi 3 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã libertatea de circulaţie şi permit restrângerea acesteia numai în situaţiile limitativ enumerate.
Textul de lege dispune restrângerea exerciţiului dreptului la libera circulaţie în strãinãtate a persoanelor care au fost returnate dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat, condiţie care nu se regãseşte, însã, printre cele limitativ prevãzute în art. 53 din Constituţie. Totodatã, dispoziţia criticatã nu are în vedere cã ingerinţa în dreptul resortisanţilor de a pãrãsi orice ţarã, inclusiv propria ţarã, şi de a se stabili în orice ţarã doresc nu poate avea decât caracter de excepţie, trebuie sã se justifice prin necesitatea ei într-o societate democraticã şi sã respecte principiul proporţionalitãţii. În plus, aceasta nu face referire la valorile sociale care se presupune a fi apãrate prin mãsura restrângerii, nu condiţioneazã instituirea restricţiei decât de returnarea prin acordul de readmisie, nu pretinde sã se verifice dacã returnarea a fost justificatã ori abuzivã sau dacã persoana este pretabilã sã atenteze la valorile a cãror apãrare se urmãreşte, lãsând loc, prin caracterul lor confuz şi imprecis, la diferite interpretãri şi chiar la abuzuri ori discriminãri. De asemenea, apreciazã cã textul de lege criticat nu este suficient de accesibil, previzibil şi precis, încât sã înlãture orice risc de arbitrariu.
În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile art. 39 alin. (6) din legea atacatã încalcã art. 1 alin. (5) din Legea fundamentalã, referitor la supremaţia Constituţiei şi a legilor, precum şi art. 23 alin. (11) din aceasta şi art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ambele texte instituind prezumţia de nevinovãţie. Potrivit textului de lege criticat, mãsura restrângerii exerciţiului dreptului la libera circulaţie se executã înainte de soluţionarea definitivã şi irevocabilã a cauzei, iar promovarea cãilor de atac nu suspendã executarea hotãrârii instanţei. Totodatã, dacã sentinţa tribunalului este casatã sau desfiinţatã, poate apãrea situaţia ca mãsura restrângerii sã fi fost nejustificatã în perioada exercitãrii apelului sau recursului. Prin urmare, este rãsturnatã prezumţia de nevinovãţie, instituţie care, potrivit practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului, nu se aplicã exclusiv domeniului penal, ci ori de câte ori fapta imputabilã unei persoane are o conotaţie penalã. Menţioneazã cã în literatura de specialitate se susţine teza potrivit cãreia prezumţia de nevinovãţie se aplicã şi în cazurile de fraudã fiscalã sau în materie de sancţiuni administrative, cum este limitarea dreptului la liberã circulaţie în strãinãtate.
Cu privire la neconstituţionalitatea <>art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 , se aratã cã aceste dispoziţii permit reclamantului sã cearã, iar instanţei de judecatã sã dispunã menţinerea restricţiei asupra exercitãrii dreptului la liberã circulaţie în strãinãtate pe o duratã de pânã la 3 ani, chiar dacã efectele suspendãrii administrative, dispuse în baza <>Ordonanţei Guvernului nr. 65/1997 , în prezent abrogatã, ar trebui sã înceteze prin expirare. Se încalcã astfel principiul neretroactivitãţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece se instituie o mãsurã nouã de limitare a exercitãrii dreptului la liberã circulaţie în strãinãtate, pentru fapte sãvârşite înainte de intrarea în vigoare a <>Legii nr. 248/2005 .
Tribunalul Hunedoara - Secţia civilã apreciazã cã prevederile art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (6) sunt constituţionale. În ceea ce priveşte art. 55 alin. (1) lit. c) considerã cã acestea contravin art. 15 alin. (2) din Constituţie, în mãsura în care dispun cã mãsurile prevãzute de <>Legea nr. 248/2005 se aplicã şi unor fapte petrecute înainte de intrarea în vigoare a acestei legi.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã excepţia ca neîntemeiatã. În acest sens aratã cã, potrivit art. 25 din Constituţie, condiţiile exercitãrii dreptului la liberã circulaţie se stabilesc prin lege, astfel cã ţine de opţiunea legiuitorului stabilirea condiţiilor în care cetãţenii români pot circula în strãinãtate. În ceea ce priveşte încãlcarea principiului prezumţiei de nevinovãţie, precizeazã cã, potrivit art. 23 alin. (11) din Constituţie, acest principiu este aplicabil exclusiv în situaţia sãvârşirii unei infracţiuni.
Cu privire la încãlcarea principiului neretroactivitãţii, aratã cã posibilitatea transformãrii în mãsuri de restrângere a dreptului la liberã circulaţie în strãinãtate priveşte mãsurile aflate în curs de executare care au fost dispuse deja în temeiul <>Ordonanţei Guvernului nr. 65/1997 .
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile art. 38 lit. a) şi <>art. 39 alin. (6) din Legea nr. 248/2005 sunt constituţionale.
În ce priveşte art. 55 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege, considerã cã aceste dispoziţii sunt neconstituţionale în raport cu art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece afecteazã mãsurile deja luate în temeiul <>Ordonanţei Guvernului nr. 65/1997 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 38 lit. a), art. 39 alin. (6) şi ale <>art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetãţenilor români în strãinãtate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 29 iulie 2005, având urmãtorul conţinut:
- Art. 38 lit. a): "Restrângerea exercitãrii dreptului la liberã circulaţie în strãinãtate a cetãţenilor români poate fi dispusã pentru o perioadã de cel mult 3 ani numai în condiţiile şi cu privire la urmãtoarele categorii de persoane:
a) cu privire la persoana care a fost returnatã dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat";
- Art. 39 alin. (6): "(6) Exercitarea cãilor de atac prevãzute la alin. (4) şi (5) nu suspendã executarea hotãrârii instanţei.";
- Art. 55 alin. (1) lit. c): "(1) Mãsurile de suspendare a dreptului de a folosi paşaportul, dispuse în temeiul <>art. 14 alin. (1) lit. a)-e) din Ordonanţa Guvernului nr. 65/1997 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi aflate în curs de executare la data intrãrii în vigoare a prezentei legi rãmân în vigoare sau, dupã caz, înceteazã dupã cum urmeazã:
[...]
c) cele dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) înceteazã de drept, cu excepţia celor dispuse cu privire la cetãţenii români returnaţi în baza acordurilor de readmisie încheiate de România cu alte state, care rãmân în vigoare pentru o perioadã de 6 luni, putând fi transformate, înainte de expirarea acestui termen, în mãsuri de restrângere a dreptului la liberã circulaţie în strãinãtate, în condiţiile prevãzute la art. 39 alin. (1) şi (3)-(8), precum şi, dupã caz, la art. 44 din prezenta lege, la solicitarea Inspectoratului General al Poliţiei de Frontierã sau, dupã caz, a Direcţiei Generale de Paşapoarte".
Autorul excepţiei considerã cã aceste texte de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la supremaţia Constituţiei şi a legilor, art. 15 alin. (2), privind principiul neretroactivitãţii legii civile, art. 17, referitor la protecţia de care se bucurã cetãţenii români aflaţi în strãinãtate, art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovãţie, art. 25, consacrat dreptului la libera circulaţie, şi art. 53, referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. De asemenea, invocã nerespectarea art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitor la prezumţia de nevinovãţie, a art. 2 paragrafele 2 şi 3 din Protocolul nr. 4 la Convenţie, precum şi a art. 12 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, texte prin care se consacrã libertatea de circulaţie şi condiţiile în care restrângerea acesteia este permisã.
Examinând excepţia, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Cu privire la articolul 38, Curtea reţine cã mãsura dispusã de textul de lege criticat se circumscrie situaţiilor expres şi limitativ prevãzute în art. 53 din Constituţie, respectiv apãrarea securitãţii naţionale şi a ordinii publice, având în vedere cã problema controlului migraţiei ilegale din România spre statele europene prezintã interes atât pe plan intern, cât şi extern. Pentru aceste considerente a fost elaboratã aceastã lege, care asigurã implementarea atât a prevederilor constituţionale, cât şi a art. 13 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, a art. 12 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi a art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
II. Cât priveşte dispoziţiile <>art. 39 alin. (6) din Legea nr. 248/2005 , potrivit cãrora exercitarea cãilor de atac ale apelului şi recursului nu suspendã executarea hotãrârii instanţei, Curtea constatã cã acestea nu contravin normelor constituţionale şi convenţionale referitoare la prezumţia de nevinovãţie. Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, adoptarea regulilor de procedurã, printre care şi cele privind termenele de exercitare şi soluţionare a cãilor de atac, precum şi posibilitatea suspendãrii executãrii unei hotãrâri judecãtoreşti pe perioada exercitãrii acestora, intrã în competenţa exclusivã de reglementare a legiuitorului, care, în funcţie de anumite situaţii specifice şi fãrã a aduce atingere drepturilor fundamentale, poate institui, pentru motive obiective şi raţionale, norme de procedurã diferite. Ca atare, imposibilitatea suspendãrii executãrii hotãrârii instanţei pe perioada exercitãrii cãilor de atac se justificã prin specificul de reglementare a legii, şi anume regimul liberei circulaţii a cetãţenilor români în strãinãtate, precum şi prin natura sancţiunilor corespunzãtoare.
III. Cu privire la neconstituţionalitatea art. 55 alin. (1) lit. c), în raport de art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea reţine cã textul criticat nu instituie o nouã mãsurã pentru o faptã sãvârşitã şi sancţionatã sub regimul legii vechi. Finalitatea mãsurilor dispuse de actul normativ abrogat şi noul act normativ este aceeaşi, deosebirea de reglementare fiind cã, în acest din urmã caz, autoritatea care o poate aplica este instanţa de judecatã, şi nu organul cu atribuţii în domeniul circulaţiei cetãţenilor români în strãinãtate, ceea ce îi conferã o notã de obiectivitate, eliminând, totodatã, posibilul comportament subiectiv în aprecieri din partea autoritãţilor administrative.
Totodatã, Curtea mai reţine cã <>art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 prevede cã solicitarea priveşte sancţiunile în curs de executare la data intrãrii în vigoare a legii şi care rãmân în vigoare pentru o perioadã de 6 luni cu privire la cetãţenii români returnaţi în baza acordurilor de readmisie încheiate de România cu alte state, ele putând fi transformate, înainte de expirarea acestui termen, în mãsuri de restrângere a dreptului la liberã circulaţie în strãinãtate, ceea ce demonstreazã fãrã echivoc caracterul neretroactiv al textului legal.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 lit. a), art. 39 alin. (6) şi ale <>art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetãţenilor români în strãinãtate, excepţie ridicatã de Leontin Moldovan în Dosarul nr. 4.607/2006 al Tribunalului Hunedoara - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 decembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
