Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Viorel Mihai Ciobanu - preşedinte
Mihai Constantinescu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent
Pe rol soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175 din Codul muncii, invocatã de contestatorul Munteanu Zeno-Virgil în Dosarul nr. 5.513/1994 al Judecãtoriei Oradea.
La apelul nominal au lipsit pãrţile.
Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Dosarul fiind în stare de judecata, preşedintele completului acorda cuvintul reprezentantului Ministerului Public.
Procurorul pune concluzii de admitere a exceptiei, întrucît prevederile art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii contravin prevederilor art. 21 şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie.
CURTEA,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin încheierea din 7 aprilie 1995, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 175 din Codul muncii, invocatã de cãtre Munteanu Zeno-Virgil în Dosarul nr. 5.513/1994 al Judecãtoriei Oradea.
În motivarea exceptiei se arata ca dispoziţiile articolului respectiv contravin prevederilor art. 21 şi 125 din Constituţie şi incalca, totodatã, principiul separaţiei puterilor în stat, situaţie în care sînt incidente prevederile art. 150 alin.(1) din Constituţie.
În opinia exprimatã, judecãtoria apreciazã ca nu este competenta sa soluţioneze o contestaţie impotriva unei sancţiuni disciplinare, cu excepţia desfacerii contractului de munca, iar art. 175 din Codul muncii nu este în contradictie cu prevederile constituţionale, "instanta neputindu-se substitui conducerii operative a unei organizaţii de orice tip".
În vederea soluţionãrii exceptiei de neconstituţionalitate, în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au cerut punctele de vedere ale Camerei Deputaţilor, Senatului şi Guvernului.
În punctul sau de vedere, Guvernul considera ca, pentru identitate de ratiune, temeiurile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 59/1994, prin care s-a constatat ca art. 175 alin. (1) lit. b) din Codul muncii contravine prevederilor Constituţiei, sînt aplicabile şi pentru "constatarea neconstitutionalitatii art. 175 în integralitatea acestuia". În acest sens, se arata ca art. 175 alin. (1) din Codul muncii releva intenţia evidenta a legiuitorului de a sustrage contestaţiile impotriva sancţiunilor disciplinare din competenta instanţelor judecãtoreşti, ceea ce "contravine dispoziţiilor art. 21 din Constituţie". De asemenea, Guvernul considera ca aceleaşi concluzii se impun şi în ce priveşte prevederile de la lit. c) şi d) ale alin. (1) din art. 175, referitoare la contestaţiile impotriva redistribuirii de personal, în legatura cu acordarea de trepte şi gradatii de salarizare, diminuãrii salariului tarifar pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, precum şi cu privire la acordarea de premii şi gratificatii, în toate aceste situaţii cetãţeanul fiind "obstaculat în dreptul sau de a se adresa justiţiei", ca urmare a competentei unei autoritãţi supraordonate, ceea ce nu poate oferi "garanţia unui proces echitabil, impartial şi independent de orice ingerinţe". Neconstituţionalitatea art. 175 din Codul muncii se considera ca rezulta şi din evocarea în acest articol a unor "entitãţi organizatorice specifice vechiului sistem centralizat - organul de conducere colectivã - şi care sînt incompatibile cu caracterul de economie de piata al economiei româneşti". În legatura cu posibilitatea de a se considera competenta organului administrativ ierarhic superior în cadrul unei proceduri administrativ-jurisdicţionale, specifice sistemului administraţiei publice, se arata ca o asemenea interpretare este contrarã principiului egalitãţii cetãţenilor în fata legii şi autoritãţilor publice, prevãzut în art. 16 din Constituţie, constituind o discriminare între salariaţii din administraţia publica şi ceilalţi salariaţi, în defavoarea salariaţilor din sectorul public, care ar fi obligaţi sa parcurga o faza prealabilã, administrativ-jurisdicţionalã, şi, chiar în cadrul acestora, între salariaţii Guvernului şi cei ai autoritãţilor administrative autonome, ce nu au un "organ administrativ ierarhic superior", şi salariaţii celorlalte autoritãţi publice.
Camerele Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor şi avînd în vedere dispoziţiile art. 175 din Codul muncii, raportate la Constituţie, precum şi prevederile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Constata ca, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 şi 3 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate, ţinînd seama şi de împrejurarea ca, în opinia sa, judecãtoria considera prevederile art. 175 din Codul muncii constituţionale şi deci aplicabile în cauza dedusã judecaţii.
Potrivit art. 175 alin. (1) din Codul muncii, sînt de competenta organului ierarhic superior sau a organului de conducere colectivã contestaţiile impotriva sancţiunilor disciplinare care, potrivit legii, nu au fost date în competenta judecãtoriei sau a altor organe [lit.a)] şi contestaţiile în legatura cu acordarea de trepte şi gradatii de salarizare, impotriva diminuãrii salariului tarifar pentru neîndeplinirea integrala a sarcinilor de serviciu, precum şi cu privire la acordarea premiilor şi a gratificatiilor [lit.d)].
În legatura cu prevederile art. 175 alin. (1) lit. b) şi c) din Codul muncii, este de menţionat ca prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 59/1994 şi, respectiv, nr. 66/1995 s-a constatat ca aceste dispoziţii sînt neconstituţionale, astfel încît, în prezent, pot fi supuse controlului constituţionalitãţii legii numai prevederile art. 175 alin. (1) lit. a) şi d). Încheierea de sesizare referindu-se la întreg art. 175 din Codul muncii, rezulta ca are în vedere toate aceste prevederi. Din conţinutul exceptiei reiese însã ca este contestatã numai constituţionalitatea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. a). Contestatorul Munteanu Zeno-Virgil a fost sancţionat disciplinar, cu avertisment, prin Decizia nr. 24/1994 a Inspectoratului de Poliţie Sanitarã şi Medicina Preventivã Bihor-Oradea, pentru motivul ca ar fi dat unele informaţii nereale Ministerului Sãnãtãţii şi ca ar fi avut o atitudine necorespunzãtoare fata de colegii de serviciu. De aceea, asa cum se precizeazã în excepţia invocatã: "În cauza de fata intereseazã dispoziţia de la lit. a)". Avînd în vedere ca instanta nu poate largi conţinutul exceptiei, cît timp aceasta nu a fost ridicatã din oficiu, ci de cãtre contestator, cu atît mai mult cu cît judecãtorul a qua considera ca prevederea legalã în discuţie este constituţionalã, şi ţinînd seama de dispoziţiile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cãrora obiectul exceptiei îl poate forma numai o prevedere "dintr-o lege sau ordonanta, de care depinde judecarea cauzei", rezulta ca în cadrul exceptiei de fata jurisdicţia Curţii se poate exercita exclusiv cu privire la art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii.
Pe fond, asa cum s-s statuat prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 59/1994 şi nr. 66/1995, excluderea de la competenta instanţelor judecãtoreşti a contestaţiilor referitoare la desfacerea contractului de munca a unor categorii de salariaţi sau impotriva redistribuirii de personal facuta cu prilejul reducerii personalului din administraţie sau din producţie este contrarã prevederilor art. 21 din Constituţie, potrivit cãrora orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime, nici o lege neputind îngrãdi exerciţiul acestui drept. Aceeaşi contradictie exista, evident, şi dacã contestaţia priveşte aplicarea unei sancţiuni disciplinare, iar competenta de soluţionare aparţine exclusiv - asa cum prevede art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii - unui organ de conducere administrativã. De asemenea, aceasta competenta exclusiva este contrarã şi dispoziţiilor art. 125 din Constituţie, conform cãrora justiţia se realizeazã prin Curtea Suprema de Justiţie şi celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege.
Totodatã, prevederile art. 175 alin. (1) lit. a) creeazã o discriminare între salariaţii angajaţi la organizaţii sau autoritãţi publice ce se afla în subordinea unui organ ierarhic superior şi cei care sînt angajaţi la organizaţii sau autoritãţi publice ce nu se afla în subordinea unui asemenea organ, cum ar fi salariaţii Guvernului sau ai autoritãţilor administrative autonome. O asemenea discriminare este însã contrarã prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice. Competenta organului administrativ nu poate avea semnificatia unei proceduri administrativ-jurisdicţionale, întrucît nu oferã garanţia unei proceduri conforme prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege. Prioritatea acestor reglementãri internaţionale privitoare la drepturile omului fata de reglementãrile interne, adicã, în speta, ale art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, este impusa de dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Constituţie.
Întrucît Codul muncii, deşi anterior Constituţiei, a fost modificat expres, dupã adoptarea acesteia, prin Legea nr. 104/1992, în caz de contradictie cu dispoziţie constituţionalã nu se pune problema aplicãrii art. 150 alin. (1) al legii fundamentale, asa cum se susţine prin excepţia invocatã, ci a neconstitutionalitatii prevederii respective. În acest sens s-a statuat şi prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 59/1994 şi nr. 66/1995.
Asa fiind, urmeazã a se constata ca dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii sînt neconstituţionale. În consecinta, soluţionarea contestaţiilor privind aplicarea unei sancţiuni disciplinare este de competenta instanţelor judecãtoreşti.
Fata de cele arãtate, în temeiul art. 16, art. 21, art. 125 şi art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 24 şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate invocatã de cãtre Munteanu Zeno-Virgil în Dosarul nr. 5.513/1994 al Judecãtoriei Oradea şi constata ca prevederile art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii sînt neconstituţionale.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa publica din 4 octombrie 1995.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu
Magistrat-asistent,
Constantin Burada
--------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
