Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 90 din 4 martie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 220 din 2 aprilie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 alin. (1) din Legea nr. 142/1998 , excepţie ridicatã de Demeter Janos şi Kiss Eniko în Dosarul nr. 170/2002, precum şi de Silviu Ioachim şi Mate Katalin în Dosarul nr. 186/2002, ambele dosare aflate pe rolul Curţii de Conturi - Secţia jurisdicţionalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 316C/2002 la Dosarul nr. 310C/2002, având în vedere ca obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în cele doua dosare este identic.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întrunite condiţiile conexarii. În consecinta, în temeiul art. 164 din Codul de procedura civilã şi al <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea dispune conexarea dosarelor anterior menţionate, pentru o mai buna administrare a justiţiei.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, arãtând ca nu sunt îndeplinite condiţiile stabilite de <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, care prevede ca sesizarea Curţii Constituţionale este de competenta exclusiva a instanţelor judecãtoreşti. Întrucât Curtea de Conturi nu se circumscrie notiunii de instanta judecãtoreascã, se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, retine urmãtoarele:
Prin încheierile din 11 iunie 2002 şi 13 iunie 2002, pronunţate în dosarele nr. 170/2002 şi nr. 186/2002, Curtea de Conturi - Secţia jurisdicţionalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 alin. (1) din Legea nr. 142/1998 , excepţie ridicatã de Demeter Janos şi Kiss Eniko, respectiv de Silviu Ioachim şi Mate Katalin.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca sunt incalcate prevederile constituţionale invocate, întrucât acordarea tichetelor de masa este condiţionatã de existenta contractului individual de munca. Se arata ca functionarii publici, care, în baza <>Legii nr. 188/1999 , nu mai sunt "în relaţii de munca" cu angajatorul, ci "în relaţii de serviciu", nu mai au contracte de munca cu autoritatea sau instituţia publica unde îşi desfãşoarã activitatea, acestea fiind înlocuite de ordinul sau dispoziţia de numire în funcţie. Deosebirile existente între raportul de munca reglementat de dreptul muncii şi raportul de serviciu consacrat de statutul funcţionarilor publici nu sunt de natura a conduce la restrangerea unor drepturi, cum sunt cele privind tichetele de masa, sau la crearea vreunei discriminãri între functionarii publici şi salariaţii care nu au aceasta calitate, dar care lucreazã la aceeaşi instituţie pe baza unui contract de munca.
Curtea de Conturi, în punctul sau de vedere, luând în considerare jurisprudenta Curţii Constituţionale în materia competentei de sesizare a sa cu excepţia de neconstituţionalitate, arata urmãtoarele:
Potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie, care prevede ca, în condiţiile legii, Curtea de Conturi exercita şi atribuţii jurisdicţionale, activitatea instanţelor acestei autoritãţi are sorginte constituţionalã. Sub acest aspect, instanţele Curţii de Conturi sunt instanţe speciale, care au o competenta aparte în materie de judecata, "competenta atrasa de natura relaţiilor speciale pe care le judeca ori de segmentul realitãţii sociale pe care legea îl atribuie spre a fi reglementat prin hotãrâri judecãtoreşti". Aceasta împrejurare nu ar trebui sa ducã la concluzia ca, prin sfera specialã a relaţiilor sociale sau a subiectilor supuşi jurisdicţiei Curţii de Conturi, activitatea desfasurata de aceasta ar ieşi din sfera activitãţii instanţelor judecãtoreşti şi ar deveni o activitate administrativ-jurisdicţionalã. Cuprinderea instanţelor de judecata ale Curţii în cadrul acestei instituţii a fost conceputã de legiuitor ca o modalitate de a asigura o infaptuire rapida şi eficienta a justiţiei financiare, iar nu pentru a determina o ingerinta a administrativului în activitatea acestor instanţe. De altfel, activitatea jurisdicţionalã este infaptuita de judecãtori financiari care sunt numiţi de Preşedintele României şi care sunt independenţi şi inamovibili pe durata exercitãrii mandatului lor.
Pe de alta parte, instanţele Curţii de Conturi fiind abilitate sa judece cauze civile din domeniul determinat de lege, sunt ţinute sa aplice principiile fundamentale ale procesului civil specifice instanţelor de drept comun, cu aplicarea normelor cuprinse în Codul de procedura civilã.
Prin urmare, "modul de organizare şi funcţionare, precum şi procedura de judecata a instanţelor Curţii asigura o totalã şi sigura independenta a acestora în înfãptuirea justiţiei, legea fiind unicul temei în baza cãruia se înfãptuieşte aceasta justiţie". În conformitate cu <>Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, instanţele acestei Curţi sunt instanţe judecãtoreşti speciale, care, având o competenta specifica, judeca în aceleaşi condiţii şi dupã aceleaşi reguli de procedura ca şi instanţele de drept comun şi îşi desfãşoarã activitatea sub controlul Curţii Supreme de Justiţie.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 alin. (1) din Legea nr. 142/1998 , Curtea de Conturi apreciazã ca fiind intemeiata critica, întrucât se creeazã discriminãri între functionarii publici şi celelalte persoane care îşi desfãşoarã activitatea în baza unui contract individual de munca.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.
Guvernul arata ca excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila, întrucât competenta de a sesiza Curtea Constituţionalã nu o au decât instanţele judecãtoreşti prevãzute de lege, în mod expres şi limitativ, iar nu şi alte organe de jurisdicţie. Se invoca în acest sens Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. II/1995 prin care s-a statuat ca instanţele Curţii de Conturi nu pot sesiza Curtea Constituţionalã cu excepţii de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului arata ca dreptul la acordarea alocaţiei de hrana nu constituie un drept fundamental, ci un drept subiectiv a cãrui exercitare este condiţionatã de existenta unui contract individual de munca, precum şi de posibilitatea angajatorului de a suporta integral costurile tichetelor de masa. Prin urmare, nu se poate retine nici existenta restrângerii unor drepturi fundamentale, cu atât mai mult cu cat regimul juridic aplicabil raportului de munca este diferit de cel aplicabil raportului de serviciu.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 1 alin. (1) din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 13 iulie 1998, text de lege care are urmãtorul conţinut:
- Art. 1 alin. (1): "Salariaţii din cadrul societãţilor comerciale, regiilor autonome şi din sectorul bugetar, precum şi din cadrul unitãţilor cooperatiste şi al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadreazã personal prin încheierea unui contract individual de munca, denumite în continuare angajator, pot primi o alocatie individualã de hrana, acordatã sub forma tichetelor de masa, suportatã integral pe costuri de angajator."
Textele constituţionale invocate de autorii exceptiei ca fiind incalcate au urmãtoarea redactare:
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constata ca, potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, este competenta sa hotãrascã asupra "excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor". În aplicarea acestei dispoziţii constituţionale, conform <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei". Prin urmare, atât Constituţia, cat şi legea de organizare şi funcţionare a instanţei constituţionale stabilesc competenta exclusiva a instanţelor judecãtoreşti de a sesiza Curtea Constituţionalã cu excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în fata lor. Prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. II din 15 februarie 1995 privind înţelesul notiunii de "instanta judecãtoreascã" în cadrul controlului de constitutionalitate "a posteriori", publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 13 martie 1995, Curtea a statuat ca instanţele judecãtoreşti sunt stabilite, în baza <>art. 125 alin. (1) din Constituţie, de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã şi de <>Legea nr. 54/1993 pentru organizarea instanţelor şi parchetelor militare. Astfel, art. 125 alin. (1) din Constituţie, care are ca titlu "Instanţele judecãtoreşti", dispune ca "Justiţia se realizeazã prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege". Cu acel prilej Curtea a reţinut ca "textul constituţional se referã la instanţe judecãtoreşti, care sunt expres şi limitativ stabilite de lege, şi deci nu este posibil ca sfera lor sa fie extinsã prin analogie. Faptul ca instanţele Curţii de Conturi nu sunt instanţe judecãtoreşti rezulta şi din împrejurarea ca art. 139 din Constituţie, care se referã la Curtea de Conturi, nu este înscris în capitolul VI al titlului III <<Autoritatea judecãtoreascã>>. Pe de alta parte, aceste instanţe nu infaptuiesc justiţia, deoarece art. 139 alin. (1) prevede doar ca, în condiţiile legii, Curtea de Conturi exercita şi atribuţii jurisdicţionale".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 alin. (1) din Legea nr. 142/1998 , excepţie ridicatã de Demeter Janos şi Kiss Eniko în Dosarul nr. 170/2002, precum şi de Silviu Ioachim şi Mate Katalin în Dosarul nr. 186/2002, ambele dosare aflate pe rolul Curţii de Conturi - Secţia jurisdicţionalã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 4 martie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
