Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 90 din 27 ianuarie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 209 alin. 4^1 din Codul de procedura penala    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 90 din 27 ianuarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 209 alin. 4^1 din Codul de procedura penala

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 148 din 1 martie 2011

    Ion Predescu - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. 4^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Maricel Mustafa Hadîr în Dosarul nr. 6.389/231/2009 al Tribunalului Vrancea - Secţia penalã.
    La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionaliate ca neîntemeiatã.

                                    CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 3 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 6.389/231/2009, Tribunalul Vrancea - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 209 alin. 4^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Maricel Mustafa Hadîr în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unui apel în materie penalã.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 124 alin. (2) referitoare la egalitatea, unicitatea şi imparţialitatea justiţiei şi ale art. 132 referitoare la Statutul procurorilor, deoarece controlul ierarhic presupune doar posibilitatea procurorului de la parchetul ierarhic superior de a verifica şi controla actele înfãptuite de procurorul ierarhic inferior, eventual de a infirma actele acestuia, dar în niciun caz nu trebuie admisã posibilitatea substituirii procurorului ierarhic inferior de cãtre procurorul ierarhic superior.
    Tribunalul Vrancea - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
    Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 209 alin. 4^1 cu denumirea marginalã Competenţa procurorului în faza urmãririi din Codul de procedurã penalã, care, dupã pronunţarea <>Deciziei de admitere a Curţii Constituţionale nr. 1.058 din 14 noiembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 810 din 28 noiembrie 2007, au urmãtorul conţinut: "Procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot prelua, în vederea efectuãrii urmãririi penale, cauze de competenţa parchetelor ierarhic inferioare, prin dispoziţia conducãtorului parchetului ierarhic superior [...]."
    Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 124 alin. (2) referitoare la egalitatea, unicitatea şi imparţialitatea justiţiei şi ale art. 132 referitoare la Statutul procurorilor.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate dispun cu privire la posibilitatea procurorului ierarhic superior de a prelua cauze de competenţa procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic inferioare.
    Prin urmare, textul legal criticat nu numai cã nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 132 din Constituţie, dar le şi garanteazã. Astfel, potrivit art. 132 alin. (1) din Constituţia României, "Procurorii îşi desfãşoarã activitatea potrivit principiului legalitãţii, al imparţialitãţii şi al controlului ierarhic [...]".
    Dintre aceste 3 principii pe care se întemeiazã activitatea procurorilor, principiul imparţialitãţii, aplicabil şi judecãtorilor prin natura activitãţii de jurisdicţie exercitate de aceştia, decurge din apartenenţa procurorilor la autoritatea judecãtoreascã şi din rolul Ministerului Public, stabilit prin art. 131 alin. (1) din Constituţie, de a reprezenta, în activitatea judiciarã, interesele generale ale societãţii.
    Principiul legalitãţii este, în sensul atribuit de Legea fundamentalã, specific activitãţii procurorilor, care, în virtutea acestuia, au obligaţia de a-şi îndeplini atribuţiile numai în conformitate cu dispoziţiile legii, fãrã posibilitatea de a acţiona întemeindu-se pe criterii de oportunitate, fie în adoptarea unor mãsuri, fie în alegerea procedurilor.
    Ca o garanţie a respectãrii de cãtre procurori a acestor principii în activitatea lor, Constituţia a consacrat şi principiul unitãţii de acţiune a membrilor Ministerului Public, sub forma controlului ierarhic.
    Aşa fiind, în virtutea statutului procurorilor consacrat de Constituţie, controlul ierarhic în activitatea procurorilor presupune eo ipso posibilitatea efectuãrii actelor şi lucrãrilor de cãtre însuşi procurorul ierarhic superior, care controleazã activitatea procurorilor din subordinea sa. Ca urmare, dispoziţia legalã ce formeazã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu contravine art. 132 din Constituţie şi nici unei alte norme consacrate prin Legea fundamentalã, ci constituie o regulã de procedurã, pe care legiuitorul are libertatea sã o adopte, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituţie. Prevederile legale criticate nu aduc atingere temeiului constituţional invocat, ci, dimpotrivã, dezvoltã principiul controlului ierarhic în activitatea procurorilor, reprezentând totodatã o garanţie a respectãrii dispoziţiilor constituţionale prin eficientizarea activitãţii de urmãrire penalã.
    De asemenea, prevederile legale criticate se aplicã tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale criticate, legiuitorul instituind criterii obiective, clare şi precise cu privire la incidenţa textului. Acestea au, de asemenea, menirea de a garanta, în condiţii de egalitate şi imparţialitate, dreptul la un proces echitabil.
    De altfel, prin <>Decizia nr. 1.058 din 14 noiembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 810 din 28 noiembrie 2007, Curtea Constituţionalã a admis excepţia de neconstituţionalitate, statuând cã este neconstituţionalã, încãlcând în mod vãdit prevederile art. 132 alin. (1) din Constituţie, restrângerea posibilitãţii procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic superioare de a prelua în vederea efectuãrii urmãririi penale, numai în anumite situaţii strict şi limitativ prevãzute de lege, cauze de competenţa parchetelor ierarhic inferioare, realizatã prin dispoziţiile art. 209 alin. 4^1 lit. a), b), c) şi d) din Codul de procedurã penalã.

    Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:
    Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. 4^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Maricel Mustafa Hadîr în Dosarul nr. 6.389/231/2009 al Tribunalului Vrancea - Secţia penalã.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 ianuarie 2011.


                                  PREŞEDINTE,
                                  ION PREDESCU

                              Magistrat-asistent,
                            Afrodita Laura Tutunaru

                                     -----
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016