Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 90 din 10 februarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. 1 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 245 din 24 martie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Dana Titian - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, excepţie ridicatã de Gabriel Hulea în Dosarul nr. 4.089/2004 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia civilã.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, Gabriel Hulea, personal şi asistat de avocat Elena Bãbuşanu, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã. Astfel, aratã cã principiul egalitãţii nu trebuie interpretat în sensul uniformitãţii, aşa încât, atunci când situaţiile sunt obiectiv diferite, cum este cazul în speţã, se justificã aplicarea unui tratament juridic diferit.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 noiembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 4.089/2004, Curtea de Apel Bacãu - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, excepţie ridicatã de Gabriel Hulea cu prilejul soluţionãrii recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 17 din 16 ianuarie 2004, pronunţatã de Tribunalul Bacãu în Dosarul nr. 8.304/2003.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile <>art. 15 din Legea nr. 80/1995 contravin principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, întrucât au un caracter discriminatoriu. În acest sens aratã cã, în mod contrar reglementãrilor generale privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, textul de lege criticat permite acordarea concediului plãtit pentru creşterea copilului pânã la vârsta de doi ani numai femeilor cadre militare active. Aşa fiind, spre deosebire de toate celelalte categorii de salariaţi, cadrele militare active bãrbaţi nu pot beneficia de acest drept şi, în consecinţã, ei sunt discriminaţi atât în raport cu persoanele civile, cât şi cu femeile cadre militare active.
Curtea de Apel Bacãu - Secţia civilã apreciazã cã dispoziţiile <>art. 15 din Legea nr. 80/1995 , care privesc acordarea concediului pentru îngrijirea copilului, sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciazã cã textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor legale criticate. Astfel, în opinia sa, "stabilirea concediilor, în mod diferit, pentru persoanele - cadre militare active - faţã de cele care nu au acest statut, nu este generatã de presupuse discriminãri între cetãţeni pe criterii arbitrare, ci se datoreazã specificului activitãţii militarilor, care impune acestei categorii profesionale anumite obligaţii şi interdicţii". Aşa fiind, diferenţierea între regimul juridic al asigurãrilor sociale aplicabil cadrelor militare active, faţã de cel stabilit pentru asiguraţii care nu fac parte din aceastã categorie, se justificã în mod obiectiv şi rezonabil. În plus, aminteşte cã formele de asigurãri sociale publice sau private sunt, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituţie, prevãzute de lege. În fine, considerã cã, în realitate, prin excepţia ridicatã, se solicitã extinderea dispoziţiilor legale criticate şi la alte situaţii neprevãzute în textul <>art. 15 din Legea nr. 80/1995 , dar reglementate de <>Legea nr. 19/2000 , ceea ce excedeazã însã competenţa Curţii Constituţionale.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã. În acest sens, aratã cã textul de lege criticat este în contradicţie cu dispoziţiile <>Legii nr. 19/2000 , care prevãd cã asiguraţii sistemului public de pensii au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav, iar de aceastã indemnizaţie beneficiazã, opţional, unul dintre pãrinţi, dacã solicitantul îndeplineşte condiţiile de stagiu de cotizare prevãzute de lege. În acelaşi timp, observã cã, potrivit prevederilor <>art. 15 din Legea nr. 80/1995 , dreptul la concediu pentru îngrijirea copilului se acordã pe baza dispoziţiilor legale aplicabile pe plan naţional, astfel cã, în opinia sa, principiul specialia generalibus derogant nu este aplicabil dispoziţiilor criticate ca neconstituţionale. În sfârşit, în virtutea <>art. 198 din Legea nr. 19/2000 , la data intrãrii în vigoare a acestei legi, orice dispoziţie contrarã prevederilor sale se abrogã. În consecinţã, considerã cã <>art. 15 alin. 1 din Legea nr. 80/1995 , care contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, nu mai este în vigoare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 15 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii potrivit cãrora: "Femeile, cadre militare în activitate, au dreptul la concediu de maternitate şi la concediu pentru îngrijirea copilului, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului apãrãrii naţionale, pe baza dispoziţiilor legale aplicabile pe plan naţional.
De asemenea, femeile, cadre militare în activitate, beneficiazã de pauze pentru alimentarea şi îngrijirea copilului, precum şi de alte drepturi prevãzute de lege pentru femeile salariate din administraţia publicã."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege, autorii excepţiei invocã încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, deşi autorul acesteia a atacat <>art. 15 din Legea nr. 80/1995 în întregul sãu, în realitate, critica sa se îndreaptã doar împotriva dispoziţiilor primului alineat al acestui articol, dispoziţii ce reglementeazã acordarea concediului pentru îngrijirea copilului. În consecinţã, Curtea urmeazã sã examineze doar conformitatea prevederilor <>art. 15 alin. 1 din Legea nr. 80/1995 cu prevederile constituţionale invocate.
Astfel, dispoziţiile art. 47 alin. (2) teza întâi din Constituţie consacrã dreptul la pensie, la concediu de maternitate plãtit, la asistenţã medicalã în unitãţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurãri sociale publice sau private, prevãzute de lege.
Dreptul la concediu pentru îngrijirea copilului, drept a cãrui reglementare este supusã controlului de constituţionalitate, reprezintã una dintre formele de asigurãri sociale la care se referã textul constituţional mai sus amintit.
Reglementarea acestui drept, inclusiv a condiţiilor de exercitare, s-a realizat prin <>Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, lege-cadru în materie. Astfel, prin conţinutul art. 121 şi 122 din aceastã lege, dreptul la concediu şi la indemnizaţia pentru creşterea copilului şi pentru îngrijirea copilului bolnav este consacrat pentru toate categoriile de asiguraţi în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, fãrã nici o distincţie între diferitele categorii de asiguraţi.
Bineînţeles, legiuitorul este liber sã instituie dispoziţii derogatorii de la reglementãrile generale instituite prin legea-cadru, în privinţa anumitor condiţii şi criterii de acordare a unor drepturi de asigurãri sociale ori în privinţa cuantumului şi a modului de calcul ale acestora. Cu toate acestea, Curtea considerã cã eliminarea completã a unor categorii de persoane de la beneficiul unei forme de asigurare prevãzut de lege pentru toate categoriile de asiguraţi nu se poate realiza fãrã a fi încãlcat principiul constituţional al egalitãţii în drepturi. Aceastã soluţie vizeazã şi dreptul de opţiune al pãrinţilor în ceea ce priveşte acordarea concediului pentru îngrijirea copilului şi a indemnizaţiei aferente.
În ceea ce priveşte cadrele militare în activitate, Curtea observã cã, într-adevãr, sub aspectul condiţiilor de încadrare, al atribuţiilor, al drepturilor, al incompatibilitãţilor şi al interdicţiilor, acestea se aflã într-o situaţie diferitã faţã de celelalte categorii de salariaţi. Cu toate acestea, în calitate de asiguraţi, cadrele militare în activitate nu se deosebesc de celelalte categorii de asiguraţi, astfel cã instituirea unui tratament juridic diferenţiat, care îi priveazã pe aceştia de beneficiul unei forme de asigurare socialã prevãzute de lege pentru toate persoanele asigurate apare ca fiind discriminatorie.
Având în vedere cã dreptul la concediu pentru îngrijirea copilului este acordat, potrivit textului de lege criticat, doar femeilor cadre militare în activitate, cu excluderea celuilalt pãrinte, tot cadru militar, Curtea apreciazã cã <>art. 15 alin. 1 din Legea nr. 80/1995 trebuie analizat şi din prisma egalitãţii de tratament juridic pe care statul nostru trebuie sã o asigure între femei şi bãrbaţi. În acest sens, apare ca relevantã soluţia pronunţatã de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în cauza Schuler-Zgraggen contra Elveţiei (1993), când s-a statuat cã egalitatea sexelor este un scop important al statelor membre ale Consiliului Europei şi numai considerente foarte puternice pot conduce la aprecierea cã instituirea unui tratament diferenţiat este compatibilã cu Convenţia. Mai mult, Curtea de la Strasbourg a subliniat necesitatea unei justificãri obiective şi raţionale în instituirea unui astfel de tratament.
Curtea Constituţionalã apreciazã cã, în cazul textului de lege supus controlului de constituţionalitate, considerentele avute în vedere de legiuitor nu pot fi considerate ca fiind îndeajuns de puternice pentru a justifica, în mod obiectiv şi raţional, instituirea unui tratament diferenţiat între femeile şi bãrbaţii, cadre militare în activitate, cu prilejul acordãrii concediului pentru îngrijirea copilului. Aceasta, cu atât mai mult cu cât ambele categorii de persoane au acelaşi statut profesional, ceea ce conduce la concluzia cã singura justificare a diferenţei de tratament se întemeiazã pe diferenţa de sex.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Gabriel Hulea în Dosarul nr. 4.089/2004 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia civilã şi constatã cã dispoziţiile <>art. 15 alin. 1 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Decizia se comunicã celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa din data de 10 februarie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
________________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
