Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE Nr. 9 din 24 ianuarie 1995  privitoare la constitutionalitatea Legii pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 18/1994 emisa in baza Legii nr. 4/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante si autorizarea contractarii si garantarii unor credite externe    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE Nr. 9 din 24 ianuarie 1995 privitoare la constitutionalitatea Legii pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 18/1994 emisa in baza Legii nr. 4/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante si autorizarea contractarii si garantarii unor credite externe

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL Nr. 27 din 7 februarie 1995
Curtea Constituţionalã a fost sesizatã, la data de 29 decembrie 1994, de cãtre 50 de deputaţi, respectiv domnii: Ion Diaconescu, Razvan Dobrescu, Petre Dugulescu, Costel Paunescu, Radu Livezeanu, Vasile Gheorghe Victor Pop, Viorel Pavel, Gheorghe Comanescu, Vasile Lupu, Barbu Pitigoi, George Stanescu, Ion Ratiu, Mircea Ioan Popa, Constantin Ionescu, Mihail Nica, Ion Berciu, doamna Smaranda Dobrescu, domnii : Mihail Bucur, Ion Comita, Ion Dinu, Doru-Mihai Dobrescu, Ion Hui, Liviu Neculai Marcu, Ion Strachinaru, Ioan Victor Pica, Valentin Vasilescu, Sergiu George Rizescu, Francisc Baranyi, Horia Radu Pascu, Emilian Bratu, Jolt Zoltan Fekete, Dumitru Ifrim, Constantin Şerban Rãdulescu Zonner, Mircea Ciumara, Otto-Ernest Weber, Aurelian Paul Alecu, Valentin Argeseanu, Vasile Popovici, Teodor Vintilescu, Alexandru Simionovici, Gavril Dejeu, Sorin Victor Lipsa, Petre Roman, Gabriel Tepelea, Ferenc Asztalos, Ioan Muresan, doamna Paula-Maria Ivanescu, domnii : Victor Bostinaru, Cristian Rãdulescu şi Ilie Ştefan asupra neconstitutionalitatii Legii pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994, emisã în baza Legii nr. 4/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi autorizarea contractãrii şi garantarii unor credite externe.
În sesizare se arata ca Legea pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 este neconstitutionala, deoarece ordonanta a fost emisã de Guvern cu încãlcarea prevederilor legii de abilitare - Legea nr. 4/1994 - şi, pe cale de consecinta, a limitelor constituţionale în cadrul cãrora Guvernul putea emite ordonanţe, pentru urmãtoarele motive:
- prin art. 1 lit. n) din Legea nr. 4/1994, pe baza cãreia a fost emisã ordonanta, Guvernul a fost investit numai cu dreptul de a majorã între 50.000 şi 1.000.000 lei limitele amenzilor pentru contravenţiile din componenta sa de reglementare;
- cu încãlcarea acestor prevederi, prin Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, Guvernul "a schimbat sistemul de stabilire a amenzilor, inlocuind amenzile fixe cu amenzi procentuale", ceea ce este considerat ca fiind nelegal, deoarece "legea de abilitare nu permitea schimbarea sistemului de stabilire a amenzilor, din sume fixe în sume procentuale" şi neconstitutional, întrucît "Guvernul nu a respectat art. 114 alin. (1) şi (2) din Constituţie, care îl obliga sa nu depãşeascã limitele stabilite prin legea de abilitare".
În afarã acestor argumente de interpretare a dispoziţiilor legii de abilitare şi a prevederilor constituţionale referitoare la limitele în cadrul cãrora Guvernul putea emite ordonanta, în sesizare se invoca şi anumite consecinţe ale sistemului de amenzi instituit de Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, şi anume faptul ca astfel amenda aplicatã este mult mai mare decît limitele prevãzute de art. 1 lit. n) din legea de abilitare pentru modificarea competentei de reglementare a Guvernului în domeniul contraventional şi, potrivit noii reglementãri, exista posibilitatea ca amenzile pe care le-a instituit sa fie suportate de cãtre agenţi economici "de buna-credinţa", cum ar fi în cazul în care clientul extern refuza plata preţului.
În conformitate cu prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizarea a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, spre a-şi prezenta punctele de vedere.
Potrivit punctului de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, ce face obiectul de aprobare, cu a carei neconstituţionalitate a fost sesizatã Curtea Constituţionalã, a urmãrit modificarea art. 7 din Legea nr. 76/1992 privind mãsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acţiunea de compensare, regimul plãţilor agenţilor economici, prevenirea incapacitãţii de plata şi a blocajului financiar. În ce priveşte temeiul legal al ordonanţei, se precizeazã ca el este dat de prevederile art. 1 lit. b) din Legea nr. 4/1994, potrivit cãrora domeniul de abilitare priveşte "întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici" şi nu de prevederile art. 1 lit. n) al acestei legi, asa cum se susţine în sesizare, care se referã exclusiv la modificarea limitei amenzilor, care, potrivit Legii nr. 32/1968, sunt în competenta de reglementare a Guvernului. În acest sens se arata ca prin art. IV al ordonanţei s-a urmãrit consolidarea regimului valutar în vigoare şi întãrirea disciplinei financiare referitoare la disponibilitãţile din conturile valutare, stabilindu-se, prin alte mãsuri, sancţiunile contravenţionale pentru nerepatrierea în termen a sumelor în valuta. De aceea instituirea acestor sancţiuni contravenţionale nu are nici o legatura cu majoritatea limitelor amenzilor pentru contravenţiile din competenta de reglementare a Guvernului, potrivit art. 1 lit. n) din legea de abilitare, astfel încît obiecţia de neconstituţionalitate este nefondata.
În punctul de vedere al Guvernului se susţine ca mãsurile contravenţionale instituite prin Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 se includ organic în ansamblul dispoziţiilor reglementate de aceasta ordonanta, în temeiul abilitarii acordate pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici prin art. 1 lit. b) din Legea nr. 4/1994, sancţiunea contravenţionalã constituind garanţia îndeplinirii obligaţiei de repatriere a valutei. De aceea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994, emisã în temeiul art. 1 lit. b) din Legea nr. 4/1994, nu-i sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 12/1994, emisã în temeiul art. 1 lit. n) al acestei legi, prin care Guvernul a fost abilitat sa mãreascã limita amenzilor din competenta sa de reglementare prevãzutã de Legea nr. 32/1968. În ce priveşte schimbarea sistemului de aplicare a amenzilor, se arata ca el nu este contrar unei prevederi constituţionale şi, deşi promoveazã "o tehnica legislativã mai puţin cunoscutã", nu este nelegal cît timp a fost instituit printr-un act normativ ce are "forta juridicã a legii", este adecvat scopului urmãrit şi a fost folosit şi cu alte prilejuri, cum este art. 50 lit. c) din Legea nr. 33/1991. În legatura cu aspectele practice menţionate în sesizare, se considera ca ele privesc aplicarea legii şi nu constituţionalitatea ei. În concluzie, Guvernul apreciazã ca legea de aprobare a Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 nu este neconstitutionala şi ca soluţia pe care o consacra este utilizata şi de alte tari aflate într-o perioada de tranzitie, avînd în vedere importanta repatrierii valutei pentru stabilizarea macroeconomica şi valutarã a tarii.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
avînd în vedere sesizarea grupului de deputaţi, punctele de vedere exprimate de cãtre preşedintele Camerei Deputaţilor şi de cãtre Guvern, raportul judecãtorului-raportor, precum şi concordanta textelor legale ce fac obiectul sesizãrii cu dispoziţiile constituţionale, retine urmãtoarele:
În temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţionalã constata ca este competenta sa soluţioneze sesizarea, care s-a înaintat cu respectarea prevederilor art. 144 lit. a) din Constituţie şi ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
În sesizare se considera ca, întrucît prin art. 1 lit. n) din Legea nr. 4/1994 Guvernul a fost abilitat sa modifice Legea nr. 32/1968 în ce priveşte majorarea limitelor pentru contravenţiile din competenta sa de reglementare, prin modificarea acestor limite între 50.000 şi 1.000.000 lei, Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, ce face obiectul legii de aprobare, este neconstitutionala, ca şi legea însãşi, deoarece a instituit contravenţii ce depãşesc aceste limite şi a modificat sistemul de amenzi, din sume fixe în sume procentuale.
În temeiul art. 1 lit. n) din Legea nr. 4/1994, s-a emis Ordonanta Guvernului nr. 12/1994, prin care s-a modificat alin. 2) al art. 7 din Legea nr. 32/1968, prevazindu-se ca pentru contravenţiile stabilite prin hotãrîri ale Guvernului se pot prevedea amenzi între 50.000 şi 1.000.000 lei.
Deci abilitarea prevãzutã de art. 1 lit. n) din Legea nr. 4/1994 priveşte exclusiv limitele amenzilor ce pot fi reglementate prin hotãrîri ale Guvernului, potrivit competentei instituite în sarcina acestuia prin art. 7 alin. 2 din Legea nr. 32/1968.
Dacã temeiul legal al Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 ar fi fost art. 1 lit. n) din Legea nr. 4/1994, obiecţia de neconstituţionalitate ar fi fost intemeiata.
Însã contravenţiile prevãzute de art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, ce fac obiectul sesizãrii, nu intra în aceasta categorie, întrucît fac parte din sfera contravenţiilor reglementate nemijlocit de lege, nu prin hotãrîri ale Guvernului. De aceea plafonul de 1.000.000 lei prevãzut de art. 1 lit. n) din Legea nr. 4/1994 nu poate fi aplicabil contravenţiilor la care se referã sesizarea. Temeiul legal al contravenţiilor stabilite prin hotãrîri ale Guvernului sau prin lege fiind diferit, limita pentru amenzile contravenţionale din prima categorie nu poate fi opozabilã celor din a doua categorie. În consecinta, sub acest aspect, critica formulatã în sesizare este nefondata.
Nu poate fi reţinutã nici critica referitoare la modificarea sistemului de amenzi din sume fixe în sume procentuale, nu numai pentru ca din acest punct de vedere nu exista nici o interdicţie constituţionalã care sa limiteze libertatea de opţiune a legiuitorului, ci şi pentru ca art. 3 din Legea nr. 32/1968, care reglementeazã obligativitatea stabilirii unei limite maxime şi minime a amenzii, se referã exclusiv la contravenţiile reglementate prin hotãrîri ale Guvernului sau acte normative ale autoritãţilor publice locale.
Temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994, asa cum rezulta din însuşi preambulul acestui act normativ, îl constituie art. 1 lit. b) din Legea nr. 4/1994, prin care Guvernul a fost abilitat sa adopte, pe calea unei ordonanţe, mãsurile necesare pentru "întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici". În limitele acestui domeniu, astfel cum a fost definit prin legea de abilitare, Guvernul era îndreptãţit sa adopte orice fel de mãsura, cît timp, potrivit art. 107 alin. (3) şi art. 114 alin. (1) din Constituţie, nu incalca domeniile rezervate legii organice. Pe cale de consecinta, stabilirea de contravenţii nefiind de natura legii organice, iar contravenţiile prevãzute de art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind încãlcarea obligaţiei de repatriere a sumelor în valuta, deci o problema de ordin financiar din sfera regimului valutar, rezulta ca mãsura adoptatã se încadreazã în limitele abilitarii prevãzute de art. 1 lit. b) din Legea nr. 4/1994, astfel încît ordonanta emisã nu poate fi consideratã, sub acest aspect, ca fiind neconstitutionala.
În ce priveşte consecinţele practice invocate în sesizare, cum ar fi aplicarea amenzii unui agent economic de buna-credinţa contrar art. 1 din Legea nr. 32/1968, potrivit cãruia contravenţia este fapta sãvîrşitã cu vinovãţie, aceste posibile urmãri ţin de aplicarea legii şi deci intra în jurisdicţia instanţelor judecãtoreşti, nu a controlului de constitutionalitate.

Avînd în vedere considerentele expuse şi ţinînd seama de prevederile art. 144 lit. a) din Constituţie, ale art. 20 şi urmãtoarele din Legea nr. 47/1992, precum şi de prevederile Legii nr. 4/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi autorizarea contractãrii şi garantarii unor credite externe,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Constata ca Legea pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994, emisã în baza Legii nr. 4/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi autorizarea contractãrii şi garantarii unor credite externe, este constituţionalã.
Prezenta decizie se comunica Preşedintelui României şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Deliberarea a avut loc la data de 24 ianuarie 1995 şi la ea au participat Vasile Gionea, preşedinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Miklos Fazakas, Ion Filipescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Bucur Vasilescu şi Victor Dan Zlatescu, judecãtori.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. dr. VASILE GIONEA

Magistrat-asistent,
Florentina Geangu

○○○-----------------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016