Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 9 din 18 ianuarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 si ale art. 457 alin. 2 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 115 din 4 februarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi ale art. 457 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Amonil" - S.A. şi Sindicatul Liber "Amonil" în Dosarul nr. 2.181/2004 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 563/2004 şi nr. 375/2004, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 iunie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 2.181/2004, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi ale art. 457 alin. 2 din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Amonil" - S.A. şi Sindicatul Liber "Amonil" într-o cauzã ce are ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 38 din Constituţie. Astfel, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, aratã cã acestea "sunt de naturã a afecta sau a îngrãdi (fie şi într-o manierã indirectã)" dreptul salariaţilor la muncã, respectiv dreptul privind alegerea în mod liber a profesiei, a meseriei, a ocupaţiei ori a locului de muncã, prin impunerea, în sarcina angajatorului, a depunerii unei cauţiuni. De asemenea, apreciazã cã, în aceeaşi manierã indirectã, este afectat şi "dreptul la negocieri colective în materie de muncã, respectiv caracterul obligatoriu al convenţiilor colective de muncã". Afectarea, încãlcarea ori îngrãdirea acestor drepturi ale salariaţilor Societãţii Comerciale "Amonil" - S.A. (membri ai Sindicatului Liber "Amonil") este "mediatã" de faptul cã angajatorul cãruia îi incumba sarcina de a depune cauţiunea fixatã de instanţã "nu va putea sã o facã datoritã blocajului total în care acesta se aflã", atât datoritã popririi tuturor conturilor sale bancare, cât şi ca urmare a executãrii silite mobiliare şi imobiliare asupra întregului sãu patrimoniu de cãtre creditorul urmãritor, în speţã Societatea Comercialã "Petrom Gas" - S.R.L. din Bucureşti. Totodatã, aratã cã "blocarea (poprirea) tuturor conturilor bancare ale angajatorului şi aplicarea dispoziţiilor art. 457 alin. 2 din Codul de procedurã civilã au ca efect neplata salariilor şi a obligaţiilor conexe acestora cãtre bugete, ceea ce, în fapt, înseamnã afectarea şi îngrãdirea dreptului la muncã al salariaţilor acelui angajator". În concluzie, autorii excepţiei considerã cã dispoziţiile art. 403 alin. 1 şi ale art. 457 alin. 2 din Codul de procedurã civilã sunt neconstituţionale, întrucât, prin efectele pe care le produc, nu numai cã îngrãdesc drepturile membrilor Sindicatului Liber "Amonil", aşa cum sunt ele consfinţite în art. 38 din Constituţie, ci, practic, duc la înlãturarea acestora.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Din examinarea încheierii de sesizare şi a notelor scrise ale autorilor excepţiei, se observã cã instanţa de judecatã şi-a extins motivarea netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate şi în raport cu prevederile constituţionale ale art. 21. În acest sens, aratã cã obligaţia de platã a unei cauţiuni, instituitã de art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, nu constituie un impediment în promovarea unei contestaţii la executare, ci vizeazã exclusiv soluţionarea cererii de suspendare a executãrii silite, având ca scop asigurarea unei garanţii pentru creditor, în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executãrii silite, prin efectul suspendãrii acesteia de cãtre instanţã. Aceastã obligaţie de platã a cauţiunii, nefiind o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, nu îngrãdeşte accesul liber la justiţie.
Instanţa de judecatã apreciazã cã art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã nu încalcã prevederile constituţionale ale art. 38 alin. (1) şi (5), întrucât "obligaţia debitorului de a achita cauţiunea nu îngrãdeşte dreptul la muncã al angajaţilor sãi în cazul în care nu este îndeplinitã şi nu se obţine suspendarea executãrii silite".
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 457 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, instanţa considerã cã este neîntemeiatã.
Astfel, aratã cã acest text de lege dã "posibilitatea societãţii bancare (în calitate de terţ poprit) ca, din momentul indisponibilizãrii sumelor debitorului şi pânã la achitarea integralã a obligaţiilor din titlul executoriu, sã se efectueze şi alte pãrţi sau operaţiuni, în condiţiile prevãzute de lege". În continuare, apreciazã cã nu se poate reţine cã este încãlcat dreptul la muncã prin neplata salariilor cãtre angajaţii debitorului ale cãrui conturi bancare au fost poprite, deoarece, potrivit art. 156 din Codul muncii, salariile se plãtesc înaintea oricãror alte obligaţii bãneşti ale angajatorilor.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. Astfel, aratã cã în speţã nu este vorba despre o problemã de constituţionalitate, întrucât susţinerile autorilor excepţiei privesc, în primul rând, aspecte legate de aplicarea textelor procedurale, în funcţie de datele concrete ale cauzei. În acest sens, apreciazã cã, "departe de a îngrãdi principiile constituţionale enunţate de semnatarii excepţiei, textele criticate constituie expresia aplicãrii lor, garantând desfãşurarea procedurii de executare silitã, cu respectarea legii şi a Constituţiei". De asemenea, considerã cã procedura de judecatã, în ansamblul ei, inclusiv faza executãrii silite, se întemeiazã pe prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi, din aceastã perspectivã, dispoziţiile criticate reprezintã norme privind executarea silitã, "instituţie proceduralã al cãrei scop este reprezentat de realizarea definitivã şi practicã a unor drepturi recunoscute printr-o hotãrâre judecãtoreascã sau un alt titlu executoriu".
În final, Guvernul invocã faptul cã, asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat în numeroase rânduri, prin decizii precum <>Decizia nr. 55/2003 , <>Decizia nr. 178/2003 , <>Decizia nr. 227/2004 şi <>Decizia nr. 67/2004 .
Avocatul Poporului apreciazã cã textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã nu îngrãdesc sub nici un aspect liberul acces la justiţie şi nici nu împiedicã pãrţile interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale. În susţinerea acestui punct de vedere este invocatã jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume <>Decizia nr. 227/2004 . De altfel, aratã cã dispoziţiile criticate sunt norme de procedurã, reprezentând opţiunea legiuitorului, în deplinã conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege. În ceea ce priveşte contrarietatea art. 403 alin. 1 şi ale art. 457 alin. 2 din Codul de procedurã civilã faţã de prevederile constituţionale ale art. 38 alin. (1) şi (5), devenit art. 41 alin. (1) şi (5) în Constituţia republicatã, Avocatul Poporului apreciazã cã "dispoziţiile legale criticate referitoare la suspendarea executãrii pânã la soluţionarea contestaţiei la executare şi a indisponibilizãrii sumelor existente nu conţin norme contrare dreptului la muncã şi protecţiei sociale a muncii". În final, apreciazã cã dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Constituţie, referitoare la jurisdicţiile speciale administrative, nu au relevanţã în cauza de faţã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 1 şi ale art. 457 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 403 alin. 1: "Pânã la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silitã, instanţa competentã poate suspenda executarea, dacã se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţã, în afarã de cazul în care legea dispune altfel.";
- Art. 457 alin. 2: "La data sesizãrii bãncii, sumele existente, precum şi cele provenite din încasãrile viitoare sunt indisponibilizate în mãsura necesarã realizãrii creanţei. Din momentul indisponibilizãrii şi pânã la achitarea integralã a obligaţiilor prevãzute în titlul executoriu terţul poprit nu va face nici o altã platã sau altã operaţiune care ar putea diminua suma indisponibilizatã, dacã legea nu prevede altfel."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorii excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 38, care, în noua lor redactare şi numerotare din Constituţia republicatã, a devenit art. 41, cu urmãtorul conţinut:
- Art. 41: "(1) Dreptul la muncã nu poate fi îngrãdit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncã este liberã.
(2) Salariaţii au dreptul la mãsuri de protecţie socialã. Acestea privesc securitatea şi sãnãtatea salariaţilor, regimul de muncã al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţarã, repausul sãptãmânal, concediul de odihnã plãtit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesionalã, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.
(3) Durata normalã a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.
(4) La muncã egalã, femeile au salariu egal cu bãrbaţii.
(5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncã şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã reglementeazã posibilitatea instanţei de a suspenda executarea silitã pânã la soluţionarea contestaţiei la executare, dacã se depune o cauţiune al cãrei cuantum este fixat de instanţã. Instituirea obligaţiei de platã a cauţiunii, ca o condiţie a suspendãrii executãrii, are o dublã finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor, în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executãrii silite, prin efectul suspendãrii acesteia, şi, pe de altã parte, de a preveni şi a limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de cãtre debitorii rãu-platnici. Totodatã, din interpretarea dispoziţiilor art. 457 alin. 2 din Codul de procedurã civilã rezultã cã în cazul debitorului titular de conturi bancare, la cererea creditorului, poprirea se înfiinţeazã asupra sumelor existente şi viitoare, acestea fiind indisponibilizate numai în limita necesarã realizãrii creanţei. Prin aceastã mãsurã este anihilatã reaua-credinţã a debitorului care refuzã sã execute voluntar o obligaţie certã, lichidã şi exigibilã ce constituie titlu executoriu.
Întrucât indisponibilizarea opereazã numai în limita creanţei, nu poate fi reţinutã critica potrivit cãreia aceastã procedurã paralizeazã întreaga activitate a agentului economic, iar prin aceasta ar fi afectat dreptul la muncã al salariaţilor.
Având în vedere toate aceste argumente, Curtea apreciazã cã textele de lege supuse controlului de constituţionalitate nu sunt de naturã sã contravinã art. 41 din Constituţie, iar prin aceasta sã diminueze nejustificat şansele de încadrare în muncã, sau protecţia socialã a salariaţilor, aşa cum susţin autorii excepţiei de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi ale art. 457 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Amonil" - S.A. şi Sindicatul Liber "Amonil" în Dosarul nr. 2.181/2004 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 ianuarie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
__________________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
