Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 893 din 16 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 504 din 22 iulie 2009
DECIZIE nr. 893 din 16 iunie 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 306 alin. 1 din Codul de procedurã civilã
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 504 din 22 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 306 alin. 1 din Codul de procedurã civilã , excepţie ridicatã de Viorica Bãluţã în Dosarul nr. 4.194/212/2008 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 martie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 4.194/212/2008, Tribunalul Constanţa - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 306 alin. 1 din Codul de procedurã civilã .
Excepţia a fost ridicatã de Viorica Bãluţã cu ocazia soluţionãrii recursului formulat împotriva Deciziei civile nr. 15.810 din 18 septembrie 2008, pronunţatã de Judecãtoria Constanţa într-o cauzã având ca obiect constatarea nulitãţii absolute a unui contract de vânzare-cumpãrare, în contradictoriu cu pârâţii Marin Enciu şi Norica Aurora Enciu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã <>art. 306 alin. 1 din Codul de procedurã civilã , reglementând nulitatea recursului nemotivat în termenul legal, contravine prevederilor constituţionale ale <>art. 21 şi <>24 , precum şi celor ale <>art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Considerã cã, în situaţia recursului declarat împotriva unei hotãrâri date fãrã drept de apel, precum şi în cazul calificãrii cãii de atac ca fiind recursul, ar trebui sã se aplice dispoziţiile <>art. 287 alin. 2 din Codul de procedurã civilã , în sensul ca motivele de recurs sã poatã fi depuse pânã la prima zi de înfãţişare ce urmeazã termenului în care s-a statuat asupra calificãrii cãii de atac. Instanţa de judecatã apreciazã ca fiind neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã textul de lege criticat este constituţional.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor <>art. 146 lit. d) din Constituţie , ale <>art. 1 alin. (2) , ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 306 alin. 1 din Codul de procedurã civilã , care au urmãtoarea redactare: "Recursul este nul dacã nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevãzute în alin. 2."
Aceste dispoziţii de lege sunt considerate ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile constituţionale ale <>art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale <>art. 24 privind dreptul la apãrare, precum şi cu cele ale <>art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã dreptul la un recurs efectiv.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentalã şi la aceleaşi critici ca şi în prezenta cauzã.
Astfel, prin <>Decizia nr. 312 din 6 aprilie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 4 mai 2006, Curtea a statuat, în esenţã, cã, în privinţa condiţiilor de exercitare a cãilor de atac, legiuitorul poate sã reglementeze termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie sã fie fãcutã declaraţia, conţinutul sãu, instanţa la care se depune, competenţa şi modul de judecare, soluţiile ce pot fi adoptate şi altele de acelaşi gen, fãrã ca prin aceasta sã se aducã atingere dreptului în substanţa sa sau principiilor şi textelor constituţionale de referinţã. Astfel, Curtea de la Strasbourg, în Cauza Beles şi alţii contra Cehiei din 12 noiembrie 2002, a constatat cã dreptul de acces la un tribunal nu este absolut şi se preteazã la limitãri implicit admise, în special în ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate a unui recurs, având în vedere cã presupune reglementarea din partea statului, care se bucurã, în aceastã privinţã, de o anumitã marjã de apreciere.
Pentru aceste motive Curtea nu a reţinut critica privind încãlcarea <>art. 21 şi <>24 din Constituţie , precum şi <>art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
De asemenea, prin <>Decizia nr. 375 din 17 aprilie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 mai 2007, Curtea a statuat cã nu poate sã constate, aşa cum solicitã autorul excepţiei, incidenţa dispoziţiilor <>art. 287 alin. 2 din Codul de procedurã civilã , în locul celor ale <>art. 306 alin. 1 din acelaşi cod. Recalificarea cãii de atac din apel în recurs şi, în consecinţã, respingerea recursului ca fiind lovit de nulitate din cauza nemotivãrii acestuia în termenul prevãzut de lege constituie o problemã de interpretare şi de aplicare a legii ce aparţine competenţei instanţei judecãtoreşti, iar nu competenţei instanţei de contencios constituţional.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia pronunţatã anterior de Curte, cât şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul <>art. 146 lit. d) şi al <>art. 147 alin. (4) din Constituţie , precum şi al <>art. 1-3 , al <>art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 306 alin. 1 din Codul de procedurã civilã , excepţie ridicatã de Viorica Bãluţã în Dosarul nr. 4.194/212/2008 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 iunie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
