Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 892 din 5 decembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 24 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepţie ridicatã de Dan Stern în Dosarul nr. 31.144/3/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, prin avocat, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia pentru motivele invocate în faţa instanţei de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 aprilie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 31.144/3/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepţie ridicatã de Dan Stern.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã modalitatea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor ce se gãseau în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie, în sensul cã atribuirea efectivã a terenurilor în zona colinarã se face, de regulã, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie, şi nu neapãrat pe vechile amplasamente ale proprietãţii, contravine art. 44 şi art. 16 din Constituţie, întrucât, "în aplicarea acestor dispoziţii legale, adevãraţii proprietari s-au aflat lipsiţi de orice ocrotire legalã a dreptului lor de proprietate în situaţia în care terenul proprietatea lor era atribuit altor persoane, alese în mod arbitrar, şi au fost lipsiţi de orice transparenţã sau criterii obiective". În opinia autorului excepţiei, în acest fel "s-au creat efectiv privilegii pentru anumite categorii de cetãţeni, cãrora li s-au atribuit terenuri în zonele mai solicitate". Autorul excepţiei mai susţine cã prevederea de lege criticatã contravine art. 21 din Constituţie, deoarece "însãşi legea a dat putere autoritãţii publice sã comitã abuzuri în detrimentul dreptului de proprietate", "ajungându-se la situaţii în care persoana al cãrei drept de proprietate a fost încãlcat nu poate obţine în justiţie apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor sale legitime". Şi, în fine, considerã cã textul criticat contravine şi art. 52 din Constituţie, întrucât "prevede în mod expres cã atribuirea efectivã a terenurilor se face nu neapãrat pe vechile amplasamente ale proprietãţii".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã considerã cã prevederile legale criticate nu contravin textelor constituţionale invocate, deoarece aceste prevederi au ca scop reconstituirea dreptului de proprietate, avându-se în vedere situaţia juridicã actualã a terenurilor.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã excepţia ca neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale, invocând, de asemenea, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, deşi a fost sesizatã de instanţa de judecatã cu neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , atât din cuprinsul încheierii de sesizare, cât şi din notele scrise formulate de autorul excepţiei rezultã cã, în realitate, textul criticat este cel al art. 14 alin. (2) din aceastã lege, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Textul de lege criticat are urmãtoarea redactare:
"(2) Atribuirea efectivã a terenurilor se face, în zona colinarã, de regulã, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie, şi nu neapãrat pe vechile amplasamente ale proprietãţii, în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor agricole de producţie."
Dispoziţiile constituţionale invocate ca fiind încãlcate sunt cele ale art. 16 - "Egalitatea în drepturi", art. 21 - "Accesul liber la justiţie", art. 44 alin. (1), (2), (3) şi (4) - "Dreptul de proprietate privatã" şi art. 52 - "Dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
<>Art. 14 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 instituie regula reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor fostelor cooperative agricole de producţie, situate în extravilan, pe vechile amplasamente, în zona colinarã, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite prin decizii ale comisiilor de aplicare a prevederilor acestei legi, cu respectarea, însã, a perimetrelor fostelor cooperative de producţie.
Autorul excepţiei susţine cã prevederile legale criticate contravin art. 44 alin. (1), (2), (3) şi (4) din Constituţie, deoarece au permis comisiilor de aplicare a <>Legii nr. 18/1991 sã comitã abuzuri în defavoarea adevãraţilor proprietari.
Cu privire la aceastã criticã de neconstituţionalitate, Curtea s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 275 din 21 martie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 14 aprilie 2006, statuând cã textul <>art. 14 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 reprezintã o normã de garantare a proprietãţii private, iar împrejurarea cã reconstituirea dreptului de proprietate se poate face, în zona de câmpie, şi pe alt amplasament decât cel iniţial, este în deplinã conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cãreia conţinutul şi limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin lege.
În aceeaşi decizie Curtea a mai reţinut cã invocarea neconstituţionalitãţii acestui text de lege faţã de dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (2) teza a doua, referitoare la dobândirea dreptului de proprietate privatã asupra terenurilor de cãtre strãini şi apatrizi, alin. (3), privind exproprierea, şi alin. (4), cu privire la naţionalizare, nu este relevantã în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Atât considerentele, cât şi soluţia acestei decizii sunt valabile şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea art. 16 din Constituţie, în sensul cã s-au "creat efectiv privilegii pentru anumite categorii de cetãţeni, cãrora li s-au atribuit terenuri în zonele mai solicitate", Curtea reţine cã textul de lege criticat nu conţine nicio reglementare de naturã a duce la concluzia cã ar contraveni dispoziţiilor acestui text constituţional, el aplicându-se deopotrivã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã de ipoteza normei legale.
Curtea constatã, de asemenea, cã textul de lege criticat nu contravine nici art. 21 şi art. 52 din Constituţie, deoarece nu îngrãdeşte posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiţiei şi de a se prevala de toate garanţiile pe care le presupune un proces echitabil. De altfel, potrivit <>art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 , hotãrârile comisiei judeţene privind contestaţiile persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate asupra terenului pot fi atacate la judecãtoria în a cãrei razã teritorialã se aflã terenul. Pe de altã parte, potrivit art. 126 alin. (6) din Constituţie, actele administrative ale autoritãţilor publice - cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar - sunt controlate, sub aspectul legalitãţii, de instanţele de contencios administrativ.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 14 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepţie ridicatã de Dan Stern în Dosarul nr. 31.144/3/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 decembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
