Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 891 din 16 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 86 si art. 94 din Codul familiei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 517 din 28 iulie 2009
DECIZIE nr. 891 din 16 iunie 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 86 şi <>art. 94 din Codul familiei
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 517 din 28 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 86 şi ale <>art. 94 din Codul familiei , excepţie invocatã de Dragoş Gheorghiu în Dosarul nr. 1.780/300/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, prin avocat, cu delegaţie la dosar. Lipseşte cealaltã parte. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia. În acest sens, aratã cã legislaţia românã nu cuprinde un text de lege care sã reglementeze cuantumul şi modalitatea de stabilire a întreţinerii datorate descendenţilor cuprinşi în grupa de vârstã 18-26 ani, astfel încât, în practica instanţelor de judecatã, aceasta se stabileşte prin analogie cu prevederile <>art. 86 şi <>art. 94 din Codul familiei , care se referã la descendenţii minori. Depune concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, având în vedere cã, în realitate, motivarea excepţiei vizeazã un vid legislativ.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 martie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.780/300/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 86 şi ale <>art. 94 din Codul familiei , excepţie invocatã de Dragoş Gheorghiu într-o cauzã având ca obiect obligarea la plata unei pensii de întreţinere.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã legislaţia românã nu conţine nicio prevedere cu privire la acordarea obligaţiei de întreţinere pentru copiii majori, aflaţi în grupa de vârstã 18-26 de ani, situaţie în care instanţele de judecatã stabilesc atât existenţa obligaţiei respective, cât şi cota procentualã a întreţinerii, fãcând trimitere la dispoziţiile <>art. 86 şi ale <>art. 94 din Codul familiei , ce se referã însã la descendenţii minori. În opinia autorului excepţiei, prin aceastã practicã a instanţelor sunt încãlcate dispoziţiile constituţionale cuprinse în <>art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, <>art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului şi în <>art. 126 alin. (6) privind controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã apreciazã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale. Pe de altã parte, aratã cã în cauzã este vorba de modalitatea de interpretare şi aplicare a legii.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile <>art. 86 şi ale <>art. 94 din Codul familiei sunt în deplinã concordanţã cu dispoziţiile din Legea fundamentalã referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi la rolul Parlamentului de unicã autoritate legiuitoare a ţãrii. Se aratã cã prevederile <>art. 86 alin. (1) din Codul familiei reglementeazã obligaţia de întreţinere generalã, ca o consecinţã a rudeniei, fãrã a distinge între copii minori sau majori, din cãsãtorie sau din afara acesteia, iar <>art. 94 din acelaşi Cod reprezintã regula generalã a determinãrii cuantumului întreţinerii. Pe de altã parte, considerã cã excepţia vizeazã modul de interpretare şi aplicare a prevederilor legale criticate, aspect ce excedeazã competenţei Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor <>art. 146 lit. d) din Constituţie , precum şi ale <>art. 1 alin. (2) , ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei îl constituie prevederile <>art. 86 şi ale <>art. 94 din Codul familiei , care au urmãtorul cuprins:
- Art. 86: "Obligaţia de întreţinere existã între soţ si soţie, pãrinţi şi copii, cel care adoptã şi adoptat, bunici şi nepoţi, strãbunici şi strãnepoţi, fraţi şi surori, precum şi între celelalte persoane anume prevãzute de lege.
Are drept la întreţinere numai acela care se aflã în nevoie, neavând putinţa unui câştig din muncã, din cauza incapacitãţii de a munci.
Descendentul, cât timp este minor, are dreptul la întreţinere oricare ar fi pricina nevoii în care el se aflã.";
- Art. 94: "Întreţinerea este datoratã potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmeazã a o plãti.
Instanţa judecãtoreascã va putea mãri sau micşora obligaţia de întreţinere sau hotãrî încetarea ei, dupã cum se schimbã mijloacele celui care dã întreţinerea sau nevoia celui ce o primeşte.
Când întreţinerea este datoratã de pãrinte sau de cel care adoptã, ea se stabileşte pânã la o pãtrime din câştigul sãu din muncã pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumãtate pentru trei sau mai mulţi copii."
În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în <>art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, <>art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului şi în <>art. 126 alin. (6) privind controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice.
De asemenea, se invocã încãlcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietãţii, precum şi art. 14 din aceeaşi Convenţie, privind interzicerea discriminãrii.
Examinând excepţia, Curtea reţine cã autorul excepţiei nu formuleazã veritabile critici de neconstituţionalitate ale prevederilor legale invocate, ci este nemulţumit de aplicarea concretã a legii de cãtre instanţele de judecatã, susţinând cã existã un vid legislativ în cazul obligaţiei de întreţinere faţã de copilul major aflat în continuarea studiilor, ce este complinit de instanţele de judecatã, acestea aplicând, prin analogie, prevederile <>art. 86 şi <>art. 94 din Codul familiei , ce se referã la descendenţii minori.
Faţã de aceste susţineri, Curtea constatã cã prerogativa interpretãrii înţelesului unei norme legale, în scopul aplicãrii acesteia la situaţia de fapt dedusã judecãţii, aparţine exclusiv instanţei de judecatã. Modalitatea în care se interpreteazã în cazuri concrete aplicarea acestor prevederi legale şi, cu atât mai mult, modificarea sau completarea acestora nu intrã în sfera de atribuţii a Curţii Constituţionale.
Ca atare, în temeiul <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cãruia instanţa de contencios constituţional "se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", excepţia urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul <>art. 146 lit. d) şi al <>art. 147 alin. (4) din Constituţie , precum şi al <>art. 1-3 , al <>art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 86 şi <>art. 94 din Codul familiei , excepţie invocatã de Dragoş Gheorghiu în Dosarul nr. 1.780/300/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 iunie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
