Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 89 din 7 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. a), art. 16, 26, 33, 34 si 36 din Legea concurentei nr. 21/1996
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 190 din 28 februarie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii concurenţei nr. 21/1996 , excepţie ridicatã de Compania Naţionalã "Administraţia Canalelor Navigabile" - S.A. din Constanţa în Dosarul nr. 2.243/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde, pentru partea Consiliul Concurenţei, Loredana Criveanu, inspector de concurenţã, lipsã fiind autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul pãrţii prezente considerã cã susţinerea autorului excepţiei, potrivit cãreia Consiliul Concurenţei exercitã anumite atribuţii care atrag calificarea sa drept autoritate jurisdicţionalã, nu este întemeiatã. Astfel, aratã cã, deşi prin lege s-a instituit o procedurã specialã care are la bazã respectarea dreptului la apãrare şi principiul contradictorialitãţii, nu înseamnã cã ne aflãm în prezenţa unei proceduri jurisdicţionale. În acest sens aratã cã <>Legea concurenţei nr. 21/1996 prevede cã deciziile emise de autoritatea de concurenţã se atacã direct la Curtea de Apel Bucureşti, fãrã a prevedea, alternativ, şi o procedurã jurisdicţionalã de contestare a acestora. În continuare, apreciazã cã nu existã nici o ingerinţã a statului care sã aducã atingere dreptului de acces liber la justiţie, Consiliul Concurenţei fiind o autoritate administrativã autonomã, nesubordonatã guvernamental. De asemenea, aratã cã <>Legea concurenţei nr. 21/1996 nu îngrãdeşte dreptul la liberã asociere a cetãţenilor şi libertatea comerţului, ci, dimpotrivã creeazã cadrul legal pentru ocrotirea interesului public şi celui al consumatorilor faţã de un eventual comportament anticoncurenţial al agenţilor economici. În final, solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã şi depune note scrise la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, apreciind cã actul normativ criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 octombrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 2.243/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii concurenţei nr. 21/1996 .
Excepţia a fost ridicatã de Compania Naţionalã "Administraţia Canalelor Navigabile" - S.A. din Constanţa cu ocazia soluţionãrii unei acţiuni în contencios administrativ având ca obiect anularea în parte a Deciziei Consiliului Concurenţei nr. 95 din 26 mai 2005 .
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul excepţiei susţine cã reglementarea criticatã încalcã principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat, consacrat prin art. 1 alin. (4) din Constituţie, prevederile constituţionale ale art. 21, ale art. 53 coroborate cu cele ale art. 40 şi 45, precum şi cele ale <>art. 126 şi 135. Astfel, considerã cã prin Legea concurenţei nr. 21/1996 se reglementeazã o activitate jurisdicţionalã obligatorie pentru Consiliul Concurenţei, care se suprapune în mod neconstituţional puterii judecãtoreşti. Totodatã, apreciazã cã prin atribuirea în sarcina Consiliului Concurenţei a prerogativei de a decide asupra caracterului unor practici ale comercianţilor se încalcã "principiul constituţional al liberei asocieri, al liberei iniţiative, al comerţului şi al exercitãrii drepturilor fundamentale" care, potrivit art. 53 din Constituţie, nu pot fi restrânse decât în cazuri excepţionale. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile <>Legii nr. 21/1996 încalcã şi textul constituţional care consacrã obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, prin "imixtiunea Consiliului Concurenţei în activitatea comercianţilor, în discuţiile dintre pãrţi şi în modalitatea de realizare a scopului comercial".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã prevederile <>Legii concurenţei nr. 21/1996 sunt constituţionale. În acest sens aratã cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin sub nici un aspect prevederilor constituţionale invocate, deoarece activitatea jurisdicţionalã a Consiliului Concurenţei nu poate fi consideratã ca "o suprapunere" cu puterea judecãtoreascã, aşa cum este aceasta reglementatã prin prevederile art. 126 din Constituţie.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. Astfel, aratã cã reglementarea criticatã nu contravine textelor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei, întrucât prin înfiinţarea Consiliului Concurenţei nu se aduce atingere principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat.
Considerã cã dispoziţiile de lege criticate nu îngrãdesc dreptul pãrţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime, nu conţin norme contrare libertãţii economice şi posibilitãţii oricãrei persoane de a iniţia şi întreprinde o activitate cu scop lucrativ şi nici nu pun în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi fundamentale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum reiese din dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile <>Legii concurenţei nr. 21/1996 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005.
Din examinarea motivelor invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate în susţinerea acesteia şi a opiniei instanţei de judecatã, Curtea constatã cã, în realitate, constituie obiect al excepţiei de neconstituţionalitate numai dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a), <>art. 16, 26, 33, 34 şi 36 din Legea concurenţei nr. 21/1996 .
În aceste condiţii, Curtea urmeazã a se pronunţa numai asupra constituţionalitãţii acestor texte de lege, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 5 alin. (1) lit. a): "(1) Sunt interzise orice înţelegeri exprese sau tacite între agenţii economici ori asociaţiile de agenţi economici, orice decizii luate de asociaţiile de agenţi economici şi orice practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei pe piaţa româneascã sau pe o parte a acesteia, în special cele care urmãresc:
a) fixarea concertatã, în mod direct sau indirect, a preţurilor de vânzare ori de cumpãrare, a tarifelor, a rabaturilor, a adaosurilor, precum şi a oricãror alte condiţii comerciale;";
- Art. 16: "(1) Se înfiinţeazã Consiliul Concurenţei, autoritate administrativã autonomã în domeniul concurenţei, cu personalitate juridicã, care îşi exercitã atribuţiile potrivit prevederilor prezentei legi. Sediul Consiliului Concurenţei este în municipiul Bucureşti.
(2) Structura organizatoricã şi de personal a Consiliului Concurenţei, atribuţiile de conducere şi de execuţie ale personalului sãu se stabilesc prin regulamentele interioare adoptate de acesta.";
- Art. 26: "Consiliul Concurenţei are urmãtoarele atribuţii:
a) efectueazã, la iniţiativa sa sau în urma unei plângeri, sesizãri sau notificãri, investigaţiile privind aplicarea art. 5, 6, 12 şi 15;
b) ia deciziile prevãzute de prezenta lege pentru cazurile de încãlcare a dispoziţiilor art. 5, 6, 9, 12 şi 15, constatate în urma investigaţiilor efectuate de cãtre inspectorii de concurenţã, în baza prevederilor legii şi abilitãrii cu puteri de inspecţie prin ordin al preşedintelui; o copie a acestui ordin va fi înmânatã de inspectorii de concurenţã abilitaţi agentului economic sau asociaţiei de agenţi economici supuşi investigaţiei;
c) certificã, la cererea agenţilor economici sau a asociaţiilor de agenţi economici şi, atunci când considerã necesar, în urma declanşãrii unei investigaţii, pe baza dovezilor prezentate, cã nu existã temei pentru intervenţia sa în baza art. 5 alin. (1) sau a art. 6;
d) ia decizii de acordare a dispenselor în cazurile de exceptãri individuale de înţelegeri, decizii luate de asociaţiile de agenţi economici sau practici concertate, care se încadreazã în prevederile art. 5 alin. (2), precum şi decizii în cazurile de concentrãri economice;
e) ia decizii de retragere a beneficiului exceptãrii de la prevederile art. 5 alin (1), stabilit prin regulament al Consiliului Concurenţei pentru unele categorii de înţelegeri, decizii luate de asociaţiile de agenţi economici sau practici concertate, atunci când constatã cã acestea nu mai îndeplinesc prevederile art. 5 alin. (2);
f) asigurã aplicarea efectivã a deciziilor proprii;
g) efectueazã, din proprie iniţiativã, investigaţii utile pentru cunoaşterea pieţei;
h) sesizeazã Guvernul asupra existenţei unei situaţii de monopol sau a altor cazuri, asemenea celor prevãzute la art. 4 alin. (2) şi (3), şi propune acestuia adoptarea mãsurilor necesare pentru remedierea disfuncţionalitãţilor constatate;
i) sesizeazã instanţele judecãtoreşti asupra cazurilor în care acestea sunt competente;
j) urmãreşte aplicarea dispoziţiilor legale şi a altor acte normative incidente în domeniul de reglementare al prezentei legi;
k) sesizeazã Guvernului cazurile de imixtiune a organelor administraţiei publice centrale şi locale în aplicarea prezentei legi;
l) emite aviz conform pentru proiectele de acte normative care pot avea impact anticoncurenţial şi propune modificarea acelora care au un asemenea efect;
m) face recomandãri Guvernului şi organelor administraţiei publice locale pentru adoptarea de mãsuri care sã faciliteze dezvoltarea pieţei şi a concurenţei;
n) propune Guvernului sau organelor administraţiei publice locale luarea de mãsuri disciplinare împotriva personalului din subordinea acestora, în cazul în care acesta nu respectã dispoziţiile obligatorii ale Consiliului Concurenţei;
o) realizeazã studii şi întocmeşte rapoarte privind domeniul sãu de activitate şi furnizeazã Guvernului, publicului şi organizaţiilor internaţionale specializate informaţii privind aceastã activitate;
p) reprezintã România şi promoveazã schimbul de informaţii şi de experienţã în relaţiile cu organizaţiile şi instituţiile internaţionale de profil şi coopereazã cu autoritãţile de concurenţã strãine şi comunitare;
r) stabileşte şi aprobã misiunea, strategia generalã şi programele de activitate ale autoritãţii de concurenţã;
s) ia orice alte decizii în îndeplinirea atribuţiilor ce decurg din prezenta lege.";
- Art. 33: "(1) Descoperirea şi investigarea încãlcãrilor prevederilor prezentei legi incumbã Consiliului Concurenţei care acţioneazã prin inspectorii de concurenţã.
(2) În cazul infracţiunii prevãzute la art. 60 alin. (1) din prezenta lege, personalul desemnat în condiţiile alin. (1) va putea efectua numai actele stabilite prin art. 214 din Codul de procedurã penalã.";
- Art. 34: "Consiliul Concurenţei dispune efectuarea de investigaţii, potrivit atribuţiilor sale, în condiţiile art. 40:
a) din oficiu;
b) la plângerea unei persoane fizice sau juridice afectate în mod real şi direct prin încãlcarea prevederilor art. 5 alin. (1), art. 6, 12 şi 15;
c) la cererea agenţilor economici sau a asociaţiilor de agenţi economici interesaţi, conform prevederilor art. 5 alin. (2) sau ale art. 13 alin. (2);
d) la cererea oricãreia dintre autoritãţile, instituţiile, organizaţiile sau a oricãruia dintre organele menţionate la art. 29 lit. a)-f).";
- Art. 36: "(1) Pentru investigarea încãlcãrii prevederilor prezentei legi, inspectorii de concurenţã sunt abilitaţi cu puteri de inspecţie, cu excepţia debutanţilor, şi au urmãtoarele puteri de inspecţie:
a) sã intre în spaţiile, terenurile sau mijloacele de transport pe care agenţii economici ori asociaţiile de agenţi economici le deţin legal;
b) sã examineze orice documente, registre, acte financiar-contabile şi comerciale sau alte evidenţe legate de activitatea agenţilor economici sau asociaţiilor de agenţi economici, indiferent de locul în care sunt depozitate;
c) sã ia declaraţii reprezentanţilor şi angajaţilor agentului economic sau asociaţiei de agenţi economici referitoare la fapte sau documente considerate relevante;
d) sã ridice sau sã obţinã în orice formã copii ori extrase din orice documente, registre, acte financiar-contabile şi comerciale sau din alte evidenţe legate de activitatea agentului economic sau asociaţiei de agenţi economici;
e) sã sigileze orice amplasament destinat activitãţilor agentului economic sau asociaţiei de agenţi economici şi orice documente, registre, acte financiar-contabile şi comerciale sau alte evidenţe legate de activitatea agentului economic sau asociaţiei de agenţi economici, pe durata şi în mãsura necesarã inspecţiei.
(2) Inspectorii de concurenţã cu puteri de inspecţie, prevãzuţi la alin. (1), vor proceda la actele prevãzute la alin. (1) numai dacã existã indicii cã pot fi gãsite documente sau pot fi obţinute informaţii considerate necesare pentru îndeplinirea misiunii lor, iar rezultatul acestora va fi consemnat într-un proces-verbal de constatare şi inventariere.
(3) Inspectorii de concurenţã cu puteri de inspecţie pot face inspecţii inopinate şi pot solicita orice fel de informaţii sau justificãri legate de îndeplinirea misiunii, atât la faţa locului, cât şi la convocare la sediul Consiliului Concurenţei.
(4) Exercitarea puterilor de inspecţie se face în conformitate cu regulamentul privind organizarea, funcţionarea şi procedura Consiliului Concurenţei."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separaţiei puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, coroborate cu art. 40 privind dreptul de asociere şi art. 45 privind libertatea economicã, precum şi cele ale art. 126 referitoare la instanţele judecãtoreşti şi art. 135 privind economia.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã nici una dintre reglementãrile criticate nu îndreptãţesc susţinerea autorului excepţiei în sensul cã, potrivit acestora, Consiliul Concurenţei ar avea atât atribuţii administrative, cât şi jurisdicţionale.
Consiliul Concurenţei a fost înfiinţat ca autoritate administrativã autonomã în domeniul concurenţei, şi nu "ca un organ aparţinând puterii executive, în raporturi de subordonare guvernamentalã", aşa cum susţine autorul excepţiei. Mãsurile dispuse de Consiliu şi sancţiunile aplicate de acesta pe baza dispoziţiilor legale atacate sunt de naturã administrativã, şi nu jurisdicţionalã. Procedura prin care Consiliul Concurenţei îşi îndeplineşte atribuţiile stabilite de lege, în principal de a constata şi sancţiona practicile anticoncurenţiale, prezintã anumite similitudini cu procedurile jurisdicţionale, fãrã a se identifica însã cu acestea.
Astfel, împrejurarea cã faptele semnalate Consiliului sunt supuse investigaţiei pentru stabilirea adevãrului, iar raportul de investigaţie este examinat în plen, nu impune caracterizarea activitãţii Consiliului ca o activitate jurisdicţionalã, cãci prin aceasta Consiliul nu soluţioneazã un litigiu privind existenţa, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective ale unei persoane - atribuţii de esenţa activitãţii jurisdicţionale - şi nici nu adoptã mãsuri de tragere la rãspundere juridicã de competenţa instanţelor judiciare, ci efectueazã operaţii tehnico-juridice de cercetare, deliberare şi decizie, specifice iniţierii şi adoptãrii oricãrui act administrativ.
Curtea constatã cã nu se poate reţine nici critica privind încãlcarea dreptului la un proces echitabil, atâta timp cât deciziile adoptate de Plenul Consiliului Concurenţei pot fi atacate în faţa unei instanţe judecãtoreşti, în procedura de contencios administrativ, la Curtea de Apel Bucureşti.
Împotriva sentinţei Curţii de Apel Bucureşti, atât Consiliul Concurenţei, cât şi agenţii economici supuşi mãsurilor dispuse de instanţã pot introduce recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În ceea ce priveşte susţinerea privind înfrângerea prevederilor constituţionale ale art. 53 coroborate cu art. 40 şi 45, Curtea constatã cã într-o economie de piaţã, guvernatã de regulile concurenţei, ale liberului acces la activitatea economicã şi ale liberei iniţiative, potrivit art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentalã, "Statul trebuie sã asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie". Or, libertatea comerţului nu poate fi asiguratã decât prin impunerea unui climat de disciplinã economicã la care agenţii economici trebuie sã se conformeze şi, în consecinţã, legiuitorul are competenţa de a stabili sancţiunile corespunzãtoare pentru nerespectarea regulilor stabilite.
Ca atare, prin instituirea sancţiunii nulitãţii actelor referitoare la o practicã anticoncurenţialã, interzisã de <>Legea nr. 21/1996 , nu se aduce vreo atingere valorilor apãrate de Constituţie, ci, dimpotrivã, se descurajeazã comportamentul contrar normelor adoptate în activitatea economicã şi financiarã şi se asigurã mediul necesar desfãşurãrii acestora. De asemenea, Curtea reţine cã instituirea prin lege a unor restricţii nu constituie o încãlcare a art. 53 din Constituţie, ci, dimpotrivã, dã expresie concretã obligaţiei statului de a asigura protecţia concurenţei loiale, conform art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a), <>art. 16, 26, 33, 34 şi 36 din Legea concurenţei nr. 21/1996 , excepţie ridicatã de Compania Naţionalã "Administraţia Canalelor Navigabile" - S.A. din Constanţa în Dosarul nr. 2.243/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 februarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
