Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 89 din 3 martie 2004 asupra sesizarii de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 2, pct. 3, pct. 4, pct. 5, pct. 6 si art. II din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 15 martie 2004
Cu Adresa nr. 461 din 1 martie 2004 secretarul general al Senatului a transmis sesizarea privind declanşarea controlului de constituţionalitate asupra unor dispoziţii ale Legii pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 17 februarie 2004, iar de Senat în şedinţa din 24 februarie 2004. Sesizarea a fost formulatã, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, de un grup de 25 de senatori, şi anume: Nicolae-Vlad Popa, Maria Petre, Ion Vela, Hermann Armeniu Fabini, Norica Nicolai, Dan Avram, Romeo Octavian Hanganu, Dumitru Badea, Gheorghe Acatrinei, Dumitru Codreanu, Angela-Mihaela Bãlan, Aron Belaşcu, Carol Dina, Valentin Dinescu, Vasile Horga, Ion Cârciumaru, Dumitru Petru Pop, Aurel Panã, Corin Penciuc, Mircea Teodor Iustian, Mircea Ionescu-Quintus, Gheorghe Flutur, Pãun Ion Otiman, Nicolae Paul Anton Pãcuraru şi Mihail Lupoi.
Sesizarea a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 1.073 din 2 martie 2004, formând obiectul Dosarului nr. 105A/2004.
Prin aceastã sesizare se solicitã Curţii sã constate cã unele dispoziţii din Legea pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor sunt neconstituţionale, dupã cum urmeazã:
1. Prevederile art. 3 alin. (2) din lege sunt contrare dispoziţiilor art. 102 alin. (3) din Constituţie, republicatã, care nu prevãd cã din alcãtuirea Guvernului fac parte şi miniştri de stat.
2. Prevederile art. 15, 20, 21, 22 şi art. II din lege, prin care se înfiinţeazã Cancelaria Primului-Ministru, cu buget propriu, sunt contrare dispoziţiilor art. 138 alin. (5) din Constituţie, republicatã, întrucât nu se prevede sursa de finanţare a acestei structuri noi.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sesizarea a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considerã cã sesizarea este neîntemeiatã, pentru urmãtoarele motive:
1. În temeiul art. 102 alin. (3) din Constituţie, republicatã, Guvernul poate cuprinde, pe lângã miniştri, şi pe alţi membri. Critica formulatã de autorii sesizãrii, în sensul cã în textul art. 102 alin. (3) din Constituţie, republicatã, nu se prevede şi funcţia de ministru de stat, este nefondatã, întrucât aceastã funcţie este stabilitã prin lege organicã, aşa cum cere dispoziţia constituţionalã. Enumerarea funcţiilor are caracter exemplificativ, funcţia de ministru fiind comunã oricãrui cabinet. Este la latitudinea primului-ministru ca, având acordul Parlamentului, sã-şi organizeze cabinetul potrivit intereselor şi prioritãţilor naţionale.
2. Dispoziţiile cuprinse la art. I pct. 3, art. I pct. 4 şi cele ale art. II din lege nu sunt incidente dispoziţiilor constituţionale ale art. 138 alin. (5) şi sunt nerelevante în soluţionarea sesizãrii, întrucât nu conţin prevederi cu impact asupra bugetului de stat. De altfel, în temeiul dispoziţiilor <>art. 50 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, pot fi efectuate transferuri între ordonatorii principali de credite fãrã a fi afectat echilibrul bugetar. Sursa de finanţare a cheltuielilor de funcţionare a Cancelariei menţionate o constituie bugetul Secretariatului General al Guvernului, aprobat prin <>Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2003.
Preşedintele Senatului considerã cã sesizarea este neîntemeiatã pentru urmãtoarele motive:
1. Autorii sesizãrii pun în discuţie numai funcţia ministrului de stat, nu şi pe cea a ministrului delegat, deşi nici acesta nu este prevãzut de dispoziţiile art. 102 alin. (3) din Constituţie.
Totodatã, nu s-au observat prevederile art. 37 alin. (2) din lege potrivit cãrora Parlamentul, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie, republicatã, hotãrãşte, prin lege organicã, pe acei miniştri, propuşi pe lista Guvernului, care vor deţine şi funcţia de ministru de stat. La fel, nu s-au avut în vedere nici dispoziţiile art. 53 alin. (4) privind calitatea miniştrilor de stat ca membri ai Guvernului, care îşi exercitã atribuţiile şi sarcinile diferenţiat, potrivit diviziunii şi specializãrii activitãţii ministerelor, urmând sã conlucreze cu miniştrii care rãmân competenţi şi rãspunzãtori în domeniul ministerului respectiv.
Autorii sesizãrii nu au avut în vedere nici dispoziţiile art. 107 alin. (1) din Constituţie, republicatã, potrivit cãrora primul-ministru are atribuţii de conducere a Guvernului şi de coordonare a activitãţii membrilor acestuia. El poate ca, direct şi personal, sã conducã şi sã coordoneze activitatea Guvernului, dupã cum poate sã delege o parte din atribuţiile sale. De asemenea, poate dispune de un aparat propriu executiv de conducere şi de coordonare.
2. Susţinerile referitoare la încãlcarea art. 138 alin. (5) din Constituţie, republicatã, prin aceea cã legea criticatã nu reglementeazã sursele de finanţare a cheltuielilor de funcţionare a Cancelariei Primului-Ministru, sunt neîntemeiate. Problema în discuţie este o chestiune de legiferare, neimpunându-se precizarea sursei de finanţare atunci când "autorul proiectului de lege este Guvernul".
Guvernul, în punctul sãu de vedere, considerã cã sesizarea este nefondatã pentru urmãtoarele motive:
1. În conformitate cu dispoziţiile art. 117 alin. (1) din Constituţie, republicatã, "Ministerele se înfiinţeazã, se organizeazã şi funcţioneazã potrivit legii". Calitatea de ministru şi numãrul miniştrilor se determinã în funcţie de numãrul ministerelor. "Pot avea calitate de miniştri şi alte persoane, cum ar fi miniştri de stat, miniştri fãrã portofoliu, miniştri delegaţi, dacã prin lege organicã, respectiv prin legea de organizare a Guvernului, prevãzutã la art. 73 alin. (3) lit. e) din Constituţie, se prevãd asemenea funcţii." Dispoziţiile art. 102 alin. (3) din Constituţie, republicatã, fac o enumerare exemplificativã a funcţiilor din componenţa Guvernului care, cu excepţia primului-ministru, nu se aflã în relaţie ierarhicã. Soluţia adoptatã de legiuitor în actuala lege, criticatã de autorii sesizãrii, a fost utilizatã în activitatea de guvernare în actualul regim constituţional, aşa cum rezultã din practica procedurilor parlamentare privind structura şi componenţa Guvernului.
2. Referitor la critica de neconstituţionalitate ce priveşte încãlcarea dispoziţiilor art. 138 alin. (5) din Constituţie, republicatã, se solicitã respingerea acesteia, având în vedere cã prin reorganizarea aparatului de lucru al primuluiministru nu se efectueazã cheltuieli bugetare suplimentare faţã de fondurile alocate autoritãţilor şi instituţiilor publice prin legea bugetului de stat pe anul 2004. Prevederile acestei legi precizeazã cã, în scopul întãririi structurilor cu atribuţii în cadrul procesului de pregãtire a aderãrii României la Uniunea Europeanã, Guvernul poate sã aprobe redistribuiri de posturi şi fondurile aferente acestora, între bugetele ordonatorilor principali de credite.
Noua structurã este înfiinţatã în acest scop, în condiţiile în care Guvernul şi-a asumat, nemijlocit, sarcina "de a asigura compatibilitatea instituţionalã determinatã de dinamica negocierilor pentru integrarea României în Uniunea Europeanã şi accentuarea, în perioada urmãtoare, a implementãrii programelor şi acţiunilor guvernamentale".
CURTEA,
examinând sesizarea, punctele de vedere ale preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, raportul-judecãtorului raportor, dispoziţiile criticate din Legea pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile din <>Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine urmãtoarele:
Curtea a fost legal sesizatã şi este competentã sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii legii criticate.
Analizând Legea pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, Curtea constatã cã dispoziţiile legale vizate, fiind norme modificatoare, sunt sistematizate la art. I, dupã cum urmeazã: la pct. 2 - art. 3 alin. (2); la pct. 3 - art. 15 lit. c); la pct. 4 - art. 20; la pct. 5 art. 21; la pct. 6 - art. 22 alin. (4). Aşadar, obiectul controlului de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 2, pct. 3, pct. 4, pct. 5, pct. 6 şi <>art. II din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 90/2001 .
1. Prima criticã din sesizare vizeazã dispoziţiile art. I pct. 2 din lege, care au urmãtorul cuprins:
"<>Art. I. - Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã: [...]
2. Alineatul (2) al articolului 3 va avea urmãtorul cuprins:
«(2) Din Guvern pot face parte şi miniştri de stat, precum şi miniştri-delegaţi cu însãrcinãri speciale pe lângã primulministru, prevãzuţi în lista Guvernului prezentatã Parlamentului pentru acordarea votului de încredere.»"
În sesizare se susţine cã aceste prevederi contravin dispoziţiilor art. 102 alin. (3) din Constituţie, care au urmãtorul cuprins: "Guvernul este alcãtuit din prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organicã."
Curtea Constituţionalã constatã cã alin. (1) al <>art. 3 din Legea nr. 90/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001, prevede cã "Guvernul este alcãtuit din primul-ministru şi miniştri", iar alin. (2) al aceluiaşi articol, în forma sa iniţialã, prevedea cã din Guvern pot face parte şi "miniştri-delegaţi cu însãrcinãri speciale". Completarea adusã prin textul de lege criticat constã în introducerea funcţiei de "ministru de stat" şi "miniştri-delegaţi cu însãrcinãri speciale pe lângã primulministru" printre funcţiile care intrã în alcãtuirea Guvernului.
Cu privire la funcţia de "ministru de stat", autorii sesizãrii considerã cã prin aceastã prevedere se completeazã componenţa Guvernului cu o funcţie superioarã în grad funcţiei de ministru, care nu este prevãzutã de dispoziţiile art. 102 alin. (3) din Constituţie, republicatã, şi se creeazã un sistem ierarhic în rândul membrilor Guvernului, ceea ce ar contraveni acestor dispoziţii constituţionale.
Curtea considerã cã legiuitorul constituant a reglementat modul de alcãtuire a Guvernului într-o manierã suplã, care permite acestei autoritãţi publice ca, în scopul realizãrii programului sãu de guvernare aprobat prin acordarea votului de încredere de cãtre Parlament [art. 102 alin. (1) din Constituţie], sã propunã o structurã în raport cu obiectivele stabilite prin programul de guvernare. Este evident cã legiuitorul constituant nu a reglementat într-o manierã rigidã modul de alcãtuire a Guvernului prin nominalizarea tuturor ministerelor.
Utilizarea de cãtre legiuitorul ordinar a categoriilor de "miniştri de stat" sau de "miniştri-delegaţi cu însãrcinãri speciale pe lângã primul-ministru" are menirea sã distingã caracterul însãrcinãrilor miniştrilor, şi anume dacã deţin sau nu portofolii ministeriale, specificul atribuţiilor lor în organizarea Guvernului potrivit diviziunii şi specializãrii activitãţii ministerelor.
Aşa fiind, se impune concluzia cã noţiunea de "miniştri", ca de altfel şi cea de "membri ai Guvernului" sunt utilizate în sens generic şi permit, aşadar, includerea în sfera lor şi a funcţiei de "ministru de stat", "ministru-delegat cu însãrcinãri speciale pe lângã primul-ministru", "ministru fãrã portofoliu" etc.
De altfel, în aplicarea aceluiaşi text constituţional, Curtea constatã cã, de-a lungul anilor, în procesul guvernãrii, au fost aduse modificãri în structura executivului, prin hotãrâri succesive ale legislativului. Aşa, spre exemplu, <>Hotãrârea Parlamentului nr. 23/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 4 decembrie 1997, a stabilit, în legãturã cu structura de atunci a Guvernului, cã "ministrul industriei şi comerţului, ministrul afacerilor externe, ministrul justiţiei, ministrul de interne şi ministrul muncii şi protecţiei sociale sunt miniştri de stat".
2. Cea de a doua criticã de neconstituţionalitate vizeazã dispoziţiile art. I pct. 3, pct. 4, pct. 5, pct. 6 şi <>art. II din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 90/2001 , care au urmãtorul cuprins:
"<>Art. I. - Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã: [...]
3. Litera c) a articolului 15 va avea urmãtorul cuprins:
«c) personalul din cadrul Cancelariei Primului-Ministru;»
4. Articolul 20 va avea urmãtorul cuprins:
«Art. 20. - Aparatul de lucru al Guvernului este alcãtuit din Cancelaria Primului-Ministru, Secretariatul General al Guvernului, departamente şi alte asemenea structuri organizatorice cu atribuţii specifice stabilite prin hotãrâre a Guvernului.»
5. Articolul 21 va avea urmãtorul cuprins:
«Art. 21. - (1) Cancelaria Primului-Ministru are personalitate juridicã şi este coordonatã direct de primul-ministru.
(2) Cancelaria Primului-Ministru este condusã de şeful cancelariei, care are rang de ministru şi calitatea de ordonator principal de credite.
(3) Organizarea şi funcţionarea Cancelariei PrimuluiMinistru se aprobã prin decizie a primului-ministru.
(4) Conducerea compartimentelor din cadrul cancelariei se asigurã, dupã caz, de personal cu funcţii de conducere sau de demnitari.
(5) Personalului Cancelariei Primului-Ministru nu i se aplicã prevederile legii privind statutul funcţionarilor publici.»
6. Alineatul (4) al articolului 22 va avea urmãtorul cuprins:
«(4) Guvernul aprobã proiectul bugetului propriu, care se include în bugetul de stat. Ministrul pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului sau, dupã caz, secretarul general al Guvernului este ordonatorul principal de credite pentru aparatul de lucru al Guvernului, cu excepţia Cancelariei Primului-Ministru şi a altor cazuri prevãzute de lege.» [...]
Art. II. - În cuprinsul actelor normative în vigoare, sintagma «aparatul de lucru al primului-ministru» se înlocuieşte cu sintagma «Cancelaria Primului-Ministru.»"
În sesizare se susţine cã aceste prevederi care reglementeazã înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Cancelariei Primului-Ministru, care are buget propriu, fãrã sã prevadã şi sursa de finanţare a cheltuielilor de funcţionare a structurii nou-înfiinţate, contravin prevederilor art. 138 alin. (5) din Constituţie, republicatã, potrivit cãrora "Nici o cheltuialã bugetarã nu poate fi aprobatã fãrã stabilirea sursei de finanţare".
Examinând sesizarea, Curtea Constituţionalã reţine cã prin noua structurã înfiinţatã se reorganizeazã aparatul propriu al primului-ministru, cu scopul consolidãrii capacitãţii Guvernului de a finaliza, în perioada urmãtoare, negocierile privind integrarea României în Uniunea Europeanã şi de a pune în aplicare programele guvernamentale.
În aceste condiţii, chiar şi în ipoteza în care reorganizarea preconizatã ar implica o creştere a cheltuielilor bugetare, Curtea observã cã problema finanţãrii este soluţionatã în conformitate cu dispoziţiile <>art. 9 alin. (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , potrivit cãrora "Guvernul poate aproba prin hotãrâre redistribuiri de posturi şi fondurile aferente acestora între bugetele ordonatorilor principali de credite, în vederea întãririi structurilor cu atribuţii în cadrul procesului de pregãtire a aderãrii României la Uniunea Europeanã".
Pe de altã parte, problema îşi gãseşte soluţionarea şi în temeiul dispoziţiilor <>art. 50 al Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, potrivit cãrora "În situaţiile în care, în timpul exerciţiului bugetar, pe baza dispoziţiilor legale, au loc treceri de unitãţi, acţiuni sau sarcini de la un ordonator principal de credite la altul sau în cadrul aceluiaşi ordonator principal de credite, Ministerul Finanţelor Publice este autorizat sã introducã modificãrile corespunzãtoare în bugetele acestora şi în structura bugetului de stat, fãrã afectarea echilibrului bugetar şi a Fondului de rezervã bugetarã la dispoziţia Guvernului".
Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispoziţiile art. 102 alin. (3), art. 107 alin. (1), art. 138 alin. (5) şi art. 146 lit. a) din Constituţie, republicatã, precum şi prevederile art. 13 alin. (1) lit. A.a), <>art. 17 şi 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Constatã cã dispoziţiile art. I pct. 2, pct. 3, pct. 4, pct. 5, pct. 6 şi <>art. II din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor sunt constituţionale.
Definitivã şi obligatorie.
Decizia se comunicã Preşedintelui României şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 3 martie 2004 şi la aceasta au participat: Nicolae Popa, preşedinte, Costicã Bulai, Nicolae Cochinescu, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Şerban Viorel Stãnoiu, Lucian Stângu şi Ioan Vida, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim magistrat-asistent,
Claudia Miu
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
