Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 89 din 19 martie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 72 alin. 2 si 3 din Legea cadastrului si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 72 alin. 2 şi 3 din <>Legea cadastrului şi a publicitãţii imobiliare nr. 7/1996 , excepţie ridicatã de Iosif Keszek în Dosarul nr. 3.612/2001 al Judecãtoriei Medias. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate, arãtând ca asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 72 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 7/1996 Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 176/1999, statuand ca aceste dispoziţii sunt constituţionale, neintervenind elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 3 octombrie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 3.612/2001, Judecãtoria Medias a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. 2 şi 3 din <>Legea cadastrului şi a publicitãţii imobiliare nr. 7/1996 , excepţie ridicatã de Iosif Keszek. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul considera ca textul <>art. 72 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 7/1996 este neconstitutional, întrucât aceasta lege nu a fost pusã în aplicare, şi ca tehnica legislativã pe care ea se bazeazã este contrarã principiului conform cãruia România este un stat unitar, principiu consacrat de art. 1 alin. (1) din Legea fundamentalã. Autorul exceptiei solicita Curţii sa pronunţe o decizie de interpretare, deşi recunoaşte ca, potrivit competentei sale, Curtea nu poate pronunţa decizii interpretative, "dar se poate pronunţa asupra intelesului contrar Constituţiei al unei legi sau ordonanţe, fiind frecventa exprimarea ca un text legal este constituţional «numai în mãsura» în care este aplicat într-un anumit sens, ceea ce, dupã noi, în fond este tot o modalitate de interpretare". Judecãtoria Medias, exprimandu-şi opinia, considera excepţia ca neîntemeiatã, invocand o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale. Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca dispoziţiile <>art. 72 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 7/1996 sunt constituţionale şi nu contravin caracterului unitar al statului. Se arata, pe de o parte, ca în legislaţia noastrã exista şi alte norme legale cu aplicabilitate doar pe o anumitã parte a teritoriului, iar pe de alta parte, ca asupra acestei excepţii Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 176/1999, în sensul respingerii criticilor formulate. Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocand, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 176/1999. Se arata ca intrarea în vigoare a unei legi nu se confunda cu punerea ei în aplicare. Or, <>Legea nr. 7/1996 este în vigoare, dar punerea ei în aplicare este condiţionatã de înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea birourilor de carte funciarã, asigurarea bazei tehnico-materiale a acestora, de angajarea şi pregãtirea personalului, de întocmirea documentelor cadastrale de cãtre experţi autorizaţi, pe baza mãsurãtorilor efectuate la imobilele supuse înscrierii în cartea funciarã. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã. Obiectul exceptiei îl constituie prevederile art. 72 alin. 2 şi 3 din <>Legea cadastrului şi a publicitãţii imobiliare nr. 7/1996 , care au urmãtoarea redactare: "La data finalizarii lucrãrilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliarã pentru întreg teritoriul administrativ al unui judeţ îşi înceteazã aplicabilitatea, pentru judeţul respectiv, urmãtoarele dispoziţii legale: - art. 1801, 1802 şi 1816-1823 din Codul civil; - art. 710-720 din Codul de procedura civilã, cu excepţia prevederilor referitoare la amanet; - <>Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispoziţiilor referitoare la cãrţile funciare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificãrile ulterioare; - <>Legea nr. 242 din 12 iulie 1947 pentru transformarea cãrţilor funciare provizorii din vechiul Regat în cãrţi de publicitate funciarã, publicatã în Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificãrile ulterioare; - Decretul nr. 2.142 din 12 iunie 1930 pentru funcţionarea cãrţilor funduare centrale pentru cãile ferate şi canaluri; - Legea LX din anul 1881 privitoare la executarea silitã imobiliarã, cu modificãrile ulterioare. Dupã definitivarea cadastrului la nivelul întregii tari, se abroga: - art. 1801, 1802 şi 1816-1823 din Codul civil; - art. 710-720 din Codul de procedura civilã, cu excepţia prevederilor referitoare la amanet; - <>Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispoziţiilor referitoare la cãrţile funciare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificãrile ulterioare; - <>Legea nr. 242 din 12 iulie 1947 pentru transformarea cãrţilor funciare provizorii din vechiul Regat în cãrţi de publicitate funciarã, publicatã în Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificãrile ulterioare; - Decretul nr. 2.142 din 12 iunie 1930 pentru funcţionarea cãrţilor funduare centrale pentru cãile ferate şi canaluri; - Legea LX din anul 1881 privitoare la executarea silitã imobiliarã, cu modificãrile ulterioare. La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abroga: - <>art. 37-43 din Legea fondului funciar nr. 59 din 29 octombrie 1974 , publicatã în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 138 din 5 noiembrie 1974, cu modificãrile ulterioare; - anexa nr. 1 la Decretul nr. 146/1985 privind înfiinţarea colectivelor de lucrãri cadastrale; - <>Decretul nr. 305 din 15 septembrie 1971 privind activitatea geodezica, topofotogrammetrica şi cartografica, precum şi procurarea, deţinerea şi folosirea datelor şi documentelor rezultate din aceasta activitate, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 111 din 26 septembrie 1971; - orice alte dispoziţii contrare prezentei legi." Principala critica de neconstituţionalitate priveşte punerea în aplicare a dispoziţiilor <>Legii nr. 7/1996 , aceasta urmând sa se facã pe judeţe în raport de finalizarea lucrãrilor de cadastru. Autorul exceptiei susţine ca aceasta lege nu a fost pusã în aplicare şi ca tehnica legislativã pe care ea se bazeazã este contrarã principiului potrivit cãruia România este un stat unitar, principiu consacrat de art. 1 alin. (1) din Legea fundamentalã. În istoria statului unitar roman au existat şi mai exista norme legale aplicabile doar pe o anumitã parte a teritoriului naţional, ca de exemplu: Legea nr. LX/1881 privitoare la executarea silitã imobiliarã în Transilvania, <>Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, <>Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regionala în România. Existenta unor acte normative diferite pentru anumite zone ale tarii nu este de natura sa afecteze caracterul unitar al statului, ci pune numai problema aplicãrii în spaţiu a respectivelor acte. Unificarea legislaţiei, realizatã prin extinderea legislaţiei din vechiul Regat pe întreg cuprinsul tarii, a înlãturat conflictele de legi interprovinciale. <>Legea nr. 7/1996 pune capãt unei asemenea situaţii, anume aplicãrii unor reglementãri legale diferite, pe de o parte, în Transilvania, iar pe de alta parte, în vechiul Regat, în ceea ce priveşte publicitatea imobiliarã, realizatã prin sistemul de carte funciarã şi, respectiv, prin registrele de transcripţiuni şi inscriptiuni. Ca efect al aplicãrii <>Legii nr. 7/1996 se va realiza o unificare legislativã a regimului de publicitate imobiliarã; acest regim urmeazã sa se aplice pe întregul teritoriu, dar, datoritã complexitatii condiţiilor tehnice, nu dintr-o data, ci treptat. Esenţial în aceasta materie este faptul ca, în ceea ce priveşte coexistenta în spaţiu a doua ori chiar a mai multor reglementãri legale, exista o singura autoritate legiuitoare de la care emana aceste reglementãri, nefiind vorba despre un conflict de suveranitate - care priveşte dreptul internaţional public - şi nici despre existenta unor reglementãri multiple într-un stat federal - care ar conduce la domeniul dreptului interprovincial. De altfel, asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 72 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 7/1996 Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 176 din 16 noiembrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 14 februarie 2000, statuand ca aceste dispoziţii sunt constituţionale. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cat şi soluţia din aceasta decizie îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de fata. În ceea ce priveşte solicitarea autorului exceptiei privind pronunţarea de cãtre Curtea Constituţionalã a unei decizii de interpretare, prin care urmeazã sa se constate ca textul este neconstitutional folosindu-se exprimarea "în mãsura în care", Curtea constata ca aceasta nu poate fi primitã. Potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 72 alin. 2 şi 3 din <>Legea cadastrului şi a publicitãţii imobiliare nr. 7/1996 , excepţie ridicatã de Iosif Keszek în Dosarul nr. 3.612/2001 al Judecãtoriei Medias. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 19 martie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Maria Bratu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
