Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 888 din 6 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 219 alin. (1) lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 576 din 13 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 219 lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Dumitru Manoli în Dosarul nr. 11.511/197/2008 al Tribunalului Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul acesteia solicitã, în realitate, interpretarea într-un anumit sens a textului legal criticat.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 octombrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 11.511/197/2008, Tribunalul Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 219 lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Dumitru Manoli într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe prin care plângerea contravenţionalã a autorului excepţiei de neconstituţionalitate a fost respinsã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã modul concret în care organele fiscale au întreprins o acţiune de control fiscal determinã neconstituţionalitatea textului legal criticat.
Tribunalul Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât autorul excepţiei nu invocã în susţinerea acesteia niciun text constituţional.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, întrucât <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 la care trimite textul legal criticat este abrogatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie <>art. 219 lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. În realitate, obiect al excepţiei în constituie prevederile art. 219 alin. (1) lit. e) din acest cod, care au urmãtorul cuprins:
"(1) Constituie contravenţii urmãtoarele fapte: [...]
e) neducerea la îndeplinire a mãsurilor stabilite potrivit art. 79 alin. (2), art. 80 alin. (4) şi art. 105 alin. (9)."
Autorul excepţiei nu invocã în susţinerea acesteia niciun text constituţional.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constatã urmãtoarele:
Prin <>Decizia nr. 566 din 4 decembrie 1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 11 februarie 1998, a statuat cã, potrivit prevederilor cuprinse în <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sunt neconstituţionale acele prevederi legale care încalcã dispoziţiile sau principiile Constituţiei, iar potrivit art. 146 lit. d) din Legea fundamentalã şi <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii prevederii atacate numai în limitele sesizãrii. "Aşadar, neindicarea de cãtre autorul excepţiei a normei constituţionale pentru care considerã cã textul legal atacat este neconstituţional constituie un motiv de respingere a excepţiei, întrucât ea nu constituie o veritabilã excepţie de neconstituţionalitate, în sensul constituţional al termenului. Aceastã consecinţã se impune, întrucât jurisdicţia constituţionalã nu se poate substitui pãrţii în privinţa invocãrii motivului de neconstituţionalitate, pentru cã un control din oficiu este inadmisibil, având în vedere cã nu se poate exercita, decât la sesizare, controlul pe calea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens este şi practica jurisdicţionalã a Curţii Constituţionale cu privire la inadmisibilitatea invocãrii unei excepţii direct în faţa acesteia care, în toate cazurile, s-a referit la motive noi de neconstituţionalitate ce nu fuseserã ridicate prin încheierea de sesizare."
Astfel, în cauza de faţã, instanţa de judecatã ar fi trebuit sã fie cea care sã califice în final cererea pãrţii ca fiind sau nu o veritabilã excepţie de neconstituţionalitate în sensul art. 146 lit. d) din Constituţie. În lipsa indicãrii unui text constituţional încãlcat, ca cerinţã minimã, era evident cã cererea pãrţii nu putea fi calificatã ca fiind o excepţie de neconstituţionalitate în sensul <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , iar instanţa de judecatã nu ar fi trebuit sã sesizeze Curtea Constituţionalã, ci sã o respingã ca inadmisibilã în temeiul <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 . În aceste condiţii, o atare cerere nu este decât o simplã apãrare invocatã de cãtre parte în procesul sãu pendinte. Eventual, instanţa de judecatã, ţinând cont de rolul sãu activ, ar fi trebuit sã îi punã în vedere pãrţii sã îşi motiveze cererea pentru a putea sesiza Curtea Constituţionalã cu o excepţie de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 219 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Dumitru Manoli în Dosarul nr. 11.511/197/2008 al Tribunalului Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
