Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 887 din 10 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 si art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Puskas Valentin Zoltan - judecãtor Augustin Zegrean - judecãtor Ion Tiucã - procuror Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 şi <>art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Consiliul Local al Municipiului Braşov în Dosarul nr. 2.005/62/2008 al Tribunalului Braşov - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, considerând cã textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 21 martie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 2.005/62/2008, Tribunalul Braşov - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 şi <>art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Excepţia a fost ridicatã de Consiliul Local al Municipiului Braşov cu prilejul soluţionãrii unei acţiuni în contencios administrativ. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 250 alin. (1) pct. 9 şi <>art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 , care interzic autoritãţilor administraţiei publice locale sã stabileascã taxe şi impozite pentru terenurile şi clãdirile situate în parcurile industriale, sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 120 alin. (1) din Constituţie. Astfel, dispoziţiile legale criticate reprezintã o încãlcare evidentã a principiului autonomiei locale, prin imixtiunea voinţei legiuitorului în politica fiscalã a autoritãţilor administraţiei publice locale. Tribunalul Braşov - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, aratã cã principiul autonomiei locale nu implicã totala independenţã şi competenţa exclusivã a autoritãţilor publice din unitãţile administrativteritoriale, ci impune autoritãţilor locale obligaţia de a se supune reglementãrilor legale general valabile pe întreg teritoriul ţãrii, respectiv dispoziţiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naţionale. În acest sens, invocã şi dispoziţiile art. 121 alin. (2) din Constituţie. Pe cale de consecinţã, aratã cã autoritãţile administraţiei publice locale nu au totalã independenţã în privinţa stabilirii impozitelor şi taxelor locale, aşa cum reiese, de altfel, şi din prevederile art. 139 alin. (2) din Constituţie. Aceastã prevedere constituţionalã obligã legiuitorul sã determine, la modul general, domeniile, activitãţile şi veniturile pentru care consiliile locale sau judeţene sunt competente sã stabileascã impozite şi taxe locale. În acelaşi sens, legea poate prevedea domeniile, activitãţile, veniturile sau categoriile de persoane scutite de la plata impozitelor ori taxelor locale. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã. Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, aratã cã prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate nu conţin norme contrare art. 120 alin. (1) din Constituţie, deoarece principiul autonomiei locale nu presupune o totalã independenţã a autoritãţilor publice din unitãţile administrativ-teritoriale, acestea fiind obligate sã se supunã reglementãrilor legale general valabile pe întreg teritoriul ţãrii, dispoziţiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naţionale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctul lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 250 alin. (1) pct. 9 şi <>art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: - Art. 250 alin. (1) pct. 9: "(1) Clãdirile pentru care nu se datoreazã impozit, prin efectul legii, sunt, dupã cum urmeazã: [...] 9. clãdirile din parcurile industriale, ştiinţifice şi tehnologice, potrivit legii."; Art. 257 lit. l): "Impozitul pe teren nu se datoreazã pentru: [...] l) terenurile parcurilor industriale, ştiinţifice şi tehnologice, potrivit legii;". Autorul excepţiei susţine cã prevederile legale criticate sunt contrare art. 120 alin. (1) din Constituţie referitor la principiul descentralizãrii, autonomiei locale şi deconcentrãrii serviciilor publice. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, prin <>Decizia nr. 154 din 30 martie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004, s-a pronunţat asupra dispoziţiilor art. 250 alin. (1) pct. 11 lit. l) şi n), precum şi ale <>art. 257 lit. j) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Deşi obiectul excepţiei se referea la alte prevederi ale art. 250 şi 257 din Codul fiscal, criticile de neconstituţionalitate erau asemãnãtoare celor din prezenta cauzã, susţinându-se cã textele de lege ce formau obiectul excepţiei de neconstituţionalitate erau contrare principiului autonomiei locale prevãzut de art. 120 alin. (1) din Constituţie. Curtea a constatat prin decizia amintitã cã principiul autonomiei locale nu presupune totala independenţã şi competenţa exclusivã a autoritãţilor publice din unitãţile administrativteritoriale, acestea fiind obligate sã se supunã reglementãrilor legale general valabile pe întreg teritoriul ţãrii, adoptate pentru protejarea intereselor naţionale. În acest sens, a invocat art. 121 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia "Consiliile locale şi primarii funcţioneazã, în condiţiile legii, ca autoritãţi administrative autonome şi rezolvã treburile publice din comune şi din oraşe". Ca atare, Curtea a constatat cã "autoritãţile administraţiei publice locale nu au totalã independenţã nici în privinţa stabilirii impozitelor şi taxelor locale. Astfel, potrivit art. 139 alin. (2) din Constituţie, republicatã, "impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii". Aceastã prevedere constituţionalã obligã legiuitorul sã determine, la modul general, domeniile, activitãţile şi veniturile pentru care consiliile locale sau judeţene sunt competente sã stabileascã impozite şi taxe locale. În acelaşi sens, legea poate prevedea domeniile, activitãţile, veniturile sau categoriile de persoane scutite de la plata impozitelor ori taxelor locale. Stabilirea obligaţiei de platã a impozitelor şi taxelor locale, precum şi scutirea de la plata unor impozite sau taxe pentru anumite bunuri ori venituri sau pentru anumite categorii de contribuabili se întemeiazã pe principiul aşezãrii juste a sarcinilor fiscale, prevãzut de art. 56 alin. (2) din Constituţie, republicatã". În plus faţã de aceste argumente, Curtea reţine şi faptul cã <>Legea nr. 571/2003 prevede la art. 249 alin. (2) şi art. 256 alin. (2), ca o regulã generalã, în conformitate cu principiile constituţionale menţionate la art. 120, cã impozitul şi taxa pe clãdiri ori pe teren amplasat în România se datoreazã cãtre bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului în care este amplasatã clãdirea, iar în cazul municipiului Bucureşti, impozitul şi taxa pe clãdiri se datoreazã cãtre bugetul local al sectorului în care este amplasatã clãdirea. Faptul cã dispoziţiile legale criticate stabilesc scutiri de la plata acestor taxe şi impozite constituie o excepţie de la regula instituitã de cãtre cele douã texte de lege şi se justificã prin importanţa strategicã, prevãzutã de lege, pentru îndeplinirea sarcinilor statului consfinţite la art. 135 alin. (2) lit. c) şi d), şi anume stimularea cercetãrii ştiinţifice şi tehnologice naţionale, precum şi exploatarea resurselor naturale, în concordanţã cu interesul naţional. Având în vedere aceste considerente, precum şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, Curtea reţine cã susţinerea autorului excepţiei referitoare la încãlcarea art. 120 alin. (1) din Constituţie, prin textele legale criticate care prevãd scutiri la plata impozitului pe clãdiri, este neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 şi <>art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Consiliul Local al Municipiului Braşov în Dosarul nr. 2.005/62/2008 al Tribunalului Braşov Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
