Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 880 din 30 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum si ale art. 119 si art. 129 alin. 4 din Codul de procedura civila
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum şi ale art. 119 şi art. 129 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Eugen Vintilã în Dosarul nr. 11.919/325/2008 al Judecãtoriei Timişoara. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, în ceea ce priveşte art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, şi ca inadmisibilã, în ceea ce priveşte art. 119 şi art. 129 alin. 4 din Codul de procedurã civilã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 16 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 11.919/325/2008, Judecãtoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum şi ale art. 119 şi art. 129 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Eugen Vintilã cu ocazia soluţionãrii unei cauze civile având ca obiect o rezoluţiune de contract. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei aratã cã art. 20 din Legea nr. 146/1997, referitor la anularea cererilor de judecatã care nu au fost timbrate, este neconstituţional, deoarece accesul la justiţie este condiţionat de plata unei taxe judiciare de timbru, ceea ce împiedicã liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Mai mult, Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã prevede condiţii extrem de restrictive cu privire la venitul minim şi imposibilitatea de a solicita o nouã scutire a taxei de timbru, dacã o asemenea cerere fusese formulatã anterior, ceea ce creeazã o discriminare între persoanele care posedã mijloace materiale şi persoanele "sãrace". Articolul 119 din Codul de procedurã civilã, în opinia autorului, este neconstituţional, în mãsura în care se interpreteazã în sensul cã prin cererea reconvenţionalã nu se pot introduce în proces şi alte pãrţi. Articolul 129 alin. 4 din acelaşi cod este neconstituţional în condiţiile în care permite instanţei sã invoce din oficiu anumite excepţii procesuale, pe care le soluţioneazã aceeaşi instanţã, împrejurare ce aduce atingere dreptului pãrţii la un proces echitabil, deoarece persoana care invocã o excepţie şi-a format o opinie cu privire la modul de soluţionare a acesteia. Judecãtoria Timişoara opineazã în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi dispoziţiile art. 119 şi art. 129 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul cuprins: - Art. 20 din Legea nr. 146/1997: "(1) Taxele judiciare de timbru se plãtesc anticipat. (2) Dacã taxa judiciarã de timbru nu a fost plãtitã în cuantumul legal, în momentul înregistrãrii acţiunii sau cererii, ori dacã, în cursul procesului, apar elemente care determinã o valoare mai mare, instanţa va pune în vedere petentului sã achite suma datoratã pânã la primul termen de judecatã. În cazul când se micşoreazã valoarea pretenţiilor formulate în acţiune sau în cerere, dupã ce a fost înregistratã, taxa judiciarã de timbru se percepe la valoarea iniţialã, fãrã a se ţine seama de reducerea ulterioarã. (3) Neîndeplinirea obligaţiei de platã pânã la termenul stabilit se sancţioneazã cu anularea acţiunii sau a cererii. (4) Dacã în momentul înregistrãrii sale acţiunea sau cererea a fost taxatã corespunzãtor obiectului sãu iniţial, dar a fost modificatã ulterior, ea nu va putea fi anulatã integral, ci va trebui soluţionatã, în limitele în care taxa judiciarã de timbru s-a plãtit în mod legal. (5) În situaţia în care instanţa judecãtoreascã învestitã cu soluţionarea unei cãi de atac ordinare sau extraordinare constatã cã în fazele procesuale anterioare taxa judiciarã de timbru nu a fost plãtitã în cuantumul legal, va dispune obligarea pãrţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotãrârii constituind titlu executoriu. Executarea silitã a hotãrârii se va efectua prin organele de executare ale unitãţilor teritoriale subordonate Ministerului Finanţelor Publice în a cãror razã teritorialã îşi are domiciliul sau sediul debitorul, potrivit legislaţiei privind executarea silitã a creanţelor bugetare."; - Art. 119 din Codul de procedurã civilã: "Dacã pârâtul are pretenţii în legãturã cu cererea reclamantului, el poate sã facã cerere reconvenţionalã. Cererea trebuie sã îndeplineascã condiţiile prevãzute pentru cererea de chemare în judecatã. Cererea reconvenţionalã se depune odatã cu întâmpinarea sau, dacã pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la prima zi de înfãţişare. Când reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecatã, cererea reconvenţionalã se va depune cel mai târziu pânã la termenul ce se va încuviinţa pârâtului, spre acest sfârşit."; - Art. 129 alin. 4 din Codul de procedurã civilã: "Cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care pãrţile le invocã în susţinerea pretenţiilor şi apãrãrilor lor, judecãtorul este în drept sã le cearã acestora sã prezinte explicaţii, oral sau în scris, precum şi sã punã în dezbaterea lor orice împrejurãri de fapt ori de drept, chiar dacã nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 4 alin. (2) care prevãd criteriile de nediscriminare, art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, precum şi ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele: 1. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997, prin numeroase decizii, în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 925 din 18 octombrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 20 noiembrie 2007, Curtea a stabilit cã accesul liber la justiţie nu înseamnã gratuitate. Nicio dispoziţie constituţionalã nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adreseazã autoritãţilor judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrãrii acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în mãsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a cãror acoperire, potrivit Constituţiei, cetãţenii sunt obligaţi sã contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii. 2. În ce priveşte critica de neconstituţionalitate care vizeazã art. 119 şi art. 129 din Codul de procedurã civilã, analizând motivele invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observã cã autorul acesteia nu aduce veritabile argumente de neconstituţionalitate dispoziţiilor criticate, ci criticã modul de interpretare şi aplicare a acestora de cãtre instanţa de judecatã. Or, potrivit art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, competenţa de interpretare şi aplicare a legilor revenind instanţelor judecãtoreşti, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
I. Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Eugen Vintilã în Dosarul nr. 11.919/325/2008 al Judecãtoriei Timişoara. II. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 119 şi art. 129 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 iunie 2011.
