Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 88 din 3 martie 2004 asupra sesizarii de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 2 din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 15 martie 2004
Cu Adresa nr. 51/139 din 26 februarie 2004 secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale sesizarea privind declanşarea controlului de constituţionalitate asupra dispoziţiilor <>art. 3 alin. (2) din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 17 februarie 2004, iar de Senat în şedinţa din 24 februarie 2004. Sesizarea a fost formulatã, în temeiul dispoziţiilor art. 146 din Constituţie, de cãtre un grup de 54 de deputaţi, şi anume: Gheorghe Albu, Victor Babiuc, Gheorghe Barbu, Radu Mircea Berceanu, Emil Boc, Anca Daniela Boagiu, Vasile Bran, Costicã Canacheu, Ion Cîrstoiu, Teodor Cladovan, Iliescu Valentin, Paula Maria Ivãnescu, Victor Sorin Lepşa, Mircea Man, Alexandru Mocanu, Ion Mogoş, Nicolae Nan, Gheorghe-Liviu Negoiţã, Vasile Nistor, Ioan Oltean, Ioan Onisei, Alexandru Pereş, Ştefan-Marian Popescu-Bejat, Romeo-Marius Raicu, Mihai Stãnişoarã, Mircea Nicu Toader, Marin Anton, Cornel Boiangiu, George Crin Laurenţiu Antonescu, Constantin-Gheorghe Avramescu, Andrei Ioan Chiliman, Viorel-Gheorghe Coifan, Victor Paul Dobre, Ovidiu-Virgil Drãgãnescu, Liviu Iuliu Dragoş, Valeriu Gheorghe, Titu-Nicolae Gheorghiof, Puiu Haşotti, Anton Ionescu, Ion Luchian, Cãtãlin Micula, Monica Octavia Muscã, Gheorghe-Eugen Nicolãescu, Napoleon Pop, Cornel Popa, Grigore Dorin Popescu, Cãlin Constantin Anton Popescu-Tãriceanu, Vasile Predicã, Dan Radu Ruşanu, Nini Sãpunaru, Adrian Emanuil Semcu, Dan Coriolan Simedru, Cornel Ştirbeţ şi Radu Stroe.
Sesizarea a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 1.021 din 26 februarie 2004, formând obiectul Dosarului nr. 101A/2004.
Prin aceastã sesizare se solicitã Curţii Constituţionale sã constate cã prevederile <>art. 3 alin. (2) din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor sunt neconstituţionale pentru urmãtoarele motive:
Prevederile de lege criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 102 alin. (3) din Constituţie, republicatã, care precizeazã cã Guvernul este alcãtuit din prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organicã. Din interpretarea acestei dispoziţii constituţionale rezultã cã legiuitorul constituant a dorit "sã consacre o formulã de guvern fãrã scarã ierarhicã interioarã". Autorii sesizãrii susţin, în aceeaşi ordine de argumentare, cã "enumerãrile într-o propoziţie au semnificaţie foarte precisã" şi, întrucât, în textul constituţional menţionat, "între funcţia de prim-ministru şi funcţia de ministru de stat este pusã virgulã, rezultã logic cã ceea ce urmeazã dupã funcţia de ministru poate fi echivalentul acestei funcţii ori o funcţie mai micã în grad sau importanţã şi, în nici un caz, o funcţie superioarã". Faţã de aceste argumente, "categoria miniştrilor de stat" este în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale menţionate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sesizarea de neconstituţionalitate a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã sesizarea este neîntemeiatã, în esenţã, pentru urmãtoarele motive:
1. Dispoziţiile cuprinse la <>art. 3 alin. (2) din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 90/2001 prevãd obligaţia Guvernului de a prezenta Parlamentului lista cu componenţa Guvernului, pentru acordarea votului de încredere. În temeiul art. 102 alin. (3) din Constituţie, republicatã, aceastã listã poate cuprinde pe lângã miniştri şi alţi membri ai Guvernului stabiliţi prin lege organicã, cum ar fi miniştri de stat şi miniştri delegaţi. Critica de neconstituţionalitate este nefondatã, deoarece funcţia de ministru de stat este reglementatã prin legea criticatã, care este o lege organicã.
2. Din interpretarea gramaticalã, precum şi din interpretarea sistematicã a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) din Constituţie, republicatã, în lumina dispoziţiilor art. 107 alin. (3) din Constituţia României, republicatã, rezultã cã legiuitorul constituant a reglementat atribuţia Preşedintelui României de a desemna "un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar", fãrã sã utilizeze noţiunea de ministru. Dacã s-ar accepta interpretarea autorilor sesizãrii, consecinţa ar fi aceea a numirii ca prim-ministru interimar a unui demnitar care ocupã "o funcţie mai micã în grad sau importanţã" decât ministru, ceea ce este inadmisibil, deoarece aceasta ar însemna sã se adauge la Constituţie.
De asemenea, din corelarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 102 alin. (3) cu cele ale art. 73 alin. (3) lit. e) rezultã cã enumerarea funcţiilor "nu poate avea decât caracter exemplificativ, prin înscrierea atât a funcţiei de prim-ministru, având în vedere cã acesta conduce Guvernul, cât şi a funcţiei de ministru, comunã oricãrui cabinet".
Preşedintele Senatului considerã neîntemeiatã critica de neconstituţionalitate, în esenţã, pentru urmãtoarele motive:
1. Autorii sesizãrii pun în discuţie numai funcţia ministrului de stat, nu şi pe cea a ministrului delegat, deşi nici acesta nu este prevãzut de dispoziţiile art. 102 alin. (3) din Constituţie.
Totodatã, nu s-au observat prevederile art. 37 alin. (2) din lege potrivit cãrora Parlamentul, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie, republicatã, hotãrãşte care dintre miniştrii propuşi pe lista Guvernului vor deţine şi funcţia de ministru de stat. La fel, nu s-au avut în vedere nici dispoziţiile art. 53 alin. (4) privind calitatea miniştrilor de stat ca membri ai Guvernului, care îşi exercitã atribuţiile şi sarcinile diferenţiat, potrivit diviziunii şi specializãrii activitãţii ministerelor, urmând sã conlucreze cu miniştrii care rãmân competenţi şi rãspunzãtori de domeniul ministerului respectiv.
2. Autorii sesizãrii nu au avut în vedere nici dispoziţiile art. 107 alin. (1) din Constituţie, republicatã, potrivit cãrora primul-ministru are atribuţii de conducere a Guvernului şi de coordonare a activitãţii membrilor acestuia. El poate ca, direct şi personal, sã conducã şi sã coordoneze activitatea Guvernului, dupã cum poate sã delege o parte din atribuţiile sale. De asemenea, poate dispune de un aparat propriu executiv de conducere şi de coordonare.
Guvernul considerã cã sesizarea de neconstituţionalitate este nefondatã pentru urmãtoarele motive:
În conformitate cu dispoziţiile art. 117 alin. (1) din Constituţie, republicatã, "Ministerele se înfiinţeazã, se organizeazã şi funcţioneazã potrivit legii". Calitatea de ministru şi numãrul miniştrilor se determinã în funcţie de numãrul ministerelor. "Pot avea calitate de miniştri şi alte persoane, cum ar fi miniştri de stat, miniştri fãrã portofoliu, miniştri delegaţi, dacã prin lege organicã, respectiv prin legea de organizare a Guvernului, prevãzutã la art. 73 alin. (3) lit. e) din Constituţie, se prevãd asemenea funcţii". Dispoziţiile art. 102 alin. (3) din Constituţie, republicatã, fac o enumerare exemplificativã a funcţiilor din componenţa Guvernului care, cu excepţia primului-ministru, nu se aflã în relaţie ierarhicã. Soluţia adoptatã de legiuitor în actuala lege, criticatã de autorii sesizãrii, a fost utilizatã în activitatea de guvernare în actualul regim constituţional, aşa cum rezultã din practica procedurilor parlamentare privind structura şi componenţa Guvernului.
CURTEA,
examinând sesizarea, punctele de vedere ale preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile criticate din Legea pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile din <>Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine urmãtoarele:
Curtea a fost legal sesizatã şi este competentã sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii legii criticate.
Examinând Legea pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, Curtea constatã cã dispoziţiile legale vizate, fiind norme modificatoare, sunt sistematizate la art. I pct. 2. Aşadar, obiectul controlului de neconstituţionalitate îl constituie aceste dispoziţii, care au urmãtorul cuprins:
"<>Art. I. - Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã: [...]
2. Alineatul (2) al articolului 3 va avea urmãtorul cuprins:
«(2) Din Guvern pot face parte şi miniştri de stat, precum şi miniştri-delegaţi cu însãrcinãri speciale pe lângã primul-ministru, prevãzuţi în lista Guvernului prezentatã Parlamentului pentru acordarea votului de încredere.»"
În sesizare se susţine cã aceste prevederi contravin dispoziţiilor art. 102 alin. (3) din Constituţie, republicatã, care au urmãtorul cuprins: "Guvernul este alcãtuit din prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organicã."
Curtea Constituţionalã constatã cã alin. (1) al <>art. 3 din Legea nr. 90/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001, prevede cã "Guvernul este alcãtuit din primul-ministru şi miniştri", iar alin. (2) al aceluiaşi articol, în forma sa iniţialã, prevedea cã din Guvern pot face parte şi "miniştri-delegaţi cu însãrcinãri speciale". Completarea adusã prin textul de lege criticat constã în introducerea funcţiei de "ministru de stat" şi "miniştri-delegaţi cu însãrcinãri speciale pe lângã primul-ministru" printre funcţiile care intrã în alcãtuirea Guvernului.
Cu privire la funcţia de "ministru de stat", autorii sesizãrii considerã cã prin aceastã prevedere se completeazã componenţa Guvernului cu o funcţie superioarã în grad funcţiei de ministru, care nu este prevãzutã de dispoziţiile art. 102 alin. (3) din Constituţie, republicatã, şi se creeazã un sistem ierarhic în rândul membrilor Guvernului, ceea ce ar contraveni acestor dispoziţii constituţionale.
Curtea considerã cã legiuitorul constituant a reglementat modul de alcãtuire a Guvernului într-o manierã suplã, care permite acestei autoritãţi publice ca, în scopul realizãrii programului sãu de guvernare aprobat prin acordarea votului de încredere de cãtre Parlament [art. 102 alin. (1) din Constituţie, republicatã], sã propunã o structurã în raport cu obiectivele pe care trebuie sã le realizeze. Este evident cã legiuitorul constituant nu a reglementat într-o manierã rigidã modul de alcãtuire a Guvernului prin nominalizarea tuturor ministerelor.
Utilizarea de cãtre legiuitorul ordinar a categoriilor de "miniştri de stat" sau de "miniştri-delegaţi cu însãrcinãri speciale pe lângã primul-ministru" are menirea sã distingã caracterul însãrcinãrilor miniştrilor, şi anume dacã deţin sau nu portofolii ministeriale, specificul atribuţiilor lor în organizarea Guvernului potrivit diviziunii şi specializãrii activitãţii ministerelor.
Aşa fiind, se impune concluzia cã noţiunea de "miniştri", ca de altfel şi cea de "membri ai Guvernului" sunt utilizate în sens generic şi permit, aşadar, includerea în sfera lor şi a funcţiei de "ministru de stat", "ministru-delegat cu însãrcinãri speciale pe lângã primul-ministru", "ministru fãrã portofoliu" etc.
De altfel, în aplicarea aceluiaşi text constituţional, Curtea constatã cã, de-a lungul anilor, în procesul guvernãrii, au fost aduse modificãri în structura executivului, prin hotãrâri succesive ale legislativului. Aşa, spre exemplu, <>Hotãrârea Parlamentului nr. 23/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 4 decembrie 1997, a stabilit, în legãturã cu structura de atunci a Guvernului, cã "ministrul industriei şi comerţului, ministrul afacerilor externe, ministrul justiţiei, ministrul de interne şi ministrul muncii şi protecţiei sociale sunt miniştri de stat".
Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispoziţiile art. 102 alin. (3), art. 107 alin. (1), art. 146 lit. a) din Constituţie, republicatã, precum şi prevederile art. 13 alin. (1) lit. A.a), <>art. 17 şi 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Constatã cã dispoziţiile <>art. I pct. 2 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor sunt constituţionale.
Definitivã şi obligatorie.
Decizia se comunicã Preşedintelui României şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 3 martie 2004 şi la aceasta au participat: Nicolae Popa, preşedinte, Costicã Bulai, Nicolae Cochinescu, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Şerban Viorel Stãnoiu, Lucian Stângu şi Ioan Vida, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim magistrat-asistent,
Claudia Miu
-----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
