Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 88 din 27 ianuarie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 238 alin. (1) si (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 88 din 27 ianuarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 238 alin. (1) si (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 182 din 15 martie 2011

    Ion Predescu - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Benke Karoly - magistrat-asistent-şef

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 238 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Termoelectrica" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 59/95/2010 al Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
    La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã autorul excepţiei, prin critica sa, vizeazã interpretarea şi aplicarea <>art. 238 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

                               CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 3 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 59/95/2010, Tribunalul Gorj - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 238 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Termoelectrica" - S.A. din Bucureşti într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unui litigiu de muncã.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã prevederile art. 238 alin. (1) şi (2) din Codul muncii sunt contrare art. 1 alin. (4), art. 9, art. 16, art. 40, art. 41 alin. (5), art. 53 şi art. 73 din Constituţie. Astfel, se aratã cã textele de lege criticate conferã instanţei de judecatã atribuţii de legiuitor, încãlcându-se astfel principiul separaţiei puterilor în stat. În acest sens, se apreciazã cã dispoziţiile legale criticate permit instanţei de judecatã sã intervinã şi sã completeze contractele colective de muncã care au putere de lege între pãrţile contractante, ceea ce echivaleazã cu o adãugare la lege. Implicit se produce şi o lezare a dispoziţiilor art. 73 din Constituţie. De asemenea, se aratã cã textele de lege criticate impun partenerilor sociali care încheie contracte colective de muncã la nivel de angajator şi care nu sunt parte semnatarã sau afiliatã vreunui organism sindical sau patronal ce a semnat contractul colectiv la nivel naţional sã se supunã clauzelor stabilite în acest din urmã contract în ceea ce priveşte limitele minimale ale drepturilor stabilite, lucru ce încalcã grav principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii. În sfârşit, se considerã cã este încãlcat şi dreptul pãrţilor de a încheia liber un contract individual de muncã sau un contract colectiv de muncã, instituind în sarcina angajatorului obligaţii foarte oneroase, generate de încheierea unor alte contracte faţã de care acesta este un terţ. Astfel este înfrânt art. 53 din Constituţie, întrucât angajatorul nu poate negocia drepturi inferioare celor prevãzute la nivel de ramurã, lucru ce poate genera inclusiv incapacitatea de platã a acestor drepturi sau chiar falimentul angajatorului.
    Tribunalul Gorj - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate formulatã este neîntemeiatã, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
    Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                               CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 238 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care au urmãtorul cuprins:
    "(1) Contractele colective de muncã nu pot conţine clauze care sã stabileascã drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncã încheiate la nivel superior.
    (2) Contractele individuale de muncã nu pot conţine clauze care sã stabileascã drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncã".
    Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei puterilor în stat, art. 9 referitor la sindicate, patronate şi asociaţiile profesionale, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 40 care consacrã dreptul de asociere, art. 41 alin. (5) care garanteazã dreptul la negocieri colective în materie de muncã şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 73 prin care se aratã cã regimul general privind raporturile de muncã, sindicatele, patronatele şi protecţia socialã se reglementeazã prin lege organicã.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã, în raport cu critici de neconstituţionalitate identice, a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate. Astfel, prin <>Decizia nr. 380 din 30 septembrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.015 din 3 noiembrie 2004, şi <>Decizia nr. 1.310 din 13 octombrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 8 decembrie 2009, Curtea a statuat cã, pentru asigurarea desfãşurãrii în condiţii optime şi uniforme a raporturilor de muncã, actele normative în materie prevãd drepturi şi obligaţii minimale, respectiv maximale, care vor trebui respectate la încheierea atât a contractelor colective de muncã, cât şi a celor individuale.
    Dând expresie recunoaşterii dreptului pãrţilor raporturilor de muncã la negocierea colectivã a drepturilor şi îndatoririlor izvorâte din aceste raporturi, legislaţia reglementeazã şi condiţiile de negociere şi de încheiere a contractelor colective de muncã, a clauzelor obligatorii ale acestor contracte, la nivel de unitate, la nivel de ramurã şi la nivel naţional.
    Curtea a arãtat cã aceste reglementãri legale nu au însã nicio legãturã cu libertatea de asociere. Astfel, niciun patron ori organizaţie patronalã, respectiv niciun salariat ori organizaţie sindicalã, nu poate fi obligat sã se asocieze ori sã se afilieze la o organizaţie de nivel superior. Organizaţiile sindicale şi patronale pot fi reprezentative la nivel de unitate, de ramurã sau la nivel naţional, în funcţie de numãrul minim, prevãzut de lege, al membrilor lor. Reprezentativitatea acestor organizaţii le îndreptãţeşte sã negocieze şi sã încheie contractele colective de muncã la nivelurile respective, ale cãror clauze, referitoare la drepturile minimale, sã fie obligatorii la încheierea contractelor colective de muncã la niveluri inferioare, indiferent dacã pãrţile acestora s-au asociat, respectiv s-au afiliat ori nu, la organizaţiile de la nivelul superior. Contractul colectiv de muncã încheiat la nivel naţional sau la nivel de ramurã constituie izvor de drept (ca şi legea) la încheierea contractelor colective de muncã la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale. Ca atare, cu aceste obligaţii fireşti, pãrţile au toatã libertatea sã negocieze şi alte clauze, precum şi drepturi superioare.
    Totodatã, Curtea, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportatã la dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi art. 73 din Constituţie, a statuat cã textele de lege criticate nu prevãd libertatea instanţelor judecãtoreşti de a institui noi clauze în contractele de muncã, ele putând constitui doar temei pentru sancţionarea unor astfel de contracte prin care s-au stabilit drepturi inferioare celor stipulate în contractele colective de muncã încheiate la nivel superior.
    Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor mai sus amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
    Totodatã, Curtea observã cã textul legal criticat nu încalcã dispoziţiile art. 16 din Constituţie, aplicându-se în mod nediscriminatoriu. Astfel, în lipsa încãlcãrii vreunui drept fundamental, Curtea constatã cã art. 53 din Constituţie nu are incidenţã în cauzã.

    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                        CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                            În numele legii
                               DECIDE:

    Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 238 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Termoelectrica" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 59/95/2010 al Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 ianuarie 2011.


                              PREŞEDINTE,
                             ION PREDESCU

                       Magistrat-asistent-şef,
                             Benke Karoly
                             _________
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016