Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 88 din 27 februarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si inlaturarea unor masuri si sanctiuni
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 248 din 10 aprilie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlãturarea unor mãsuri şi sancţiuni, excepţie ridicatã de Cristina Mariana Contras în Dosarul nr. 11.866/2002 al Judecãtoriei Cluj-Napoca.
La apelul nominal se constata lipsa autorului exceptiei, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele Curţii dispune sa se facã apel şi în Dosarul nr. 507C/2002. La apelul nominal în acest dosar lipseşte, de asemenea, autorul exceptiei, Viorica Palade. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Din oficiu Curtea pune în discuţie problema conexarii celor doua dosare, având în vedere identitatea de obiect al acestora.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca este de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, coroborat cu art. 164 din Codul de procedura civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 507C/2002 la Dosarul nr. 505C/2002, care este primul înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând ca graţierea nu reprezintã un drept constituţional al condamnatului, care ar fi încãlcat prin textul criticat, ci este o mãsura de clementa acordatã de Parlament, care are deplina libertate de a limita sfera persoanelor cãrora li se va aplica iertarea de pedeapsa.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, retine urmãtoarele:
Prin încheierile din 7 noiembrie 2002 şi din 19 noiembrie 2002, pronunţate în dosarele nr. 11.866/2002 şi 15.722/2002, Judecãtoria Cluj-Napoca şi Judecãtoria Ploiesti au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlãturarea unor mãsuri şi sancţiuni, excepţie ridicatã de Cristina Mariana Contras în fata Judecãtoriei Cluj-Napoca şi de condamnata Viorica Palade în fata Judecãtoriei Ploiesti, în cauze ce au ca obiect contestaţii la executarea pedepsei.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arata ca dispoziţiile legale criticate instituie o discriminare, contrarã prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, atunci când excepteazã infractorii în mod diferenţiat de la beneficiul graţierii, în raport cu data sãvârşirii aceleiaşi infracţiuni, anterior sau dupã data modificãrii, prin anumite acte normative, a dispoziţiei legale de incriminare, deşi fiecare a sãvârşit infracţiuni de aceeaşi natura şi la date anterioare intrãrii în vigoare a actului de clementa.
Judecãtoria Cluj-Napoca apreciazã ca excepţia ridicatã este intemeiata, iar dispoziţiile criticate sunt contrare art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât "exceptarea de la beneficiul graţierii fãcându-se în funcţie de redactarea art. 209 alin. 1 din Codul penal - anterioarã <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 şi a <>Legii nr. 456/2001 şi, respectiv, redactarea în vigoare - se ajunge, practic, la aplicarea unui tratament juridic diferit unor persoane condamnate pentru aceeaşi infracţiune, comisã, însã, la date diferite, la intervale relativ scurte."
Judecãtoria Ploiesti considera ca excepţia ridicatã este neîntemeiatã, "întrucât Parlamentul, ca putere legislativã, are ca atribuţii adoptarea unei legi prin care poate excepta anumite pedepse sau anumite infracţiuni de la beneficiul graţierii, datoritã faptului ca graţierea poate fi atât condiţionatã, dar şi necondiţionatã".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca excepţia ridicatã nu este intemeiata, deoarece elaborarea actului de clementa şi stabilirea criteriilor conform cãrora persoanele condamnate pot beneficia de prevederile acestuia ţin de vointa legiuitorului, determinata de realizarea unei politici penale corecte. Exceptarea de la graţiere a celor care au sãvârşit infracţiuni prevãzute la art. 209 alin. 1 lit. a), b), d) şi g) din Codul penal, în modalitãţile prevãzute în redactarea acestor texte anterioarã <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 , pe considerentul ca faptele comise în modalitãţile respective sunt mai grave, nu reprezintã o încãlcare a art. 16 alin. (1) din Constituţie, nu instituie nici privilegii şi nici discriminãri.
Guvernul apreciazã, de asemenea, ca dispoziţiile legale criticate nu au caracter discriminatoriu, deoarece art. 16 alin. (1) din Constituţie trebuie interpretat în legatura cu art. 4 din Legea fundamentalã, privind criteriile de nediscriminare, iar <>art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 nu reglementeazã în mod diferit beneficiul graţierii în funcţie de acele criterii. De altfel, arata Guvernul, "graţierea colectivã constituie un act de clementa al Parlamentului, condiţiile de acordare şi aplicare ale acestuia fiind stabilite prin lege organicã, în temeiul art. 72 alin. (3) lit. g) din Constituţie".
Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, având în vedere ca stabilirea criteriilor de graţiere a unor pedepse aparţine în exclusivitate legiuitorului, unele dintre aceste criterii fiind prevãzute chiar în <>art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 . Impunerea unor condiţii pentru a putea beneficia de graţiere nu incalca principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, deoarece "statul poate, din ratiuni de politica penalã, sa considere ca nu trebuie iertati de pedeapsa anumiti infractori, indiferent de cuantumul sau durata pedepsei pronunţate, dacã sunt vinovaţi de sãvârşirea unor categorii de infracţiuni".
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor, ale Guvernului şi cele ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , constata urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlãturarea unor mãsuri şi sancţiuni, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 4 octombrie 2002, dispoziţii care au urmãtoarea redactare:
"Nu beneficiazã de prevederile art. 1-3 cei cãrora li s-au aplicat pedepse sau mãsuri educative pentru urmãtoarele infracţiuni:
A. Infracţiuni reglementate de Codul penal:
[...] 12. furtul de autovehicule, precum şi furtul calificat, prevãzute în art. 209 alin. 1 lit. a), b), d) şi g), alin. 2 şi 3 în redactarea anterioarã <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000, în <>art. 209 alin. 1-4 în redactarea anterioarã Legii nr. 456/2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 privind modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedura penalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, şi în art. 209 alin. 2-4, în redactarea în vigoare;"
Din textul de lege criticat rezulta ca sunt exceptaţi de la beneficiul graţierii cei condamnaţi pentru sãvârşirea unor infracţiuni de furt calificat, în mod diferenţiat, în funcţie de redactarea diferita a textelor incriminatoare, facuta prin acte normative succesive.
Autorii exceptiei de neconstituţionalitate susţin ca dispoziţiile legale criticate sunt contrare principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, consacrat în art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."
Examinând conţinutul textului de lege criticat, precum şi criticile formulate, cu raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea retine urmãtoarele:
<>Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlãturarea unor mãsuri şi sancţiuni reprezintã un act de clementa, exercitat de Parlament în temeiul prerogativelor sale constituţionale şi conform politicii penale a statului. Stabilirea criteriilor de determinare a pedepselor care se gratiaza, precum şi a infracţiunilor pentru sãvârşirea cãrora nu se aplica iertarea de pedeapsa intra în competenta exclusiva a legiuitorului. Criteriile de acordare a graţierii, precum şi exceptarile pot viza pedeapsa aplicatã, natura infracţiunilor sãvârşite sau persoana condamnatului, fãrã ca prin acestea sa se instituie un tratament juridic inegal pentru categorii de persoane aflate în situaţii identice.
Textul de lege criticat prin excepţia de neconstituţionalitate îi excepteazã de la beneficiul graţierii pe infractorii condamnaţi pentru anumite infracţiuni de furt calificat. Criteriul de exceptare consta în conţinutul infracţiunii, respectiv în împrejurãrile de fapt care determina caracterul calificat şi mai grav al infracţiunii de furt, împrejurãri reglementate în mod diferit, în timp, de legea penalã. Astfel, prevederile art. 209 alin. 1 lit. a), b), d) şi g), alin. 2 şi 3, înainte de modificãrile aduse prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 , incriminau, în condiţii calificate, furtul sãvârşit de doua sau mai multe persoane împreunã, de o persoana având asupra sa o arma sau o substanta narcoticã, asupra unei persoanei aflate în imposibilitate de a-şi exprima vointa sau de a se apara, în timpul nopţii, furtul produselor petroliere sau al gazelor naturale din conducte, depozite ori cisterne, furtul unui bun care face parte din patrimoniul cultural, al unui act ce serveşte pentru dovedirea stãrii civile, pentru legitimare sau pentru identificare şi furturi care au produs consecinţe deosebit de grave. Prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 , alin. 2 a fost modificat în sensul eliminãrii referirii la bunul ce face parte din patrimoniul cultural, acesta fiind prevãzut în noul alineat 3, alãturi de alte şase categorii de bunuri ce constituie obiectul material al infracţiunii de furt, iar fostul alin. 3 a devenit alin. 4. În ceea ce priveşte <>Legea nr. 456/2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 , aceasta a adus unele modificãri la alin. (3) al art. 209, precizând natura celor opt categorii de bunuri, obiect material al infracţiunii de furt, care determina sancţionarea mai aspra a faptelor.
Potrivit dispoziţiilor legale criticate, toţi infractorii aflaţi în aceeaşi situaţie beneficiazã ori sunt exceptaţi de la beneficiul graţierii, deopotrivã, în raport cu natura infracţiunii şi a conţinutului acesteia, în formularea legalã în vigoare la data sãvârşirii infracţiunii.
Condamnaţii care au sãvârşit infracţiuni diferite sau chiar de aceeaşi natura, dar în perioade diferite, când legea penalã a reglementat în redactari diferite conţinutul infracţiunilor respective, se afla, evident, în situaţii diferite, ceea ce permite şi instituirea unui tratament juridic diferenţiat, conform opţiunii libere a legiuitorului, fãrã a se putea retine instituirea unor privilegii sau a unor discriminãri.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlãturarea unor mãsuri şi sancţiuni, excepţie ridicatã de Cristina Mariana Contras în Dosarul nr. 11.866/2002 al Judecãtoriei Cluj-Napoca şi de Viorica Palade în Dosarul nr. 15.722/2002 al Judecãtoriei Ploiesti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 27 februarie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Madalina Stefania Diaconu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
