Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 88 din 2 iunie 1998 cu privire la constitutionalitatea prevederilor art. 9 alin. (1), corelat cu anexa nr. 3/15 din Legea bugetului de stat pe anul 1998
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 207 din 3 iunie 1998
Curtea Constituţionalã a fost sesizatã, la data de 28 mai 1998, asupra neconstitutionalitatii prevederilor art. 9 alin. (1), corelat cu anexa nr. 3/15 din Legea bugetului de stat pe anul 1998, de cãtre 75 de deputaţi, şi anume: Anghel Stanciu, Gheorghe Secara, Miron Tudor Mitrea, Ecaterina Andronescu, Niculae Napoleon Antonescu, Constantin Eremia Cotrutz, Petru Bejinariu, Ioan Iuliu Furo, Leonida Lari Iorga, Mihai Vitcu, Mihai Sireteanu, Mihai Ioan Popa, Daniela Bartos, Marian Ianculescu, Vasile Panteliuc, Mihai Nicolescu, Florin Serac, Hildegard Puwak, Vasile Candea, Marina Ionescu, Gheorghe Valceanu, Traian Sabau, Radu Liviu Bara, Dumitru Buzatu, Adrian Croitoru, Marin Cristea, Ion-Florentin Sandu, Romulus Ion Moucha, Dumitru Popescu, Ilie Neacsu, Gheorghe Ariton, Mitica Balaet, Nicolae Leonachescu, Mitzura Domnica Arghezi, Nicolae Vasilescu, Constantin Babalau, Florea Buga, Mihai Drecin, Nicolae Bud, Miron Chichisan, Vasile Miclaus, Valentin Adrian Iliescu, Ioan Gavra, Petru Steolea, Corneliu Ciontu, Viorel Burlacu, Viorel Pop, Vasile Ghiga, Ştefan Ignat, Daniela Popa, Iosif Boda, Victor Achimescu, Ioan Bivolaru, Viorel Hrebenciuc, Victor Neagu, Ion Munteanu, Gheorghe Oana, Alexandru Lapusan, Virgil Popa, Traian Dobre, Madalin Voicu, Vichentie Nicolaiciuc, Sevastian Fenoghen, Iosif Panes, Florea Simion, Ioan Sonea, Sever Mesca, Ion Dutu, Luca Stefanoiu, Romulus Raicu, Petre Turlea, Dumitru Gheorghe, Mircea Cosea, Marcu Tudor, Lazar Ladariu şi Osman Fedbi.
Prin obiecţia de neconstituţionalitate formulatã, se arata ca prevederile legale atacate sunt neconstituţionale, pentru urmãtoarele motive:
Alocaţia bugetarã de 11.850,3 miliarde lei, prevãzutã pentru învãţãmânt la art. 9 alin. (1) şi în anexa nr. 3/15 din Legea bugetului de stat pe anul 1998, este inferioarã cu 1.809,883 miliarde lei fata de limita minima a acestei alocaţii, de 4% din produsul intern brut, prevãzutã la art. 169 alin. (1) din Legea învãţãmântului nr. 84/1995, republicatã. Aceasta derogare este consideratã neconstitutionala "prin încãlcarea flagrantã a prevederilor unei legi organice (Legea nr. 84/1995), anulate printr-o lege ordinarã (Legea bugetului de stat)", contravenind astfel urmãtoarelor norme constituţionale: art. 51, potrivit cãruia respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, şi art. 16 alin. (2), potrivit cãruia nimeni nu este mai presus de lege.
În temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicatã, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se arata ca obiecţiile de neconstituţionalitate sunt neintemeiate. Astfel, în legatura cu susţinerea ca Parlamentul a încãlcat prevederile unei legi organice printr-o lege ordinarã, se susţine ca aceasta este nefondata, întrucât "nu se tine seama de faptul ca într-o lege organicã exista şi dispoziţii de natura legii ordinare şi nici de principiul specialia generalibus derogant". Legea nr. 84/1995 este o lege organicã, cuprinzând dispoziţii normative ce reglementeazã organizarea generalã a învãţãmântului, însã ea conţine şi prevederi de natura unei legi ordinare, cum sunt şi dispoziţiile art. 169 alin. (1) care stabilesc limita de 4% din produsul intern brut pentru finanţarea învãţãmântului de stat. Se arata, în continuare, ca Legea bugetului de stat, fiind o lege specialã, poate deroga de la prevederile cu caracter general ale art. 169 din Legea învãţãmântului, fãrã a infrange Constituţia, fiind o situaţie tipica de derogare legislativã. În concluzie se afirma ca prevederile art. 9 alin. (1) corelat cu anexa nr. 3/15 din Legea bugetului de stat pe anul 1998, nu incalca dispoziţiile art. 16 alin. (2) şi ale art. 51 din Constituţie, invocate în sesizare.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca obiecţia de neconstituţionalitate, formulatã prin sesizare, este neîntemeiatã, pentru urmãtoarele motive:
Totalitatea sumelor prevãzute pentru învãţãmânt în bugetul de stat, pentru anul 1998, este de 16.425,1 miliarde lei, cuprinzând atât alocaţia bugetarã, cat şi alte surse. Fata de produsul intern brut preliminat pentru anul 1997, ponderea cheltuielilor de învãţãmânt reprezintã circa 6,6%, iar, dacã se are în vedere exclusiv alocaţia bugetarã de 11.850,3 miliarde lei, aceasta pondere este de 4,7% . În cazul în care comparatia se face cu produsul intern brut prognozat pentru anul 1998, ponderea cheltuielilor de învãţãmânt în totalul acestuia reprezintã 4% .
De asemenea, se precizeazã ca, ţinând seama de conţinutul bugetului, pentru suma suplimentarã de 1.809,883 miliarde lei, prevãzutã în sesizare, nu exista surse de finanţare.
Deşi art. 169 alin. (3) din Legea nr. 84/1995 nu face obiectul sesizãrii, Guvernul considera ca poate fi pusã la indoiala însãşi constituţionalitatea prevederilor respective, pentru ca este contrar dispoziţiilor art. 137 alin. (2) din Constituţie ca Parlamentul sa stabileascã prin legi, având un alt obiect de reglementare, proportiile sumelor ce urmeazã sa fie alocate prin buget pentru diverse capitole de cheltuieli.
Referitor la caracterul normei cuprinse la art. 169 alin. (3) din Legea nr. 84/1995, se apreciazã ca aceasta nu este de natura legii organice. O lege organicã poate sa nu cuprindã, în totalitate, norme de natura organicã, ci sa conţinã, pe lângã dispoziţii de domeniul legii organice, şi prevederi de domeniul legii ordinare. Astfel, Legea nr. 84/1995 este o lege organicã, însã ea include şi dispoziţii ce reglementeazã domenii ale legii ordinare, cum este şi art. 169 alin. (3) din aceasta lege, care conţine prevederi referitoare la finanţarea învãţãmântului.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
având în vedere obiecţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul judecãtorului-raportor şi prevederile Legii bugetului de stat pe 1998, ce fac obiectul sesizãrii, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicatã, constata urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizatã, potrivit art. 144 lit. a) din Constituţie şi prevederilor Legii sale organice nr. 47/1992.
În esenta, obiecţia de neconstituţionalitate invocatã consta în aceea ca alocaţia pentru învãţãmânt prevãzutã la art. 9 alin. (1) şi în anexa nr. 3/15 din Legea bugetului de stat pe anul 1998 este inferioarã cotei de 4% din produsul intern brut, alocata învãţãmântului prin Legea învãţãmântului nr. 84/1995, la art. 169 alin. (1), ceea ce, reprezentând o abatere, printr-o lege ordinarã, de la dispoziţiile unei legi organice, are semnificatia unei încãlcãri a regimului constituţional al legii organice.
Potrivit art. 72 alin. (3) lit. m) din Constituţie, organizarea generalã a învãţãmântului constituie un domeniu rezervat legii organice, din care cauza Legea învãţãmântului nr. 84/1995, având în vedere şi majoritatea cu care a fost adoptatã, constituie o asemenea lege.
Potrivit art. 169 alin. (1) din aceasta lege, finanţarea învãţãmântului de stat se face de la bugetul de stat, în limita a cel puţin 4% din produsul intern brut. Totodatã la alin. (3) al acestui articol se prevede ca veniturile proprii ale unitãţilor de învãţãmânt, subvenţiile, donaţiile, sponsorizarile şi taxele încasate de acestea nu afecteazã alocaţia de la bugetul de stat.
Prin Decizia nr. 6/1992, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 4 martie 1993, Curtea Constituţionalã a statuat ca o derogare poate fi stabilitã numai printr-o lege de aceeaşi natura cu aceea a legii de la care se deroga. Rezulta, pe cale de consecinta, ca printr-o lege ordinarã nu se poate deroga de la o prevedere de natura legii organice, deoarece ar insemna ca, printr-o asemenea derogare, legea ordinarã sa reglementeze în domenii rezervate de Constituţie legii organice.
În ceea ce priveşte Legea bugetului de stat pe anul 1998, aceasta este o lege ordinarã, întrucât bugetul de stat nu constituie o materie rezervatã de Constituţie legii organice, iar potrivit normei constituţionale prevãzute la art. 137 alin. (3), bugetul de stat se aproba prin lege.
Prevederile art. 169 alin. (1) din Legea învãţãmântului nr. 84/1995, referitoare la cota de 4% din produsul intern brut pentru învãţãmântul de stat, constituie însã o norma financiarã, prevãzutã în titlul VI al acestei legi. Deci ea nu face parte din sfera regulilor referitoare la organizarea generalã a învãţãmântului, ce constituie domeniul rezervat legii organice de art. 72 alin. (3) lit. m) din Constituţie şi care face obiectul de reglementare al textelor din celelalte titluri ale Legii nr. 84/1995. Dacã aceasta norma ar fi de natura legii organice, atunci şi prevederea corespunzãtoare din bugetul de stat ar trebui sa fie de aceeaşi natura, ceea ce, asa cum s-a arãtat, ar contraveni dispoziţiilor art. 137 alin. (3) din Constituţie. Faptul ca dispoziţia legalã respectiva a fost cuprinsã, sub aspect tehnic-legislativ, în Legea învãţãmântului nr. 84/1995, nu-i schimba natura. O norma de natura legii ordinare nu devine o norma de natura legii organice, întrucât este cuprinsã într-o asemenea lege, caracterizarea sa, ca fiind ordinarã sau organicã, rezultând din obiectul reglementãrii. Astfel cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 53/1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 9 noiembrie 1994, domeniile legii organice sunt limitativ prevãzute de Constituţie şi de stricta interpretare. De aceea o lege organicã, chiar dacã din motive de politica legislativã cuprinde şi norme de natura legii ordinare, nu poate extinde domeniile rezervate de Constituţie legii organice şi asupra acestor norme. Asemenea consecinta este inadmisibila, deosebirea dintre legea organicã şi cea ordinarã fiind exclusiv de natura constituţionalã, nu legalã.
De altfel, în legatura cu procedeul de a se stabili cote din produsul intern brut ce urmeazã a fi alocate pentru dimensionarea cheltuielilor bugetare, Curtea, prin Decizia nr. 36/1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996, a constatat, cu referire la cheltuielile pentru activitatea de cercetare ştiinţificã, ca acest procedeu este neconstitutional. În cauza de fata Curtea nu a fost sesizatã pentru a controla legitimitatea constituţionalã a art. 169 alin. (1) din Legea învãţãmântului nr. 84/1995, problema asupra cãreia nici nu s-ar putea pronunţa decât în cadrul controlului posterior al constituţionalitãţii legii, prin soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, astfel cum s-a statuat în jurisprudenta Curţii prin deciziile nr. 6/1993, nr. 26/1995 şi nr. 62/1995, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 25 martie 1993, nr. 66 din 11 aprilie 1995 şi, respectiv, nr. 122 din 19 iunie 1995.
În consecinta, prevederile art. 169 alin. (1) din Legea învãţãmântului nr. 84/1995, neavând caracterul unor norme de natura legii organice, rezulta ca obiecţia din sesizare, referitoare la neconstituţionalitatea derogarii, prin art. 9 alin. (1) şi prin anexa nr. 3/15 din Legea bugetului de stat pe anul 1998, de la dispoziţiile acestui articol, este neîntemeiatã.
Relaţia dintre cele doua norme, din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 şi din Legea bugetului de stat pe anul 1998, nu este o problema de constitutionalitate, iar prevederile ce fac obiectul sesizãrii sunt constituţionale, întrucât, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 36/1996 sus-menţionatã, legea bugetului de stat fiind temporarã, instituirea unei alocaţii bugetare nu poate fi decât tot temporarã, potrivit principiului constituţional al anualitatii bugetului de stat.
Fata de cele arãtate, în temeiul art. 16 alin. (2), al art. 51, al art. 72 alin. (3) şi al art. 144 lit. a) din Constituţie, precum şi al Legii nr. 47/1992, republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Constata ca prevederile art. 9 alin. (1), corelat cu anexa nr. 3/15 din Legea bugetului de stat pe anul 1998, sunt constituţionale.
Definitiva.
Decizia se comunica Preşedintelui României.
Deliberarea a avut loc la data de 2 iunie 1998 şi la ea au participat: Ioan Muraru, preşedinte, Costica Bulai, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Nicolae Popa, Lucian Stangu, Florin Bucur Vasilescu, Romul Petru Vonica şi Victor Dan Zlatescu, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent şef,
Claudia Miu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
