Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 877 din 16 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 779 din 16 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta
Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicatã de Florin Marcel Toderaş în Dosarul nr. 4.510/30/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia penalã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa constantã în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 martie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 4.510/30/2007, Tribunalul Timiş - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicatã de Florin Marcel Toderaş într-o cauzã privind soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã principiul aplicãrii legii penale mai favorabile, înscris atât în art. 15 alin. (2) din Constituţie, cât şi în art. 13 din Codul penal. Potrivit acestui principiu, beneficiul legii penale sau contravenţionale mai favorabile se aplicã tuturor faptelor sãvârşite, indiferent în ce stadiu procesual intervine acea lege. Or, <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 condiţioneazã aplicarea reducerii limitelor de pedeapsã la jumãtate sau înlocuirea pedepsei închisorii cu amenda administrativã de momentul procesual în care se aflã învinuitul sau inculpatul, limitându-se la categoria celor care au achitat integral prejudiciul cauzat pânã la primul termen de judecatã. O astfel de condiţie este de asemenea discriminatorie, creând situaţii juridice diferite pentru fapte identice, în condiţii ce depind de cauze aleatorii, cum ar fi celeritatea desfãşurãrii unui proces penal faţã de altul.
Tribunalul Timiş - Secţia penalã apreciazã cã dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 sunt neconstituţionale, fiind contrare art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie. Astfel, textul legal criticat exclude în mod discriminatoriu aplicarea legii penale mai favorabile pentru inculpatul care a fost trimis în judecatã anterior intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 241/2005 şi, deşi se aflã în stare de judecatã, nu poate beneficia de cauza de reducere a pedepsei prevãzutã de lege, deoarece primul termen de judecatã a trecut.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textul legal criticat nu contravine prevederilor art. 15 alin. (2) şi ale art. 16 din Constituţie. Dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 constituie aplicarea art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentalã, potrivit cãruia infracţiunile, pedepsele şi regimul executãrii acestora se reglementeazã prin lege organicã. Pe cale de consecinţã, legiuitorul a stabilit, prin textul legal examinat, un regim sancţionator în funcţie de recuperarea prejudiciului cauzat prin infracţiune, din raţiuni de politicã penalã, ce se justificã prin specificul infracţiunilor de evaziune fiscalã şi necesitatea recuperãrii sumelor datorate la bugetul de stat. De altfel, jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie este constantã în sensul respingerii ca neîntemeiate a excepţiei de neconstituţionalitate, exemplu fiind deciziile nr. 932 din 14 decembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, nr. 697 din 20 decembrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2006 şi nr. 318 din 18 aprilie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 mai 2006.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 sunt neconstituţionale faţã de prevederile art. 4 alin. (2), art. 15 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã.
Astfel, referirea la "primul termen de judecatã" din cuprinsul textului legal criticat creeazã premisele unei discriminãri între infractorii care au sãvârşit infracţiuni sub imperiul legii vechi, anterior intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 241/2005 , şi au avut un prim termen de înfãţişare şi cei care au fost trimişi în judecatã dupã intrarea în vigoare a noii legi, deşi au sãvârşit infracţiunea de evaziune fiscalã în temeiul legii vechi. Prin urmare, se aplicã un regim juridic diferenţiat persoanelor care au sãvârşit în aceleaşi timp infracţiuni de evaziune fiscalã. Or, situaţia inculpatului nu trebuie agravatã de existenţa unui impediment intervenit la nivelul activitãţii organelor de urmãrire penalã, care poate conduce la crearea unei situaţii discriminatorii între persoane aflate în aceeaşi situaţie. În plus, dispoziţiile legale criticate instituie o discriminare între persoanele prevãzute de ipoteza normei, pe criteriul averii, fãrã a exista o motivare obiectivã şi rezonabilã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, cu urmãtorul cuprins: "(1) În cazul sãvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscalã prevãzute de prezenta lege, dacã în cursul urmãririi penale sau al judecãţii, pânã la primul termen de judecatã, învinuitul ori inculpatul acoperã integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevãzute de lege pentru fapta sãvârşitã se reduc la jumãtate. Dacã prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de pânã la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendã. Dacã prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de pânã la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplicã o sancţiune administrativã, care se înregistreazã în cazierul judiciar."
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia invocã textele constituţionale ale art. 15 alin. (2), potrivit cãrora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile", şi ale art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã, care consacrã egalitatea cetãţenilor în faţa legii, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 au mai format în numeroase rânduri obiect al controlului de constituţionalitate, cu o motivare asemãnãtoare şi prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie ca şi în prezenta cauzã. De exemplu, prin <>Decizia nr. 932 din 14 decembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, şi prin <>Decizia nr. 276 din 22 martie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 24 aprilie 2007, Curtea a statuat, pentru argumentele acolo reţinute, cã textul de lege criticat nu nesocoteşte dispoziţiile art. 15 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Întrucât faţã de cele reţinute de Curte prin deciziile menţionate nu au intervenit elemente noi, de naturã a reconsidera jurisprudenţa sa în materie, argumentele ce au stat la baza soluţiilor anterior pronunţate, la care s-a fãcut referire, îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicatã de Florin Marcel Toderaş în Dosarul nr. 4.510/30/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 octombrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
