Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 875 din 30 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 100 alin. 4 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 32 din 17 ianuarie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Floarea Cacuci în Dosarul nr. 371/2006 al Judecãtoriei Oradea.
La apelul nominal rãspunde, pentru autoarea excepţiei, avocat Kolozsi Arpad, cu delegaţie depusã la dosar. Procedura este legal îndeplinitã.
Având cuvântul, reprezentantul autoarei excepţiei solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, reiterând argumentele expuse în faţa instanţei de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca nefondatã, întrucât apreciazã cã prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 mai 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 371/2006, Judecãtoria Oradea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Floarea Cacuci.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine cã textul de lege criticat exclude dreptul persoanei vizate de a i se aduce la cunoştinţã mãsura care urmeazã sã fie luatã împotriva ei, prin interzicerea citãrii la instanţa de judecatã şi prin privarea de a ataca încheierea pronunţatã, astfel se creeazã o inegalitate procesualã şi se aduce atingere dreptului la apãrare, dreptului la un proces echitabil şi dreptului la un recurs efectiv.
Judecãtoria Oradea apreciatã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã în cauzã este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 100 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, introduse prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 26 octombrie 2003, care au urmãtorul conţinut: "Percheziţia domiciliarã se dispune în cursul urmãririi penale în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor. Participarea procurorului este obligatorie."
Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi la dreptul pãrţilor la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apãrare şi ale art. 20 privind tratatele internaţionale privind drepturile omului, coroborate cu art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un recurs efectiv.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 100 alin. 4 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate exercitat pe calea excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 428 din 21 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.187 din 13 decembrie 2004, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a art. 100 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, statuând cã aceste dispoziţii legale "reglementeazã posibilitatea dispunerii percheziţiei domiciliare în cursul primei faze a procesului penal, şi anume în faza de urmãrire penalã. Aceasta se dispune, în acord cu prevederile constituţionale ale art. 27 alin. (3), de cãtre judecãtor, în condiţiile şi în formele prevãzute de Codul de procedurã penalã". Totodatã, Curtea a constatat cã nu poate fi primitã critica de neconstituţionalitate susţinutã de autorul excepţiei, deoarece prevederile art. 129 din Constituţie circumscriu legii - în speţã Codului de procedurã penalã - condiţiile în care se pot exercita cãile de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti. Or, dispoziţiile art. 100 alin. 4 din Codul de procedurã penalã se constituie în norme de procedurã, care, în virtutea dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", pot fi stabilite exclusiv de legiuitor.
Curtea constatã cã percheziţia constituie un procedeu de descoperire a mijloacelor materiale de probã. Încuviinţarea percheziţiei nu reprezintã un proces, ci o mãsurã procesualã luatã pentru strângerea probelor necesare aflãrii adevãrului. Lipsa citãrii pãrţilor la încuviinţarea mãsurii nu încalcã drepturile constituţionale ale acestora, percheziţia efectuându-se în prezenţa persoanelor de la care se ridicã obiecte sau înscrisuri ori în prezenţa unui reprezentant al acestora.
De asemenea, dispoziţiile legale criticate nu conţin norme contrare dreptului pãrţilor la apãrare şi la un proces echitabil, acestea putând formula, atât în timpul urmãririi penale, cât şi în timpul judecãţii, toate apãrãrile pe care le considerã necesare.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Floarea Cacuci în Dosarul nr. 371/2006 al Judecãtoriei Oradea.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 noiembrie 2006.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
