Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 871 din 25 iunie 2010 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 433 din 28 iunie 2010
În temeiul prevederilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale <>art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, la data de 14 iunie 2010, un grup de 37 de senatori a solicitat Curţii Constituţionale sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 1-5 şi art. 12 din Legea privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, precum şi asupra legii în ansamblul sãu.
Sesizarea de neconstituţionalitate a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 7.779 din 15 iunie 2010 şi constituie obiectul Dosarului nr. 1.522A/2010.
La sesizare a fost anexatã lista cuprinzând semnãturile celor 37 de senatori, şi anume: Şerban Constantin Valeca, Lazãr Sorin Constantin, Florin Constantinescu, Gheorghe Marcu, Gavril Mîrza, Avram Crãciun, Petre Daea, Trifon Belacurencu, Radu-Cãtãlin Mardare, Ioan Mang, Laurenţiu-Florian Coca, Titus Corlãţean, Ecaterina Andronescu, Sergiu-Florin Nicolaescu, Elena Mitrea, Viorel Arcaş, Toni Greblã, Ion Rotaru, Nicolae-Dãnuţ Prunea, Iulian Bãdescu, Daniel Savu, Valer Marian, Mihãiţã Gãinã, Vasile-Cosmin Nicula, Ion Toma, Alexandru Cordoş, Marius-Sorin-Ovidiu Bota, Dan-Coman Şova, Lia Olguţa Vasilescu, Doina Silistru, Gheorghe Pop, Ioan Chelaru, Gheorghe-Pavel Bãlan, Ilie Sârbu, Nicolae Moga, Miron-Tudor Mitrea şi Mircea-Dan Geoanã.
Criticile de neconstituţionalitate privesc, pe de o parte, dispoziţiile art. 1-5 şi art. 12 din Legea privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor în raport cu prevederile art. 15 alin. (2), art. 44, art. 47 alin. (1), art. 135 alin. (2) lit. f) şi art. 53 din Constituţie, precum şi în raport cu dispoziţiile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, iar pe de altã parte, legea amintitã în ansamblul sãu, în raport cu prevederile art. 1 alin. (5), art. 47 alin. (2) teza întâi, art. 16 alin. (1) şi art. 20 din Constituţie, precum şi cu dispoziţiile art. 17, art. 23 pct. 3 şi art. 25 pct. 1 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi ale art. 1, art. 17 alin. (1), art. 25, art. 34 alin. (1) şi art. 52 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
I.1. În ceea ce priveşte critica dispoziţiilor art. 1-5 şi art. 12 din Legea privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor în raport cu dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, se susţine cã obligativitatea recalculãrii tuturor pensiilor speciale, acordate sub incidenţa dispoziţiilor legale anterioare intrãrii în vigoare a legii supuse controlului de constituţionalitate, încalcã principiul neretroactivitãţii legii civile. Astfel, se aratã cã pensiile speciale deja aflate în platã sunt drepturi care s-au nãscut anterior Legii privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, constituind drepturi câştigate, iar modificarea regimului juridic al acestora constituie o încãlcare flagrantã a principiului consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie. În acelaşi sens, sunt invocate şi cele reţinute de Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 375 din 6 iunie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005, prin <>Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006, şi prin <>Decizia nr. 120 din 15 februarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 26 martie 2007. Se aratã cã, prin aceste decizii, Curtea a statuat cã o nouã reglementare nu poate afecta cuantumul pensiilor stabilite anterior, care reprezintã un drept câştigat, ci doar pentru viitor, de la data intrãrii în vigoare. De asemenea, se susţine cã dispoziţiile de lege criticate au semnificaţia nerecunoaşterii de cãtre stat a principiilor prevãzute de lege anterior, care au stat la baza calculãrii acestor pensii, ceea ce afecteazã stabilitatea circuitului civil.
I.2. În ceea ce priveşte critica dispoziţiilor art. 1-5 şi art. 12 din Legea privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor în raport cu dispoziţiile art. 44 din Constituţie şi art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, se aratã cã, potrivit celor reţinute de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în Cauza Buchen contra Republicii Cehe - 2002, noţiunea de "bun" înglobeazã orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economicã, astfel cã dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun proprietate privatã. Aşa fiind, recalcularea pensiilor speciale, cu consecinţa reducerii acestora, echivaleazã practic cu o expropriere, a cãrei utilitate publicã nu este justificatã de legiuitor. În sprijinul acestor argumente se invocã şi cele reţinute de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului cu privire la pensii prin cauzele Gaygusuz contra Austriei - 1996, Stubbings ş.a. contra Marii Britanii 1996, Andrejeva contra Letoniei - 2009 şi Muller contra Austriei 1974. Prin aceste hotãrâri s-a statuat cã pensia constituie un drept patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, iar recalcularea acesteia în minus constituie o încãlcare a acestui drept câştigat. De asemenea, prin aceleaşi decizii, s-a arãtat cã "o reducere substanţialã a nivelului pensiei ar putea fi consideratã ca afectând substanţa dreptului de proprietate şi chiar însuşi a dreptului de a rãmâne beneficiar al sistemului de asigurãri la bãtrâneţe".
I.3. Cât priveşte critica dispoziţiilor art. 1-5 şi art. 12 din Legea privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor în raport cu dispoziţiile art. 47 alin. (1) şi art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie, se aratã cã statului îi revine obligaţia de a asigura cetãţenilor sãi condiţiile necesare pentru un nivel de trai decent, pentru creşterea calitãţii vieţii, aspecte care se realizeazã prin implementarea unor mãsuri de protecţie socialã şi prin garantarea dreptului la pensie. Or, în contextul realitãţilor economice şi sociale actuale, recalcularea pensiilor speciale plaseazã persoanele care au calitatea de pensionari într-o situaţie defavorabilã. Astfel, alocarea unor fonduri insuficiente pentru plata pensiilor speciale şi necorelarea acestora cu creşterea inflaţiei nu sunt de naturã sã protejeze puterea de cumpãrare a celor care trãiesc din pensii şi sã asigure veniturile pensionarilor, îmbunãtãţirea nivelului de trai al acestora, precum şi reducerea marginalizãrii sociale a acestei categorii de populaţie. Mai mult, reducerea pensiilor speciale este de naturã sã aducã atingere principiului protecţiei aşteptãrilor legitime a cetãţenilor cu privire la un anumit nivel al protecţiei şi securitãţii sociale. În baza acestui principiu - indisolubil legat de statul de drept - organelor statului le revine obligaţia de a acţiona în conformitate cu prevederile legale în vigoare, astfel încât cetãţenii sã aibã posibilitatea de a conta pe previzibilitatea normelor legale adoptate, fiind în mãsurã sã-şi planifice viitorul în contextul drepturilor conferite prin aceste dispoziţii.
I.4. În sfârşit, cât priveşte critica dispoziţiilor art. 1-5 şi art. 12 din Legea privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor în raport cu dispoziţiile art. 53 din Constituţie, se aratã cã, în lipsa precizãrii cauzei care justificã restrângerea dreptului la pensie şi a dreptului la un nivel de trai decent, nu rezultã nici cã aceastã restrângere "se impune" - cum prevede alin. (1) al art. 53 din Constituţie - şi nici faptul cã aceasta ar fi proporţionalã cu situaţia care a determinat-o - cum prevede alin. (2) al aceluiaşi articol. Invocarea, în cuprinsul expunerii de motive a legii criticate, a emiterii actului normativ pe fondul extinderii crizei economice în cursul anului 2010, în vederea menţinerii deficitului bugetar în limite sustenabile şi a menţinerii acordurilor cu organismele financiare internaţionale, apare ca fiind superfluã şi exprimatã pro causa, aceste aspecte nefiind de naturã sã justifice în mod obiectiv afectarea drepturilor fundamentale la protecţia socialã şi la un nivel de trai decent ale categoriilor sociale afectate. În acest sens, se aratã cã "deficitul bugetar" şi "acordurile cu organismele financiare internaţionale" nu se numãrã printre cauzele care, potrivit art. 53 din Constituţie, ar putea justifica restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi fundamentale. În plus, mãsura restrângerii dreptului la pensie nu are un caracter temporar, caracter ce constituie o condiţie de constituţionalitate a restrângerii exerciţiului unui drept sau a unei libertãţi fundamentale. Aceste argumente sunt sprijinite şi pe considerentele <>Deciziei nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009. În sfârşit, se aratã cã nu este respectat nici caracterul proporţional al mãsurii de restrângere cu situaţia care a determinat-o, întrucât atingerea adusã drepturilor fundamentale excedeazã considerabil beneficiului societãţii rezultat din aplicarea acesteia.
II.1. Privitor la criticile de neconstituţionalitate a Legii privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, în ansamblul sãu, în raport cu prevederile art. 1 alin. (5) şi art. 47 alin. (2) teza întâi din Constituţie, se aratã cã acest act normativ instituie o reglementare paralelã a calculului pensiilor speciale cu legile speciale deja existente, fapt ce contravine dispoziţiilor <>Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, care, în art. 14 şi art. 16, consacrã principiile unicitãţii reglementãrii în materie şi evitãrii paralelismelor legislative. În acelaşi sens, aratã cã legea supusã controlului de constituţionalitate nu abrogã actele normative prin care se acordã pensiile speciale. De asemenea, considerentele cuprinse în expunerea de motive a legii, referitoare la necesitatea asigurãrii unei egalitãţi de tratament între toţi participanţii la sistemul public de pensii, contribuabili şi beneficiari, nu sunt de naturã sã justifice adoptarea unui act normativ în aceastã materie, întrucât existã deja o reglementare care asigurã o egalitate şi echitate socialã în materia pensiilor. Prin urmare, se încalcã principiul constituţional al supremaţiei legii. În egalã mãsurã, întrucât actul normativ criticat desfiinţeazã un drept câştigat, respectiv dreptul la pensie, sunt încãlcate şi prevederile art. 47 alin. (2) teza întâi din Legea fundamentalã.
II.2. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a Legii privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor raportatã la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, se aratã cã acest act normativ omite sã includã în categoria pensiilor speciale supuse recalculãrii potrivit dispoziţiilor <>Legii nr. 19/2000 şi pensiile membrilor Curţii de Conturi, creându-se un tratament diferit preferenţial pentru aceştia. În acelaşi timp, însã, aratã cã existenţa unor pensii speciale pentru militari şi magistraţi este justificatã, pentru considerentele reţinute de Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000.
II.3. În sfârşit, pentru motivele menţionate mai sus, considerã cã sunt încãlcate şi dispoziţiile art. 20 din Constituţie, raportate la prevederile art. 17, art. 23 pct. 3 şi art. 25 pct. 1 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi ale art. 1, art. 17 alin. (1), art. 25, art. 34 alin. (1) şi art. 52 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , sesizarea a fost transmisã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra sesizãrii de neconstituţionalitate.
Preşedintele Senatului a transmis Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. 8.223 din 22 iunie 2010, punctul sãu de vedere, în care se aratã cã sesizarea de neconstituţionalitate este întemeiatã, reluându-se, în esenţã, motivele de neconstituţionalitate dezvoltate în obiecţia de neconstituţionalitate.
Guvernul a transmis Curţii Constituţionale, prin Adresa înregistratã sub nr. 8.259 din 23 iunie 2010, punctul sãu de vedere cu privire la impactul bugetar al adoptãrii Legii privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, aşa cum a fost el stabilit de ministrul de resort. În tabelul anexat, se aratã cã economia totalã pentru bugetul de stat rezultatã din eliminarea pensiilor de serviciu ale personalului diplomatic şi consular, personalului aeronautic civil navigant şi nenavigant, funcţionarilor publici parlamentari, senatorilor, deputaţilor, magistraţilor, a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecãtoreşti şi a personalului Curţii de Conturi este de 170.198.380 RON. Cu privire la eliminarea pensiilor speciale din sistemul de apãrare şi ordine publicã, se aratã cã recalcularea va viza 155.842 de pensii şi cã prin operaţiunea realizatã se vor obţine "economii rezultate din recalcularea pensiilor mari şi foarte mari (cele care depãşesc suma de 3.000 lei)".
Cu Adresa nr. 5/4630, 4631/E.B. din 23 iunie 2010, înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 8.316 din 23 iunie 2010, Guvernul a transmis punctul sãu de vedere referitor la constituţionalitatea dispoziţiilor Legii privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, apreciazã cã mãsura recalculãrii pensiilor îşi produce efecte de la data intrãrii în vigoare a legii criticate, fãrã a afecta pensiile deja încasate, şi, prin urmare, nu se încalcã principiul neretroactivitãţii legii. Totodatã, aratã cã doar dreptul la pensie este drept garantat de Constituţie, iar nu cuantumul acesteia, şi cã legiuitorul este în drept sã modifice, ori de câte ori apare aceastã necesitate, condiţiile şi criteriile de acordare a pensiilor, modul de calcul şi cuantumul acestora.
Referitor la critica de neconstituţionalitate raportatã la prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, aratã cã şi aceasta este neîntemeiatã, deoarece Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat cã legea nu garanteazã un anumit cuantum al dreptului patrimonial, ci doar plata acestuia, ca drept câştigat.
Preşedintele Camerei Deputaţilor nu a comunicat punctul sãu de vedere asupra obiecţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedintelui Senatului şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi celor ale <>art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate.
Obiecţia de neconstituţionalitate se referã la dispoziţiile art. 1-5 şi art. 12 din Legea privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, precum şi la legea menţionatã în ansamblul sãu.
Dispoziţiile de lege criticate în mod individual au urmãtoarea redactare:
- Art. 1: "Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi, urmãtoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul <>Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare:
a) pensiile militare de stat;
b) pensiile de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor;
c) pensiile de serviciu ale judecãtorilor, procurorilor şi judecãtorilor, respectiv magistraţilor asistenţi ai Curţii Constituţionale;
d) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea;
e) pensiile de serviciu ale personalului diplomatic şi consular;
f) pensiile de serviciu ale funcţionarilor publici parlamentari;
g) pensiile de serviciu ale deputaţilor şi senatorilor;
h) pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilã;
i) pensiile de serviciu ale personalului Curţii de Conturi.";
- Art. 2: "(1) Pensiile de serviciu anticipate şi anticipate parţiale dintre cele prevãzute la <>art. 1 devin pensii pentru limitã de vârstã în înţelesul Legii nr. 19/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) Pensiile anticipate de serviciu dintre cele prevãzute la art. 1 lit. c), d) şi g) devin pensii pentru limitã de vârstã în înţelesul <>Legii nr. 19/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) Pensiile de invaliditate şi pensiile de urmaş dintre cele prevãzute la art. 1 devin pensii de invaliditate, respectiv pensii de urmaş, în înţelesul <>Legii nr. 19/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(4) Pensiile de serviciu, altele decât cele menţionate la alin. (1)-(3), dintre cele prevãzute la <>art. 1, devin pensii pentru limitã de vârstã în înţelesul Legii nr. 19/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.";
- Art. 3: "(1) Pensiile prevãzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în platã, se recalculeazã prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecãrei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevãzut de <>Legea nr. 19/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) În situaţia pensiilor dintre cele prevãzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determinã, considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevãzute de <>Legea nr. 19/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) În termen de 15 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se elaboreazã metodologia de recalculare a pensiilor prevãzute la art. 1, care se aprobã prin hotãrâre a Guvernului.";
- Art. 4: "(1) Recalcularea pensiilor prevãzute la art. 1 se realizeazã de cãtre instituţiile în evidenţa cãrora se aflã persoanele beneficiare, dupã cum urmeazã:
a) într-o perioadã de 5 luni de la data intrãrii în vigoare a hotãrârii Guvernului prevãzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevãzute la art. 1 lit. a) şi b);
b) într-o perioadã de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a hotãrârii Guvernului prevãzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevãzute la art. 1 lit. c)-i).
(2) Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabileşte în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor <>Legii nr. 19/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi se plãteşte de la data de întâi a lunii urmãtoare expirãrii perioadei de recalculare prevãzute la lit. a) sau b), dupã caz.";
- Art. 5: "(1) Prevederile art. 3 şi 4 se aplicã în mod corespunzãtor şi pensiilor stabilite potrivit prevederilor <>Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale <>Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurãri sociale ale poliţiştilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) Pentru pensiile prevãzute la art. 1 lit. a) sau b), punctajul mediu anual realizat se determinã prin împãrţirea numãrului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale persoanelor la 20 de ani reprezentând stagiul de cotizare.
(3) La cuantumul pensiilor prevãzute la art. 1 lit. a) sau b), stabilite ca urmare a procesului de recalculare, se aplicã prevederile <>art. 11 teza a III-a din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(4) În cazul pensiilor prevãzute la alin. (1), pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi pentru care nu pot fi dovedite venituri de naturã salarialã, la determinarea punctajului mediu anual se utilizeazã salariul mediu brut pe economie din perioadele respective.";
- Art. 12: "Persoanele ale cãror drepturi la pensie sunt stabilite, în condiţiile legii, ulterior datei intrãrii în vigoare a prezentei legi, vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege."
Dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate sunt cele ale art. 1 alin. (5) referitor la respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, art. 47 referitor la nivelul de trai şi dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi şi art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligaţia statului de a asigura crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii. De asemenea, se considerã cã sunt încãlcate şi prevederile art. 20 din Constituţie prin raportare la urmãtoarele acte internaţionale:
- Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, şi anume art. 1 referitor la proprietate;
- Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, şi anume art. 17 cu privire la dreptul de proprietate, art. 23 pct. 3 cu privire la dreptul la o retribuire echitabilã şi la protecţie socialã şi art. 25 pct. 1 privind dreptul la un nivel de trai decent;
- Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, şi anume art. 1 privind demnitatea umanã, art. 17 alin. (1) privind dreptul de proprietate, art. 25 privind drepturile persoanelor în vârstã, art. 34 alin. (1) privind securitatea socialã şi asistenţa socialã şi art. 52 alin. (1) privind întinderea şi interpretarea drepturilor şi principiilor.
Examinând obiecţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã autorii acesteia formuleazã mai multe critici distincte cu privire la dispoziţiile art. 1-5 şi art. 12 din Legea privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, precum şi alte douã critici intrinseci cu privire la toate dispoziţiile legii menţionate. În consecinţã, analiza Curţii va viza în mod distinct aspectele invocate de autorii obiecţiei de neconstituţionalitate, cu privire la care reţine urmãtoarele:
I.1. Având în vedere cã prima dintre criticile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1-5 şi art. 12 din Legea privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor se referã la încãlcarea principiului neretroactivitãţii legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea urmeazã sã analizeze dacã aceste prevederi de lege afecteazã, dupã cum susţin autorii sesizãrii, drepturi câştigate, stabilite potrivit legislaţiei anterioare şi asupra cãrora legiuitorul nu poate interveni cu o nouã reglementare. Prin urmare, pentru acest demers, este necesar sã se stabileascã, deopotrivã, în ce mãsurã dreptul la pensie reprezintã un drept câştigat şi în ce mãsurã legiuitorul poate afecta în prezent acest drept stabilit anterior.
Pentru a rãspunde acestor întrebãri, Curtea începe prin a constata cã pensiile de serviciu se bucurã de un regim juridic diferit în raport cu pensiile acordate în sistemul public de pensii. Astfel, spre deosebire de acestea din urmã, pensiile de serviciu sunt compuse din douã elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivã şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivã, sã reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specialã. Partea contributivã a pensiei de serviciu se suportã din bugetul asigurãrilor sociale de stat, pe când partea care depãşeşte acest cuantum se suportã din bugetul de stat [a se vedea, spre exemplu, <>art. 85 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 sau <>art. 180^1 din Legea nr. 19/2000 ]. Mai mult, în cazul pensiilor militare, întregul cuantum al pensiei speciale se plãteşte de la bugetul de stat (a se vedea <>Legea nr. 164/2001 ). De altfel, <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 20 din 2 februarie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, a statuat cã pensia de serviciu constituie "o compensaţie parţialã a inconvenientelor ce rezultã din rigoarea statutelor speciale", ceea ce demonstreazã, fãrã drept de tãgadã, cã, de fapt, acel supliment de care am fãcut vorbire mai sus se constituie în acea compensaţie parţialã menţionatã de Curte, pentru cã diferenţierea existentã între o pensie specialã şi una strict contributivã, sub aspectul cuantumului, o face acel supliment.
Acordarea acestui supliment, aşa cum se poate desprinde şi din decizia mai sus amintitã, a urmãrit instituirea unei regim special, compensatoriu pentru anumite categorii socioprofesionale supuse unui statut special. Aceastã compensaţie, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurãri sociale, ţine de politica statului în domeniul asigurãrilor sociale şi nu se subsumeazã dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia.
În acest sens, trebuie observat cã dispoziţiile art. 47 alin. (2) din Constituţie se referã distinct la dreptul la pensie faţã de cel la alte forme de asigurãri sociale publice sau private, prevãzute de lege, dar pe care Legea fundamentalã nu le nominalizeazã.
Prin urmare, în ceea ce priveşte aceste din urmã drepturi de asigurãri sociale, legiuitorul are dreptul exclusiv de a dispune, în funcţie de politica socialã şi fondurile disponibile, asupra acordãrii lor, precum şi asupra cuantumului şi condiţiilor de acordare. Se poate spune cã, faţã de acestea, Constituţia instituie mai degrabã o obligaţie de mijloace, iar nu de rezultat, spre deosebire de dreptul la pensie, care este consacrat în mod expres.
Ca atare, având în vedere condiţionarea posibilitãţii statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, aşa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul cã acestor prestaţii ale statului nu li se opune contribuţia asiguratului la fondul din care se acordã aceste drepturi, precum şi caracterul succesiv al acestor prestaţii, dobândirea dreptului la pensie specialã nu poate fi consideratã ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate pânã la intrarea în vigoare a noii reglementãri şi asupra cãrora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încãlcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Relevantã în acest sens este şi <>Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, în care s-a statuat cã "o lege nu este retroactivã atunci când modificã pentru viitor o stare de drept nãscutã anterior şi nici atunci când suprimã producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru cã în aceste cazuri legea nouã nu face altceva decât sã refuze supravieţuirea legii vechi şi sã reglementeze modul de acţiune în timpul urmãtor intrãrii ei în vigoare, adicã în domeniul ei propriu de aplicare".
Conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afecteazã pensiile speciale doar pe viitor, şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilã nu sunt afectate de noile reglementãri. De asemenea, Legea privind instituirea unor mãsuri în domeniul pensiilor nu se rãsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrãrii sale în vigoare, care constituie facta praeterita.
Oricum, având în vedere cã pensiile speciale nu reprezintã un privilegiu, ci au o justificare obiectivã şi raţionalã, Curtea considerã cã acestea pot fi eliminate doar dacã existã o raţiune, o cauzã suficient de puternicã spre a duce în final la diminuarea prestaţiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul Legii privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, o atare cauzã o reprezintã necesitatea reformãrii sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechitãţilor existente în sistem şi, nu în ultimul rând, situaţia de crizã economicã şi financiarã cu care se confruntã statul, deci atât bugetul de stat, cât şi cel al asigurãrilor sociale de stat. Astfel, aceastã mãsurã nu poate fi consideratã ca fiind arbitrarã; de asemenea, Curtea urmeazã a observa cã mãsura nu impune o sarcinã excesivã asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor speciale, nu selectiv, nu prevede diferenţieri procentuale pentru diversele categorii cãrora i se adreseazã pentru a nu determina ca una sau alta sã suporte mai mult sau mai puţin mãsura de reducere a venitului obţinut dintr-o atare pensie.
Prin <>Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, Curtea a arãtat cã "<>Legea nr. 19/2000 , lege-cadru în reglementarea drepturilor de asigurãri sociale în sistemul public, a aşezat pe principii şi reguli noi întreaga legislaţie a pensiilor. Printre modificãrile esenţiale se numãrã şi integrarea în sistemul public a mai multor sisteme distincte anterior şi eliminarea posibilitãţii de acordare a drepturilor de pensie într-un sistem şi pentru perioadele asigurate în alte sisteme", ceea ce demonstreazã clar cã legiuitorul este îndrituit sã integreze sistemele de pensii speciale în sistemul general.
Pentru aceste considerente, Curtea reţine cã prevederile art. 1-5 şi art. 12 din Legea privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor nu contravin dispoziţiilor constituţionale privind neretroactivitatea legii civile.
I.2. În continuare, analizând criticile aceloraşi texte de lege în raport cu dispoziţiile art. 44 din Constituţie şi cu prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea constatã cã, în esenţã, aceste critici pornesc de la cele statuate de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în Cauza Buchen contra Republicii Cehe - 2002, în care s-a arãtat cã noţiunea de "bun" înglobeazã orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economicã, astfel cã dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun proprietate privatã.
Pentru a rãspunde acestor critici este necesarã reiterarea considerentelor deja reţinute cu privire la natura specialã a pensiei de serviciu, a celor douã componente, contributivã şi necontributivã, ale sale, precum şi a faptului cã ultima componentã este supusã practic condiţiei ca statul sã dispunã de resursele financiare pentru a putea acorda şi alte drepturi de asigurãri sociale faţã de cele pe care Constituţia le nominalizeazã în mod expres. În aceste condiţii, partea necontributivã a pensiei de serviciu, chiar dacã poate fi încadratã, potrivit interpretãrii pe care Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în noţiunea de "bun", ea reprezintã totuşi, din aceastã perspectivã, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurãri sociale realizate pânã la data intrãrii în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.
Pentru cele reţinute mai sus, Curtea constatã cã prevederile art. 1-5 şi art. 12 din Legea privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor nu încalcã dispoziţiile constituţionale şi internaţionale referitoare la dreptul de proprietate.
I.3. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a textelor de lege supuse controlului instanţei de contencios constituţional cu dispoziţiile art. 47 alin. (1) şi art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie, Curtea constatã cã autorii sesizãrii considerã cã eliminarea pensiilor speciale aduce atingere "principiului protecţiei aşteptãrilor legitime a cetãţenilor cu privire la un anumit nivel al protecţiei şi securitãţii". Acest principiu nu este însã consacrat constituţional, iar drepturile rezultate din actul de pensionare sunt previzibile, şi anume îndrituirea persoanei la cuantumul aferent pensiei din sistemul ordinar de pensionare, restul cuantumului pensiei (cea suplimentarã) fiind supus elementelor variabile amintite mai sus, şi anume optica legiuitorului şi resursele financiare ale statului care pot fi alocate în aceastã direcţie.
Ca atare, Curtea constatã cã nu au fost încãlcate dispoziţiile art. 47 alin. (1) şi art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie.
I.4. În sfârşit, analizând conformitatea prevederilor art. 1-5 şi art. 12 din legea criticatã cu dispoziţiile art. 53 din Constituţie raportate la dreptul la pensie şi dreptul la un nivel de trai decent, Curtea constatã, prin prisma celor statuate mai sus, cã aceste dispoziţii constituţionale sunt lipsite de relevanţã, întrucât dreptul la pensie vizeazã pensia obţinutã în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituţional la pensie specialã, deci la suplimentul financiar acordat de stat.
De asemenea, aspectele învederate de autorii sesizãrii, şi anume cã reducerile de cheltuieli ale statului ar trebui sã se facã în alte domenii, nu în cel al pensiilor speciale, nu pot fi luate în considerare de cãtre Curte, aceastã susţinere ţinând de politica socialã şi economicã a statului.
Prin urmare, nu pot fi reţinute nici criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 53 din Constituţie.
În continuare, analizând criticile de neconstituţionalitate care vizeazã dispoziţiile Legii privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, în ansamblul sãu, Curtea reţine urmãtoarele:
II.1. Referitor la conformitatea legii supuse controlului de constituţionalitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (5) şi ale art. 47 alin. (2) teza întâi din Constituţie, Curtea observã cã autorii sesizãrii au în vedere faptul cã actele normative care prevedeau acordarea pensiilor speciale anterior intrãrii în vigoare a noii legi nu au fost abrogate şi, în consecinţã, ar exista un paralelism legislativ. Critica de neconstituţionalitate are un oarecare grad de pertinenţã întrucât legiuitorul a menţinut, într-adevãr, în vigoare reglementãrile referitoare la stabilirea pensiei de serviciu, însã, prin art. 12 al legii criticate, a stabilit cã "persoanele ale cãror drepturi la pensie sunt stabilite, în condiţiile legii, ulterior datei intrãrii în vigoare a prezentei legi, vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege". Aceastã reglementare are semnificaţia faptului cã legile care stabilesc pensii speciale trebuie interpretate coroborat cu aceastã nouã şi ultimã lege. Eo ipso aceastã situaţie nu produce efecte neconstituţionale întrucât actele normative în cauzã cuprind şi alte referiri cu privire la condiţiile specifice pe care trebuie sã le îndeplineascã persoana în cauzã pentru a dobândi calitatea de pensionar potrivit statutelor speciale pe care le au; practic, condiţiile de pensionare specifice pensiilor speciale rãmân în vigoare, fiind mai favorabile decât cele prevãzute de <>Legea nr. 19/2000 , iar noua lege reglementeazã numai cuantumul pensiei la care beneficiarii acesteia sunt îndrituiţi.
Cât priveşte susţinerea referitoare la încãlcarea dispoziţiilor constituţionale care consacrã dreptul la pensie, Curtea apreciazã cã, în lumina celor reţinute deja mai sus, o atare criticã este neîntemeiatã.
II.2. În legãturã cu pretinsa încãlcare a dispoziţiilor constituţionale care consacrã egalitatea în drepturi a cetãţenilor, Curtea observã cã aceasta vizeazã faptul cã legea criticatã nu eliminã şi pensiile de serviciu ale membrilor Curţii de Conturi. Or, potrivit <>art. 49 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 aprilie 2009, "Persoanele care au îndeplinit funcţia de consilier de conturi pe durata unui mandat complet beneficiazã, la data pensionãrii, de pensie de serviciu, în cuantumul prevãzut de lege pentru magistraţi". Aceastã trimitere la cuantumul pensiei de serviciu a magistraţilor prevãzutã de <>Legea nr. 94/1992 este de naturã a indica faptul cã, în temeiul art. 1 şi 12 din lege, atât timp cât pensiile magistraţilor, atât ca naturã, cât şi cuantum, vor intra în sfera de incidenţã a <>Legii nr. 19/2000 , acelaşi lucru se va întâmpla şi cu pensiile de serviciu ale consilierilor de conturi. Ad similis, a se vedea, spre exemplu, situaţia auditorilor publici externi din cadrul Curţii de Conturi, care beneficiazã de pensie de serviciu în cuantumul prevãzut funcţionarilor publici parlamentari.
Ar fi inadmisibil ca, practic, cel asimilat sã beneficieze în continuare de cuantumul pensiei de serviciu al celui la care a fost asimilat, în condiţiile în care acesta din urmã nu mai beneficiazã de acelaşi cuantum sau naturã a pensiei, ci a intrat în sfera sistemului general de pensionare.
În situaţia specialã a personalului Curţii de Conturi, Curtea observã cã art. 1 lit. i) din legea criticatã eliminã pensiile de serviciu ale personalului Curţii de Conturi, deci şi pensiile de serviciu ale consilierilor de conturi, pe cele ale auditorilor externi şi ale oricãror persoane care sunt salariaţi/membri în cadrul Curţii de Conturi. În acest sens, menţionãm faptul cã dispoziţiile art. 1 lit. i) din legea criticatã se referã la întreg <>cap. V din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, intitulat - Numirea şi statutul personalului Curţii de Conturi (art. 46-57 din lege), care reglementeazã personalul Curţii de Conturi. Or, din personalul Curţii de Conturi fac parte, potrivit reglementãrilor legale menţionate, atât consilierii de conturi, auditorii publici externi, personalul de specialitate al Curţii, cât şi ceilalţi angajaţi ai acestei instituţii, indiferent de statutul lor socio-profesional.
Astfel, urmeazã sã se aplice principiul accesorium sequitur principale, iar personalul asimilat va urma tratamentul juridic al celor la care au fost asimilaţi; în caz contrar, s-ar ajunge la situaţii inadmisibile, contrare art. 16 din Constituţie.
II.3. În sfârşit, pentru toate cele mai sus arãtate, Curtea constatã cã nu poate fi reţinutã nicio încãlcare a tratatelor internaţionale invocate.
Cu privire la prevederile invocate din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, act distinct ca naturã juridicã de celelalte tratate internaţionale invocate, Curtea reţine cã acestea, de principiu, sunt aplicabile în controlul de constituţionalitate în mãsura în care asigurã, garanteazã şi dezvoltã prevederile constituţionale în materia drepturilor fundamentale, cu alte cuvinte, în mãsura în care nivelul lor de protecţie este cel puţin la nivelul normelor constituţionale în domeniul drepturilor omului. În consecinţã, cu privire la speţa de faţã, Curtea constatã cã prevederile cuprinse în Cartã nu sunt cu nimic afectate pentru toate considerentele sus-menţionate.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al <>art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Constatã cã dispoziţiile Legii privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã Preşedintelui României, preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi primului-ministru şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la datele de 24 şi 25 iunie 2010 şi la aceasta au participat: Augustin Zegrean, preşedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lãzãroiu, Mircea Ştefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistraţi-asistenţi,
Patricia Marilena Ionea
Benke Karoly
*
OPINIE SEPARATĂ
Socotim cã nu numai prevederile art. 1 lit. c) din Legea privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor sunt neconstituţionale, ci întreaga lege, întrucât încalcã dispoziţii şi principii prevãzute de Constituţia României. Nu vom repeta argumentele aduse soluţiei de neconstituţionalitate privind pensiile magistraţilor, ci ne vom opri în mod special asupra încãlcãrii art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Astfel, prevederile art. 1-5 şi art. 12 din lege încalcã dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, care consacrã principiul neretroactivitãţii legii.
Potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţie "legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale noi favorabile". Aşadar, o lege se aplicã, cum spune autorul sesizãrii, situaţiilor nãscute numai dupã adoptarea ei, exercitându-şi acţiunea asupra faptelor care se vor produce ulterior intrãrii sale în vigoare, nu şi situaţiilor anterioare, trecute (facto praeterita), cu toate efectele care s-au produs şi se produc în timp, datoritã situaţiei create la acel moment. Or, aplicarea în timp a unei legi este guvernatã de principiul neretroactivitãţii legii noi. Pensiile speciale au fost stabilite, aşadar, în baza legilor adoptate în domeniul pensiilor, pe anumite categorii socioprofesionale, şi sunt derogatorii de la dreptul comun. Aceste legi se aplicã situaţiilor juridice constituite, modificate şi stinse în temeiul reglementãrilor lor, în baza cãrora s-au creat efecte juridice definitive, revenind statului obligaţia de a executa în timp (obligaţii succesive) plata pensiilor. Aşadar, obligativitatea recalculãrii tuturor pensiilor speciale acordate sub incidenţa prevederilor legale anterioare prin intrarea în vigoare a Legii privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor este neconstituţionalã.
Pensiile speciale care se aflã în platã constituie drepturi câştigate ce nu pot fi recalculate în baza unei legi noi, neputând fi nici modificate, întrucât legea s-ar aplica retroactiv.
Pensiile militare de stat, pensiile de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, pensiile de serviciu ale judecãtorilor, procurorilor, judecãtorilor, respectiv magistraţilor asistenţi ai Curţii Constituţionale, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea, pensiile de serviciu ale personalului diplomatic şi consular, pensiile de serviciu ale funcţionarilor publici parlamentari, pensiile de serviciu ale deputaţilor şi senatorilor, pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil, navigant, profesionist din aviaţia civilã, pensiile de serviciu ale personalului Curţii de Conturi aflate în platã sunt stabilite sub imperiul legislaţiei anterioare.
Aşadar, prin aceastã lege are loc o modificare a regimului juridic al pensiilor speciale stabilite în baza legilor anterioare, ajungându-se sã se încalce chiar substanţa dreptului la pensie.
În acest sens, prin <>Decizia nr. 375/2005 a Curţii Constituţionale s-a stabilit cã "noile reglementãri nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, respectiv în privinţa cuantumului pensiilor anterior stabilite, ci numai pentru viitor, începând cu data intrãrii în vigoare a acestora". În acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Constituţionalã şi prin <>Decizia nr. 57/2006 care prevede cã "condiţiile de exercitare a dreptului la pensie şi la alte forme de asistenţã socialã se stabilesc prin lege şi, prin urmare, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a modifica sau completa legislaţia în materie şi de a stabili data de la care opereazã recalcularea, însã orice prevedere nouã poate fi aplicatã numai de la data intrãrii sale în vigoare, pentru a respecta principiul neretroactivitãţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie".
De asemenea, prin <>Decizia nr. 120/2007 , Curtea a reţinut cã "operaţiunea de recalculare priveşte în mod inevitabil trecutul, pentru cã stagiul de cotizare a fost realizat în trecut, dar se efectueazã doar dupã data intrãrii în vigoare a ordonanţei şi are efecte numai pentru viitor, pensia recalculatã intrând în platã numai de la data emiterii deciziei. În cazurile în care din recalculare rezultã un cuantum mai mare al pensiei, se va plãti acesta, iar dacã noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilitã şi aflatã în platã, fãrã a se aduce vreo atingere drepturilor legal câştigate anterior".
În concluzie, şi numai sub acest aspect, având în vedere faptul cã actualele pensii speciale au fost legal stabilite şi calculate în baza unor legi în vigoare la data respectivã, recalcularea lor duce la încãlcarea principiului neretroactivitãţii legii - regulã imperativã - prevãzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României.
Judecãtor,
prof. univ. dr. Aspazia Cojocaru
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
