Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 87 din 5 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 28 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "RC International" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.481/63/2006 al Curţii de Apel Craiova - Secţia conflicte de muncã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã. Se aratã cã, în acest sens, Curtea s-a mai pronunţat prin mai multe decizii, iar în cauzã nu au intervenit elemente noi care sã determine modificarea acestei jurisprudenţe.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 octombrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 1.481/63/2006, Curtea de Apel Craiova - Secţia conflicte de muncã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "RC International" - SRL în cauza ce are ca obiect judecarea recursului declarat împotriva unei sentinţe prin care s-a admis contestaţia la decizia de desfacere a contractului de muncã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 268 alin. (2) din Codul muncii contravin prevederilor art. 16, 20 şi 21 din Constituţie, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, fiind o reglementare excesivã, în contradicţie cu art. 61 din cod. Astfel, prin conţinutul textelor art. 61 şi art. 268 alin. (2) din Codul muncii, legiuitorul a instituit reguli diferite, creând premisa încãlcãrii principiului previzibilitãţii normei de drept.
Se mai aratã cã <>art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 , în conformitate cu care lipsa menţiunilor din decizia de sancţionare constituie motiv de nulitate absolutã a deciziei, este neconstituţional, deoarece contractul de muncã fiind de naturã convenţionalã, sancţiunea prevãzutã nu poate fi nulitate absolutã, ci, eventual, nulitate relativã.
În consecinţã, autorul excepţiei considerã cã, prin modalitatea de reglementare, legiuitorul a creat un regim discriminatoriu, excesiv şi ambiguu, împotriva angajatorului.
Curtea de Apel Craiova - Secţia conflicte de muncã apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã, întrucât criticile susţinute nu relevã un conflict real cu dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã cã textul de lege criticat are ca scop asigurarea stabilitãţii raporturilor de muncã şi a desfãşurãrii acestora în condiţii de normalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 268 alin. (2) din Codul muncii sunt constituţionale, acestea urmãrind sã asigure stabilitatea raporturilor de muncã şi apãrarea intereselor legitime atât ale salariaţilor, cât şi pe cele ale angajatorilor, fãrã a institui niciun fel de discriminare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile <>art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii care prevãd urmãtoarele: "(2) Sub sancţiunea nulitãţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinarã;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncã aplicabil, care au fost încãlcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlãturate apãrãrile formulate de salariat în timpul cercetãrii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevãzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuatã cercetarea;
d) temeiul de drept în baza cãruia sancţiunea disciplinarã se aplicã;
e) termenul în care sancţiunea poate fi contestatã;
f) instanţa competentã la care sancţiunea poate fi contestatã."
Autorul excepţiei susţine cã aceste prevederi legale încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 21 privind accesul liber la justiţie. Totodatã, sunt invocate şi dispoziţiile art. 20 din Constituţie referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, cu trimitere la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Dispoziţiile art. 268 alin. (2) din Codul muncii prevede obligaţia angajatorului de a înscrie, sub sancţiunea nulitãţii absolute, anumite date în decizia prin care dispune aplicarea unei sancţiuni disciplinare, fãrã ca prin aceasta sã fie încãlcat dreptul persoanei interesate de a avea acces liber la justiţie. Acest drept fundamental poate fi exercitat în condiţiile legii. Aşadar, persoana care accede la o activitate economicã şi utilizeazã forţã de muncã salarialã, precum şi celelalte persoane care se aflã în relaţii de muncã cu aceasta, au obligaţia sã respecte, sub toate aspectele, reglementãrile legale referitoare la încheierea, executarea şi încetarea contractelor individuale de muncã.
În ceea ce priveşte critica autorului excepţiei prin invocarea dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea reţine cã este neîntemeiatã. Dreptul constituţional invocat se realizeazã prin posibilitatea asiguratã de cãtre legiuitor pãrţilor de a folosi toate regulile şi garanţiile procesuale în vederea apãrãrii şi realizãrii intereselor lor legitime, însã aceastã criticã nu are nicio legãturã cu cerinţele legale privind forma şi conţinutul actelor de dispoziţie ale angajatorului, astfel cum sunt prevãzute de textul legal criticat. Totodatã, sancţiunea nulitãţii absolute, care intervine în cazul omisiunii unuia dintre elementele obligatorii pe care trebuie sã le cuprindã decizia de sancţionare, nu este de naturã convenţionalã, cum susţine autorul excepţiei, ci legalã, deoarece a fost prevãzutã de legiuitor cu scopul de a proteja interesele salariatului împotriva eventualelor abuzuri ale angajatorului cu care se aflã în raporturi de subordonare.
Referitor la modalitatea de reglementare a art. 268 alin. (2) din Codul muncii, precum şi raportarea de cãtre autorul excepţiei a acestui text la art. 61 din acelaşi cod cu scopul constatãrii contrarietãţii lor, Curtea reţine cã acestea constituie aspecte de legiferare, care nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale, condiţiile impuse de conţinutul normei juridice fiind reglementate de Parlament, unica autoritate legiuitoare a ţãrii, conform art. 61 alin. (1) din Constituţie.
În legãturã cu celelalte critici, Curtea reţine cã prin <>Decizia nr. 319 din 29 martie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 3 mai 2007, dar şi prin alte decizii, a fost respinsã excepţia de neconstituţionalitate a art. 268 din Codul muncii, constatând cã nu sunt încãlcate dispoziţiile art. 16 din Constituţie.
Întrucât în cauza de faţã nu au fost aduse elemente noi de naturã sã reconsidere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, atât soluţia, cât şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "RC International" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.481/63/2006 al Curţii de Apel Craiova - Secţia conflicte de muncã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 februarie 2008.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
