Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE NR. 87 DIN 30 SEPTEMBRIE 1994 privind constitutionalitatea art. 7 din Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 292 din 14 octombrie 1994
Cu adresa nr. XI/686 din 13 septembrie 1994, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã de preşedintele Camerei Deputaţilor şi de preşedintele Senatului, în temeiul art. 144 lit. b) din Constituţie şi al art. 21 din Legea nr. 47/1994, pentru verificarea constituţionalitãţii art. 7 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, în raport cu prevederile art. 88 din Constituţie.
Sesizarea nu este motivatã, dar din dezbaterile parlamentare ce au avut loc în şedinţa Camerelor reunite pentru primirea mesajului adresat Parlamentului de Preşedintele României, la 13 septembrie 1994, rezulta ca problema ce a suscitat controversa legatã de art. 7 din regulament îşi are sorgintea în propunerea ca dupã prezentarea mesajului sa aibã loc, imediat, dezbaterea acestuia. Aceasta propunere îşi avea temeiul în prevederile art. 7 alin. 1 din regulament, potrivit cãruia "prezentarea şi dezbaterea mesajelor adresate Parlamentului" de cãtre Preşedintele României se înscriu, cu prioritate, pe ordinea de zi.
În sesizare se solicita aprecierea constituţionalitãţii art. 7 din regulament în raport cu dispoziţiile art. 88 din Constituţie conform cãrora "Preşedintele României adreseazã Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii".
Avînd în vedere dispoziţiile art. 144 lit. b) din Constituţie, precum şi ale art. 2, 3, 12 şi 21 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţionalã este competenta sa verifice constituţionalitatea art. 7 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, care face obiectul sesizãrii.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
ţinînd seama de prevederile Constituţiei, ale Legii nr. 47/1992 şi ale art. 7 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, precum şi de rapoartele judecãtorilor-raportori, constata urmãtoarele :
Din prevederile art. 88 din Constituţie rezulta ca mesajul este mijlocul prin care Preşedintele României comunica Parlamentului opiniile sale cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii. Dreptului de mesaj al preşedintelui îi corespunde, potrivit art. 62 alin. (2) lit. a) din Constituţie, obligaţia Camerelor, întrunite în şedinţa comuna, de a primi mesajul.
Nici o dispoziţie constituţionalã nu prevede obligaţia supunerii acestui mesaj spre dezbatere Parlamentului.
De asemenea, întrucît art. 99 din Constituţie prevede ca numai decretele preşedintelui se contrasemneazã de cãtre primul-ministru, rezulta ca mesajul constituie un act politic exclusiv şi unilateral al Preşedintelui României pe care Camerele, întrunite în şedinţa comuna, au, potrivit art. 62 alin. (2) lit. a) din Constituţie, numai obligaţia de a-l "primi". De aceea organizarea dezbaterii mesajului cu participarea preşedintelui este în contradictie cu aceste prevederi.
Prin locul şi rolul sau, derivat din alegerea directa de cãtre popor - ceea ce îi conferã un grad echivalent de legitimitate cu Parlamentul, de asemenea ales direct -, Preşedintele României nu poate fi participant la o dezbatere parlamentarã, deoarece aceasta ar insemna sa-şi angajeze rãspunderea politica, ceea ce este contrar poziţiei sale constituţionale, situindu-l într-o situaţie similarã cu aceea a Guvernului care, potrivit art. 108 alin. (1) din Constituţie, rãspunde politic în fata Parlamentului.
Primirea mesajului de cãtre Camerele reunite constituie o modalitate a colaborãrii celor doua autoritãţi alese prin vot direct - Parlamentul şi Preşedintele României - constind în aducerea la cunostinta parlamentarilor a opiniilor preşedintelui cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii. De aceea, dupã primirea mesajului de cãtre Camere, aspecte ce alcãtuiesc conţinutul sau ar putea face obiectul unei dezbateri, dar ca o problema separatã. Nimic nu poate impiedica Parlamentul, în calitate de organ reprezentativ suprem al poporului roman, potrivit art. 58 alin. (1) din Constituţie, sa dezbata o problema prevãzutã în mesajul pe care l-a primit şi chiar sa adopte o mãsura pe baza acestei dezbateri. Aceasta este însã un alt aspect, ulterior şi subsecvent primirii mesajului, fãrã participarea preşedintelui, nemaiconstituind expresia unei obligaţii constituţionale, ca aceea a primirii mesajului, prevãzutã de art. 62 alin. (2) lit. a) din Constituţie, ci exercitarea unei prerogative proprii, caracteristice activitãţii parlamentare. Obiectul şi scopul unei asemenea dezbateri nu ar putea fi respingerea mesajului, deoarece "a primi" - asa cum prevede art. 62 alin. (2) lit. a) din Constituţie - nu poate fi confundat cu "a respinge". De aceea dezbaterea ar putea urmãri exclusiv exprimarea opiniei parlamentarilor în legatura cu problema aflatã în discuţie şi, dupã caz, adoptarea, în mod corespunzãtor, unei sau unor mãsuri.
Fata de cele arãtate, rezulta ca textul art. 7 alin. 1 din regulament, care se referã la "prezentarea şi dezbaterea" mesajului, întrucît reuneste doua aspecte ce nu pot fi decît distincte, este, în ceea ce priveşte obligaţia dezbaterii, neconstitutional. El vine în conflict nu cu dreptul la mesaj, consacrat de art. 88 din Constituţie, ci cu prevederile art. 62 alin. (2) lit. a) din Constituţie, care instituie obligaţia Camerelor de "a primi" mesajul.
În afarã însã de art. 88, Constituţia se referã expres la mesaj şi în cuprinsul dispoziţiilor art. 92 alin. (3), referitor la aducerea la cunostinta Parlamentului a mãsurilor luate pentru respingerea unei agresiuni. În aceasta situaţie, ţinînd seama de atribuţiile constituţionale ale Parlamentului prevãzute la art. 62 alin. (2) lit. c) şi d) din Constituţie şi de faptul ca mesajul are ca obiect o decizie adoptatã, prezentarea şi dezbaterea acestuia nu pot fi decît concomitente, asa cum se prevede la art. 7 alin. 1 din regulament.
În concluzie, avînd în vedere prevederile art. 144 lit. b) din Constituţie, ale Regulamentului şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului şi ale Legii nr. 47/1992, cu majoritate de voturi.
○○○CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
○○○ În numele legii
○○○ DECIDE
1. Prevederea de la art. 7 alin. 1 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, referitoare la obligativitatea dezbaterii mesajelor prezentate de Preşedintele României, este neconstitutionala, cu excepţia situaţiilor la care se referã art. 92 alin. (3) din Constituţie.
2. Prezenta decizie se comunica celor doua Camere ale Parlamentului şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 30 septembrie 1994 şi la ea au participat Vasile Gionea, preşedinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Ion Filipescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Bucur Vasilescu şi Victor Dan Zlatescu, judecãtori.
p. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
Florin Bucur Vasilescu Magistrat-asistent,
○○○○○ Florentina Geangu
--------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
