Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 87 din 20 martie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificate si completate prin Ordonanta Guvernului nr. 30/1999
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 298 din 7 iunie 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent şef
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificate şi completate prin <>Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Sofert" - S.A. din Bacau în Dosarul nr. 3.545/2000 al Curţii de Apel Bacau - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 septembrie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 3.545/2000, Curtea de Apel Bacau - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificate şi completate prin <>Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Sofert" - S.A. din Bacau.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate incalca prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, creând privilegii pentru instituţiile publice prin scutirile acordate şi discriminãri fata de autorul exceptiei prin obligarea sa la plata taxei judiciare de timbru. Aceleaşi dispoziţii determina aplicarea unui tratament juridic diferit între persoanele care fac parte din aceeaşi categorie de justitiabili, deoarece "beneficiarii acestor scutiri pot abuza şi chema în instanta, discretionar, pãrţile cu care au raporturi juridice, dacã şi acestea nu au acelaşi tratament juridic pentru a-şi putea exercita cãile de atac". Se mai susţine ca aceleaşi dispoziţii legale contravin şi principiului liberului acces la justiţie, consacrat prin dispoziţiile art. 21 din Constituţie, arãtând ca persoana care nu beneficiazã de scutire, prin imposibilitatea efectuãrii acestei plati, nu se poate adresa justiţiei pentru apãrarea intereselor sale.
Curtea de Apel Bacau - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia ridicatã este neîntemeiatã, întrucât faptul ca dispoziţiile legale criticate prevãd anumite scutiri de taxa judiciarã de timbru pentru anumite instituţii publice nu poate conduce la concluzia ca se infrange principiul constituţional al egalitãţii cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, deoarece textul instituie scutiri pentru anumite categorii de cereri, fãrã sa facã diferentieri între contribuabili. În susţinerea opiniei sale instanta invoca principiul egalitãţii care "nu înseamnã uniformitate, asa încât, dacã la situaţii egale trebuie sa corespundã un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul nu poate fi decât diferit".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia ridicatã nu este intemeiata, întrucât dispoziţia legalã criticata este în concordanta cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, care consacra egalitatea în drepturi a cetãţenilor romani, notiune care are în vedere categoria persoanelor fizice apartinatoare statului roman şi care nu poate fi interpretatã prin extindere ca fiind aplicabilã şi persoanelor juridice. Atunci când legiuitorul constituant a dorit ca anumite principii sa fie aplicabile şi persoanelor juridice, a utilizat noţiunea de "persoane", ca de pilda în cuprinsul art. 21 din Constituţie. De altfel problematica dedusã în fata Curţii Constituţionale "tine mai mult de justetea şi echitabilitatea unei mãsuri de scutire de plata taxelor judiciare de timbru, decât de constitutionalitate".
Preşedintele Senatului şi preşedintele Camerei Deputaţilor nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificate şi completate prin <>Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 , având urmãtorul cuprins: "Sunt scutite de taxa judiciarã de timbru cererile şi acţiunile, inclusiv cãile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României, Curtea Constituţionalã, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public şi de Ministerul Finanţelor, indiferent de obiectul acestora, precum şi cele formulate de alte instituţii publice, indiferent de calitatea procesuala a acestora, când au ca obiect venituri publice."
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate considera ca prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, potrivit cãrora:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri." ;
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."
Examinând susţinerea referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constata ca acestea garanteazã egalitatea în drepturi a cetãţenilor, iar nu egalitatea persoanelor colective, a persoanelor juridice. De aceea acest text constituţional nu este aplicabil persoanelor juridice, fata de care s-a promovat un tratament diferenţiat numai în cazul în care regimul juridic diferit s-ar rasfrange asupra cetãţenilor, implicând inegalitatea lor în fata legii şi a autoritãţilor publice. Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în mod constant în acest sens, de exemplu prin deciziile nr. 102 din 31 octombrie 1995 şi nr. 70 din 23 mai 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 11 decembrie 1995 şi, respectiv, nr. 181 din 7 august 1996.
Nici critica referitoare la încãlcarea principiului constituţional referitor la accesul la justiţie nu este intemeiata, deoarece, asa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţionalã, accesul la justiţie nu presupune gratuitatea actului de justiţie şi, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecãtoreascã în mod gratuit. În cadrul mecanismului statului funcţia de restabilire a ordinii de drept, care se realizeazã de cãtre autoritatea judecãtoreascã, este de fapt un serviciu public ale cãrui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. Cu privire la modalitatea de constituire a veniturilor bugetului public naţional art. 53 alin. (1) din Constituţie prevede: "Cetãţenii au obligaţia sa contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice."
Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii unor dispoziţii din <>Legea nr. 146/1997 , prin raportare la dispoziţiile art. 21 din Constituţie, statuand cu acel prilej ca nu contravine Constituţiei obligarea pãrţilor din proces la plata taxei de timbru. Astfel, prin Decizia nr. 65 din 11 aprilie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 13 septembrie 2000, s-a reţinut ca, "deşi este adevãrat ca potrivit art. 21 alin. (1) din Constituţie <<Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime>>, aceasta nu înseamnã totuşi ca accesul la justiţie trebuie sa fie gratuit. Art. 21 din Legea fundamentalã nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adreseazã autoritãţilor judecãtoreşti sa contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrarii acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în mãsura în care sunt stabilite de legiuitor. Taxa de timbru este o modalitate de acoperire în parte a cheltuielilor pe care le implica serviciul public al justiţiei".
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificate şi completate prin <>Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Sofert" - S.A. din Bacau în Dosarul nr. 3.545/2000 al Curţii de Apel Bacau - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 20 martie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent şef,
Claudia Miu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
