Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 87 din 19 martie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 106 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 106 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, excepţie ridicatã, din oficiu, de Tribunalul Maramures Secţia comercialã în Dosarul nr. 2.134/1997. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate. Se arata ca susţinerea judecãtorului-sindic în sensul ca, potrivit dispoziţiilor <>art. 106 din Legea nr. 64/1995 , salariaţii nu îşi pot recupera restantele salariale pe care şi le-au declarat şi care nu au fost contestate este neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 11 iulie 2001 Tribunalul Maramures Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 106 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, excepţie ridicatã din oficiu într-o cauza având ca obiect soluţionarea contestaţiilor înregistrate impotriva planului de distribuire depus de lichidatorul desemnat pentru falimentul debitoarei Societatea Comercialã "Diante" S.R.L. din Baia Mare. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se sutine ca, potrivit dispoziţiilor <>art. 106 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, "fondurile obţinute din vânzarea bunurilor aflate în averea debitorului, constituite ca ipoteci în favoarea creditorului, vor trebui distribuite creditorilor garantaţi dupã scãderea cheltuielilor determinate de procedura". Or, în aceasta situaţie toatã suma ar trebui, în speta, "sa o primeascã Banca Dacia Felix fãrã ca salariaţii sa-şi poatã recupera restantele salariale pe care şi le-au declarat şi care nu au fost contestate". În felul acesta se considera ca sunt incalcate dispoziţiile art. 38 alin. (2) din Constituţie, text care garanteazã protecţia socialã a muncii pentru salariaţi. Conform susţinerilor instanţei de judecata, "protecţia socialã a muncii înseamnã inclusiv garantarea plãţii salariilor pentru munca depusa şi mãsuri de protecţie în caz de executare silitã pentru situaţia în care aceasta categorie de creditori vine în concurs cu alţi creditori, inclusiv cei cu garanţii reale". Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate. Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile <>art. 106 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, "se margineste sa aplice, în domeniul ei, art. 1719, art. 1720 şi art. 1746-1750 din Codul civil cu privire la garanţiile reale care pot greva imobilele şi la efectele juridice ale acestora". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 106 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999. Aceste dispoziţii legale au urmãtorul cuprins: - Art. 106: "(1) Fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, constituite ca ipoteci sau ca alte garanţii reale în favoarea creditorilor, vor fi distribuite în urmãtoarea ordine: 1. taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzãrii bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestor bunuri, precum şi plata retributiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 22; 2. creanţele creditorilor garantaţi, cuprinzând tot capitalul şi dobânzile. (2) În cazul în care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri vor fi insuficiente pentru plata în întregime a respectivelor creanţe garantate, creditorii vor avea, pentru diferenţa, creanţe chirografare care vor veni în concurs cu cele prevãzute la art. 108 pct. 9 şi vor fi supuse dispoziţiilor art. 37. Dacã dupã plata sumelor prevãzute la alin. (1) rezulta o diferenţa în plus, aceasta va fi depusa, prin grija lichidatorului, în contul averii debitorului. (3) Un creditor cu creanta garantatã este îndreptãţit sa participe la orice distribuire de suma, facuta înaintea vânzãrii bunului supus garanţiei lui. Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scãzute din cele pe care creditorul ar fi îndreptãţit sa le primeascã ulterior din preţul obţinut prin vânzarea bunului supus garanţiei sale, dacã aceasta este necesar pentru a impiedica un astfel de creditor sa primeascã mai mult decât ar fi primit dacã bunul supus garanţiei sale ar fi fost vândut anterior distribuirii." Instanta de judecata considera ca aceste prevederi legale contravin dispoziţiilor art. 38 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Salariaţii au dreptul la protecţia socialã a muncii. Mãsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de munca al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul sãptãmânal, concediul de odihna plãtit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice". Se susţine, în esenta, ca protecţia socialã a muncii înseamnã "inclusiv garantarea plãţii salariilor pentru munca depusa şi mãsuri de protecţie în caz de executare silitã pentru situaţia în care aceasta categorie de creditori vine în concurs cu alţi creditori, inclusiv cei cu garanţii reale". Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca prevederile legale criticate sunt constituţionale pentru considerentele ce urmeazã: În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate intemeiata pe susţinerea potrivit cãreia textul de lege criticat ar incalca dispoziţiile art. 38 alin. (2) din Constituţie, Curtea observa ca între cele doua texte nu exista vreo legatura. Într-adevãr, în timp ce dispoziţiile art. 38 alin. (2) din Constituţie consacra dreptul fundamental la protecţia socialã a muncii, textul de lege criticat se referã la ordinea de preferinta a acoperirii unor creanţe din fondurile obţinute în urma vânzãrii bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri, drepturi de retenţie sau alte garanţii reale mobiliare, în cazul procedurii speciale reglementate de <>Legea nr. 64/1995 , republicatã. De altfel, într-o alta cauza în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 108 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, text care se referã la ordinea de preferinta a creanţelor în cazul lichidãrii unor bunuri din averea debitorului pe baza de plan, precum şi în cazul falimentului, Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 269 din 2 octombrie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 23 ianuarie 2002, a reţinut ca invocarea art. 38 alin. (1) din Constituţie nu este intemeiata, întrucât textul <>art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, nu conţine prevederi care ingradesc exerciţiul dreptului la munca sau al alegerii profesiei şi a locului de munca şi nici dreptul la o remuneraţie corespunzãtoare pentru munca prestatã. Aceasta argumentare a soluţiei Curţii Constituţionale poate fi consideratã aplicabilã, "mutatis mutandis", şi în cazul dispoziţiilor <>art. 106 din Legea nr. 64/1995 , republicatã. În consecinta, faptul ca legea oferã posibilitatea de a se distribui creditorilor care au garanţii reale fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului nu poate fi consideratã ca o încãlcare a dispoziţiilor art. 38 alin. (2) din Constituţie, care reglementeazã dreptul la protecţia socialã a muncii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 106 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, excepţie ridicatã din oficiu în Dosarul nr. 2.134/1997 al Tribunalului Maramures - Secţia comercialã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 19 martie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
